Liderii Statelor Unite și ai Europei greșesc amarnic crezând că Rusia președintelui Vladimir Putin este un potențial aliat în lupta contra Statului Islamic. Realitatea îi contrazice. Scopul actual al lui Putin este să dezintegrezeUE și cel mai bun lucru pentru a face asta este să inunde UE cu refugiați sirieni, scrie George Soros pentru Project Syndicate.
Avioanele ruse bombardează populația civilă din sudul Siriei forțând-o să fugă în Liban și Iordania. Sunt acum 20.000 de refugiați sirieni în deșert care așteaptă să intre în Iordania. Un număr mai mic așteaptă să intre în Liban. Ambele grupuri cresc continuu.
Rusia a lansat și un atac la scară mare împotriva civililor din Siria de nord. Acesta a fost urmat de ofensivă a armatei președintelui Bashar al-Assad asupra Alepului, un oraș care avea 2 milioane de locuitori. Bombele improvizate au provocat exodul în Turcia a 70.000 de oameni; ofensiva terestră poate disloca și mai mulți.
Familiile care fug s-ar putea să nu se oprească în Turcia. Cancelarul Angela Merkel a fost la Ankara pe 9 februarie pentru discuții de ultim moment cu guvernul turc, pentru a-i convinge să prelungească șederea refugiaților aici. S-a oferit să transporte anual în Europa pe calea aerului 200.000-300.000 de refugiați sirieni, cu condiția ca Turcia să-i împiedice să plece în Grecia sau să-i primească pe cei care se îmbarcă spre insulele grecești.
Putin este un tactician talentat, dar nu gândește strategic. Nu sunt motive să credem că a intervenit în Siria pentru a agrava criza refugiaților din Europa. Într-adevăr, această intervenție a fost o greșeală strategică, pentru că l-a implicat într-o dispută cu președintele turc Recep Tayyip Erdogan și a dăunat intereselor ambelor țări.
Însă odacă ce Putin a intrezărit ocazia de a grăbi dezintegrarea UE a profitat de ea. Și-a mascat acțiunile vorbind despre cooperare împotriva unui inamic comun, ISIS. A urmat un scenariu similar și în Ucraina, semnând Acordul de la Minsk, însă fără să aplice ceea ce era stipulat acolo.
E greu de înțeles de ce liderii Statelor Unite și ai UE îl cred pe cuvânt pe Putin și nu îl judecă după fapte. Singura explicație pe care o găsesc este că politicienii democrați încearcă să-și reasigure națiunile oferindu-le o imagine mai favorabilă decât în realitate. De fapt, Rusia lui Putin și UE se află într-o cursă contra cronometru: întrebarea este care se va prăbuși prima.
Regimul Putin se va afla în fața falimentului în 2017, când ajung la scadență o mare parte din datoriile externe, iar tensiunile politice pot să erupă chiar mai repede. Popularitatea lui Putin, care rămâne una mare, se bazează pe un pact social prin care guvernul se angajează să ofere stabilitate și o creștere lentă dar stabilă a standardului de viață. Sancțiunile occidentale, coroborate cu scăderea abruptă a prețului petrolului, va face ca regimul să nu-și poată îndeplini aceste două obligații.
Deficitul bugetar al Rusiei ajunge la 7% din PIB, iar guvernul trebuie să-l reducă la 3%, pentru a preveni o spirală de necontrolat a inflației. Fondul de securitate socială al Rusiei este gol și a trebuit să fuzioneze cu fondul pentru infrastructură al guvernului pentru a fi realimentat. Aceste evolutii vor avea un efect negativ asupra nivelului de trai și asupra opiniilor electoratului înaintea alegerilor parlamentare din toamnă.
Cel mai eficient mod prin care regimul Putin poate evita prăbușirea este să provoace prăbușirea mai rapidă a UE. O UE care se dezintegrează nu va fi capabilă să mențină sancțiunile impuse Rusiei după incursiunea în Ucraina. Dimpotrivă, Putin va avea de obținut beneficii economice importante de pe urma divizării Europei și exploatării legăturilor comerciale și cu partidele anti-europene, legături pe care le-a cultivat cu grijă.
Așa cum arată lucrurile, Europa este pe calea dezintegrării. După criza financiară din 2008 și după pachetele de salvare pentru Grecia, UE a văzut ce înseamnă să cazi dintr-o criză în alta. Însă acum se confruntă cu cinci sau șase crize în același timp, ceea ce s-ar putea dovedi prea mult. Cum bine a estimat Merkel, criza migrației poate să distrugă UE.
Când un stat sau o asociație de state se află într-un pericol extrem, este mai bine ca liderii să privească realitatea în fața decât să o ignore. Cursa pentru supraviețuire pune față în față UE și Rusia lui Putin. ISIS le amenință pe amândouă, dar nu trebuie supraestimată. Atacurile puse la cale de teroriștii jihadiști, desi înfiorătoare, nu se compară cu amenințarea rusă.
ISIS (și înaintea ei Al-Qaeda) și-au dat seama care este călcâiul lui Ahile al civilizației occidentale – spaima de moarte – și au învățat cum să exploateze lucrul ăsta. Stimulând o islamofobie latentă în Vest și făcând ca guvernele și populația să-i trateze pe musulmani cu suspiciune, jihadiștii speră să-i poată convinge pe tinerii musulmani că nu există alternativă la terorism. Odată ce această strategie este înțeleasă, antidotul este simplu: refuzați să vă comportați așa cum vrea inamicul.
Amenințarea din partea Rusiei lui Putin este mai greu de contracarat. Iar dacă nu reușești să recunoști această amenințare, asta face ca sacrina să devină și mai dificilă.
Sursa: www.cotidianul.ro / Foto: www.ibtimes.com