Guvernatorul Băncii Naționale a României va fi în continuare obligat să prezinte anual Parlamentului un raport de activitate, incluzând situația financiară și un raport de audit, dar respingerea documentului va atrage demiterea de drept a Consiliului de Administrație, prevede un proiect de lege depus la Parlament.
În același timp, membrii Consiliului de Administrație al BNR vor fi numiți tot pe 5 ani, dar fără posibilitatea reînnoirii mandatului, ca în prezent, mai prevede documentul.
Proiectul modifică actualul statut al BNR.
Legislația actuală impune guvernatorului BNR ca, în numele Consiliului de Administratie, să prezinte Parlamentului, până la data de 30 iunie a anului următor, raportul anual al Băncii Naționale a României, care cuprinde activitățile instituției, situațiile financiare anuale și raportul de audit. Documentele sunt dezbătute în ședința comună a Parlamentului, dar fără să fie supuse votului.
Proiectul inițiat acum în Parlament de senatoarea ALDE Cristiana Anghel prevede însă că raportul va fi votat, iar respingerea de către plenul reunit al celor două Camere atrage demiterea de drept a Consiliului de Administrație al BNR, cu argumentul că membrii Consiliului de Administrație al Băncii Naționale au “un statut privilegiat”, iar Banca Națională a României este “stat în stat”, astfel că situația trebuie reglată. Practic, conducerea BNR ar urma să fie demisă după modelul aplicat în cazul TVR, de exemplu.
Schimbarea mai facilă a conducerii BNR este propusă în contextul în care conducerea băncii, în frunte cu guvernatorul Mugur Isărescu, a avut reacții dure împotriva proiectului legii privind darea în plată, redactat și aprobat recent în Parlament, care oferă debitorilor opțiunea de a ieși din contractele de credit ipotecar, fără penalități, dacă lasă băncii locuința.
Astăzi, Consiliul de Administrație al Băncii Naționale a României este compus din 9 membri, dintre care un președinte, care este și guvernator al BNR, un vicepreședinte, care este și prim-viceguvernator, precum și 7 membri, dintre care 2 sunt și viceguvernatori, iar ceilalți 5 membri nu sunt salariați ai Băncii Naționale a României. Ei sunt numiți de Parlament pe o perioadă de 5 ani, cu posibilitatea reînnoirii mandatului, iar un membru al CA poate fi revocat de către Parlament doar dacă încetează să îndeplinească condițiile necesare pentru exercitarea atribuțiilor sale sau dacă se face vinovat de abateri grave.
“Niciun membru al Consiliului de Administraie al Băncii Naționale a României nu va fi schimbat din functie din alte motive sau prin altă procedură decât cea prevăzută”, este prevederea din actualul statut al BNR, pe care parlamentarii vor să îl schimbe.
Proiectul acestora stabilește inclusiv că revocarea din funcție a oricărui membru al CA al BNR este decisă de către Parlament, dar fără să mai fie evocate condițiile care împiedică exercitarea funcției.
Toate aceste schimbări care atacă membrii conducerii BNR sunt argumentate, conform news.ro, prin faptul că banca centrală este “stat în stat”, astfel că statutul instituției trebuie repus “pe făgașul normal, constituțional”.
“Membrii Consiliului de Administrație al Băncii Naționale au un statut privilegiat. Banca Națională a României este «stat în stat». Parlamentul României trebuie să repună statutul BNR pe făgașul normal, constituțional (…) Cu toate că BNR, în calitate de autoritate administrativă autonomă se bucură de o personalitate juridică, guvernatorul având calitatea de ordonator principal de credit, autonomia acesteia nu este absolută, având în vedere obligația de a prezenta rapoarte în fața Parlamentului, care, la rândul său, ar trebui, în anumite condiții, să poată revoca membrii Consiliului de Administrație”, este arătat în expunerea de motive.
Primele cuvinte din actualul statut al BNR, bazate și pe o serie de tratate internaționale, arată că Banca Națională a României este o instituție publică independentă.
Independența băncilor centrale îmbracă, în practică, forme diferite și se referă la: independența funcțională (obiectivele primare ale băncii centrale să fie determinabile și clare și să poată fi atinse exclusiv cu mijloacele și cu instrumentele aparținând băncii centrale), independența instituțională (banca centrală nu trebuie să răspundă comenzilor niciunei instituții ale statului sau instituție privată), independența personală (mandatul guvernatorului băncii centrale este stabilit pe o perioadă mai mare decât ciclurile electorale) și independența financiară (băncile centrale au un buget propriu, au capital propriu).
Această independență este motivată de argumentul că, dacă banca centrală ar fi subordonată politic, ar exista tentația creării de bani artificială în perioadele pre-electorale, care ar spori inflația și ar da peste cap stabilitatea economică. Pe de altă parte, conform studiilor de specialitate, plasarea băncilor centrale în afara oricărui control public ar implica și riscul împuternicirii unor instituții ale statului să ia decizii fără a da socoteală cuiva, deși aceste decizii afectează întreaga populație.
Sursa:profit