Este cunoscut pentru acţiunile de voluntariat în care s-a implicat de ani de zile. Este vorba despre arădeanul Valentin Căldăreş, în vărstă de 29 de ani, care a crescut la casa de copii. Valentin şi-a văzut mama doar la priveghi şi la înmormântare.
„Viaţa mea începe cu data de 8 ianuarie 1987, când am venit pe lume adus de către părinţii mei: Căldăraş… Voichiţa şi Căldăraş Lazăr, fiind ultimul dintre cei cinci copii ai lor. Viaţa mea a început cu peripeţii. Am rămas singur în spitalul matern din oraşul arădean Lipova. Am stat acolo până am împlinit un an. Părinţii nu au vrut să-mi ofere dragostea şi iubirea de care eu aveam nevoie. Am aflat mai târziu că m-au abandonat din cauza sărăciei. Asta a fost explicaţia lor. Eram ultimul lor copil. Pe mine nu m-au luat acasă”, spune Valentin pentru Adevărul.
Acesta mărturiseşte că viaţa a început să prindă culoare la intrarea lui în orfelinatul din Lipova.
„Acolo erau două sute de copii abandonaţi, care am rămas fără părinţi, fără iubire. Ne aveam doar unul pe altul. Eram unica noastră familie. Noi copiii şi cadrele didactice ale centrului de orfelinat. Acestea ne-au pus pe picioare timp de zece ani. Aşa am reuşit şi noi să ne formăm primele deprinderi ale vieţii. Şcoala generală şi liceul le-am absolvit în Lipova. După cei zece ani petrecuţi în orfelinat a urmat o schimbare radicală în vieţile noastre. A apărut o doamnă pe nume Else Schweng cu o delegaţie din Germania. S-au şocat să vadă cum ne duceam traiul. Nemţii au reuşit să facă un proiect foarte mare, în care să amenajeze zece case de tip familial. Aşa ne-au făcut vieţile mult mai uşoare. Acei oameni se purtau ca nişte părinţi spirituali, ba chiar mai mult, părinţi adoptivi. Culorile vieţii au continuat să prindă mai mult contur. Am început să mă dezvolt şi să îmi formez un caracter puternic”, mai spune tânărul.
Tânărul a început să se gândească să facă ceva cu viaţa lui pentru a fi util societăţii. A început să se implice până la vârsta de 18 ani în activităţi extra-şcolare ale comunităţii. A început munca de voluntariat la o asociaţie creştină. A fost consilier a tineriilor de la Palatul Copiilor din Lipova şi dansator la Ansamblul Lipovana.
Apoi s-a înscris la Universitate „Aurel Vlaicu“ din Arad, la Facultatea de Ştiinţe Sociale, specializarea Asistenţă Socială care i-a oferit posibilitatea şi oportunitatea de a-şi exprimă opinia şi cercetarea în domeniul social. Pentru el a fost cel mai mare vis, deoarece îi dădea posibilitatea să lucreze cu copiii săraci, cu copiii orfani şi cu oamenii cu nevoi speciale.
„Descoperindu-mi aptitudinile în acest domeniul am început să profesez şi să fac proiecte sociale organizând pe parcursul celor doi ani de master zece concerte caritabile în care s-au adunat 10.000 de euro pentru familiile care au copii bolnavi şi vârstnici care sunt cu stări grave de sănătate. Am făcut muncă de voluntariat în mai multe instituţi sociale cum ar fii: DDAC-ARAD, DGASPC-ARAD, Asociaţiile: Cetatea Voluntariilor, Integra, Hora Copiilor-Lipova, Ridicate şi Umblă-Arad, Oază-arad, Amc-Betleem-Lipova şi Aradul Prosperă”, adaugă Valentin.
Pe viitor, Valentin doreşte să înfiinţeze o asociaţie prin care să poată sprijini copiii cu potenţial din sistemul de protecţie cât şi implimentarea unor programe de educaţie pentru copiii străzii.
„De-a lungul vieţii m-a ajutat bunul Dumnezeu să reuşesc să fac ce mi-am dorit pentru alţii. Am depăşit şi eu toate greutăţiile. Acum cred că în tot răul este şi un bine. Le mulţumesc celor din Lipova care m-au crescut şi mi-au format toate deprinderile de viaţă. Le mulţumesc şi celor din Arad care m-au primit şi mi-au dat posibilitatea să împărtăşesc o bucăţică din bunătatea mea şi celor aflaţi în nevoi”, încheie povestea Valentin Căldăreş.