Tragedia petrecută la clubul bucureştean în urma căreia au fost mobilizate interese eterogene pentru înlăturarea guvernului se vede izolată în mizerabilul joc politicianist. Organismele statului responsabile cu gestionarea unor asemenea evenimente, pe tot parcursul de atunci până în prezent, au fost trecute pe linie moartă, de parcă unii oameni politici ar avea atribuţiuni punctuale în asemenea situaţii, dirijând ei ostilităţile. Trecând peste precipitarea iresponsabilă a primelor ipoteze privind această catastrofă, aceşti oameni politici, în frunte cu preşedintele, nu au ordonat o anchetă asupra sistemului care a făcut-o posibilă. Indiferent de natura ştiinţifică a explicaţiilor care vor veni, nu trebuie uitat că, întotdeauna, când statul totalitar este implicat în asemenea evenimente, prin neglijenţă, corupţie etc., lucrurile se limitează la acele constatări şi la câţiva acari Păun. Nu altcumva se va întâmpla şi acum. Un primar vinovat, câţiva pompieri, un agent de la fisc, şi mâinile vinovăţiei sunt spălate.
Căderea guvernului contestabil, şi majoritatea guvernelor se uzează moral iremediabil în exerciţiul lor, a avut loc fără responsabilizare, de parcă ar fi existat interese “superioare”. România este sufocată la propriu de justiţie şi injustiţie catodică, sau pe net, însă în planul reformist al realităţii asistăm la un neîntrerupt mers înapoi, drept caracteristică indubitabilă, la un paralelism total. Evenimente precum tragedia de la Clubul “Colectiv” nu pot face sub nicio formă parte din şantajul politic sau din sfera manipulării. Amestecul unor expertize privitoare la ce s-a întâmplat, tragedia în sine şi limitarea la puncte de vedere relativizante ale organismelor publice pot transforma totul într-un coctail perfect pentru închiderea unui asemenea caz drept un accident. Revoluţia, mineriadele, marile privatizări, formulele organizatorice actuale, starea justiţiei, toate fac parte dintr-un mod de abordare prea bine instalat pentru a mai fi puse în discuţie în termenii justiţiei sociale care să poată susţine un stat funcţional şi echitabil. Un sistem injust, creat în urma negocierii unor drepturi şi transparenţe care nu pot fi schimonosite decât cu preţul perturbărilor actuale, este el însuşi în incapacitatea de a face ordinea aşteptată. Schimbarea unor personaje dintr-o poziţie în alta, situaţia lor nefiind afectată până la posibilitatea reformării sistemului însuşi, aşa cum se întâmplă, arată lipsa unui stat de drept în care unele persoane cu responsabilităţi sunt deasupra legilor. Aglutinarea continuă a aparatului public, respectiv a beneficiarilor bugetului, fără justificare, menţine România într-un pol al totalitarismului, contrar cosmetizărilor democratice. Minimalizarea statului şi eficienţa legislativă se arată, şi în acest caz, o posibilă evitare a repetiţiei. Un sistem legislativ corect, modernizat, este mai eficient decât toate armatele de funcţionari având la dispoziţie legi aberante amplificate de posibilitatea propriei lor interpretări. Unul dintre secretele societăţii occidentale este tocmai sistemul legislativ care exclude formalul, cel care menţine România în colaps.
Tragedia de la Clubul “Colectiv” are indiscutabil alte cauze decât cele prezentate până acum, cele pe care expertiza ştiinţifică nu are cum, sub nicio formă, să le clarifice. O spun, inclusiv, modalităţile de abordare instituţională, imediata derulare a lucrurilor. Nici fostul guvern, nici o bună parte dintre actualii politicieni nu au legitimitatea morală să spună ceva pentru a contracara suspiciunile. Cei care au sugerat unele piste par foarte aproape de realitate din simplul motiv că responsabilii (iresponsabilii) au tratat tragedia ca pe un accident de circulaţie.
Sursa: www.cotidianul.ro