Violența, în toate formele de manifestare – agresiune verbală, nonverbală, atitudinea ironică – a devenit, din păcate, o problemă acută în școlile românești, cu impact direct asupra actului educațional.
Pe zi ce trece, avem de-a face cu tot mai multe cazuri în care cadrele didactice sunt amenințate, umilite sau chiar agresate fizic de către elevi sau, chiar mai grav de atât, de către părinții acestora.
Este regretabil că și în anul 2016 avem de-a face cu astfel de episoade și l-aș aminti aici pe cel mai recent petrecut la o unitate de învățământ din Dorohoi, unde o mamă a decis să-și facă singură dreptate și a snopit-o în bătaie pe profesoara fiului său, fiind luată cu salvarea, pe motiv că îi dăduse mai multe note mici.
Astfel de evenimente au devenit un fenomen social și cu toate că mass-media prezintă frecvent astfel de cazuri, multe dintre acestea nu sunt raportate sau rămân necunoscute publicului larg din varii motive.
Numai în anul școlar 2014-2015, conform datelor furnizate de Ministerul Educației, au fost înregistrate aproape 19.000 de cazuri de violență.
Având în vedere evoluția acestui fenomen îngrijorător, riscăm ca, în viitorul apropiat, notele la școală să fie date de către părinți sau de elevi, iar cadrele didactice victime ale violenței și fricii vor fi puse în imposibilitatea de a-și mai face meseria, devenind social inutili.
Sindicatele arădene susţin însă că şi acest fapt nu înseamnă că apărăm sau tolerăm cazurile în care elevii sunt, la rândul lor, victime ale agresiunii dascălilor! Avem de-a face cu un sistem educațional îngenuncheat de lipsuri, în care cadrele didactice sunt înjosite de guvernanți, iar educația nu reprezintă, decât la nivel declarative, o prioritate. Nu putem accepta la nesfârșit această situație umilitoare și, în niciun caz, violența împotriva cadrelor didactice!
Redarea demnității profesiei de dascăl presupune însă implicarea factorilor decizionali și asumarea politică a rolului pe care Educația îl are în construirea unei națiuni moderne și europene. Rămasă departe de ținta de 6% din PIB, una din codașele Europei, Educația în țara noastră își continuă declinul accelerat sub privirile noastre, transformându-se într-un amalgam de violență, mediocritate și precaritate. Redarea demnității profesiei de dascăl presupune condiții de muncă decente și o salarizare adecvată, dar mai ales RESPECT. Cu toții ne dorim să trăim într-o societate modernă, în care respectul să fie o condiție sine qua non, pentru că doar așa copiii noștri, generațiile care vin din urmă, vor dobândi valori, competențe și vor beneficia de avantajele unui act educațional de calitate.
Pentru asta, însă, avem nevoie de implicarea și mobilizarea tuturor actorilor sociali în procesul de combatere și prevenire a violenței în mediul școlar instituționalizat și, nu în ultimul rând, de consolidare a statutului cadrului didactic și autorității acestuia.
De altfel, Federația Sindicatelor Libere din Învățământ (FSLI) a propus o inițiativă legislativă prin care s-ar putea recunoaște statutul de autoritate publică a personalului didactic, atunci când se află la catedră și când își îndeplinește atribuțiile de serviciu. O astfel de lege ar reprezenta un pas important spre creșterea calității actului educațional și implicit ar însemna o protecție sporită a cadrelor didactice în fața elevilor și a părinților. Poate că parlamentarii vor găsi timp să ia, cât mai repede, în discuție și să adopte acest proiect de lege extrem de important pentru școala românească.
Potrivit propunerii legislative, persoanele care vor ameninţa, lovi sau săvârşi alte acte de violenţă împotriva cadrelor didactice vor primi o pedeapsă majorată cu o treime faţă de pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracţiune.