1) Care sunt cele 3 calitati ale numarului 12? Ce iti doresti de la el?
Pentru mine, devotamentul conteaza cel mai mult la un suporter, deci as raspunde „devotament, devotament si devotament.” Asta e cel mai important, sa fie acolo, aproape de echipa nationala, si la bine, si la rau.
2) Dar cele 3 calitati ale capitanului nationalei?
Sa fie un lider, sa aiba valoare si inteligenta. El trebuie sa fie antrenorul din teren si sa poata sa ia decizii. Trebuie sa fie constant in evolutii, nu poate sa fie capitan un fotbalist care azi joaca foarte bine, iar maine foarte prost.
3) Mai visezi ca joci fotbal?
Da! Iar asta e un vis care se repeta la mine de cand m-am lasat de fotbal. Cred ca visez de vreo 10 ori pe an ca mai sunt fotbalist. Ma visez ba la Steaua, ba la echipa nationala sau pur si simplu jucand fotbal, nu neaparat de performanta. Si de cele mai multe ori se intampla sa am meci si sa nu mai ajung pe teren din diverse motive: fie nu-mi gasesc gheata, fie o gheata nu are un siret… se intampla de fiecare data ceva, iar eu nu apuc sa joc. Eu chiar imi doresc mult sa joc, dar niciodata nu ajung. Am intrebat un psiholog despre visul asta si mi-a spus ca il am pentru ca m-am lasat de fotbal prea devreme, din cauza accidentarii. E ca un lucru pe care l-am lasat neterminat. Si sunt convins ca asa e, pentru ca l-am intrebat si pe Stelea daca pateste si mi-a spus ca el n-a visat niciodata ca mai joaca.
4) Ce ar inseamna pentru Romania o calificare la Euro 2016?
O mare gura de oxigen pentru fotbalul romanesc. Toate echipele romanesti de club au iesit din Europa si e un moment in care toti romanii isi pun sperantele in echipa nationala. Ar fi un lucru extraordinar sa fim acolo, e timpul sa ne intoarcem la un turneu final si sa facem performanta.
5) Care e primul meci pe care vi-l aduceti aminte ca suporter al nationalei?
Romania-Anglia, in ‚80 pe stadionul „23 august”. Romania a castigat cu 2-1, iar golurile au fost marcate de Marcel Raducanu si Anghel Iordanescu. Eu faceam parte din echipa Luceafarului, iar antrenorul ne-a dus pe toti la meci. Ma bucuram ca un copil in tribuna si nici nu-mi trecea prin cap ca peste numai un an o sa fiu coleg la Steaua cu multi dintre cei pe care ii vazusem in teren. Erau toti idolii mei si foarte repede am devenit colegi. Iordanescu s-a purtat extraordinar cu mine, m-a luat sub aripa lui de cum am ajuns, chiar si la antrenamente facea pereche cu mine la exercitii. Apoi, la un an de la transferul la Steaua am ajuns din suporter, tricolor. Am debutat in echipa nationala cu Bulgaria, in ‘82.
6) Pentru cate Extraverale ati comenta o finala de campionat european cu Romania in teren?
N-am nevoie de Extraverale, ar fi o bucurie enorma sa comentez un asemenea meci si sa fiu alaturi de echipa nationala din postura asta. As da orice sa fiu acolo. Trairile sunt speciale in momentul ala, nu e ca si cum ai comenta o finala de cupa europeana, in care se infrunta doua echipa straine. Daca as avea nevoie de ceva, ar fi de calificarea lor, chiar nu conteaza daca mi s-ar oferi ocazia sa comentez meciul, doar m-as bucura de performanta asta.
7) Ce l-ai intreba pe Dumnezeu daca te-ai intalni cu el si ce speri sa-ti raspunda? J
„E adevarat ca Adam si Eva au avut doua fete?” J Nu, glumesc… Eu cred ca Dumnezeu exista in fiecare dintre noi, nu mi-l imaginez ca pe o persoana, dar daca m-as intalni cu el si l-as intreba ceva, sigur n-as mai apuca sa aud raspunsul pentru ca as lesina imediat dupa ce pun intrebarea.
8) Ce superstitii aveai ca fotbalist? Care e cea mai ciudata superstitie intalnita la un coleg?
Eu am avut o singura superstitie. Intram mereu in teren cu piciorul drept. Alta nu-mi aduc aminte. Nu prea eram eu superstitios. Nu voiam sa cad prada lor. Un coleg a facut pipi pe ghete ca sa nu mai rateze, ca erau blestemate.
9) Un sfat pentru #eusunt12? Ce le transmiti suporterilor?
Sa nu uitam ca suntem romani, iar echipa nationala este a tuturor. Trebuie sa fim alaturi de ea indiferent de cum joaca baietii, daca pierd sau nu. Un adevarat numar 12 e suporter pana la moarte. Asta e indemnul pe care il am eu pentru suporteri. Sa creada! E ceva normal sa iubesti echipa tarii tale indiferent de echipa din Romania cu care tii, dar lumea incepe sa uite asta si ar fi bine sa ne reamintim cu ocazia dublei cu Ungaria si Grecia.
10) Tevez sta uneori si 5 ore sa dea autografe, pentru ca isi aduce aminte cat de bucuros era cand era mic si primea si el semnaturile idolilor lui. Cat ai stat cel mai mult sa dati autografe suporterilor?
Nu-mi aduc aminte exact cat am stat la o sesiune de autografe, dar stiu sigur ca n-am refuzat niciodata. Nici macar poze, acum mai nou, de cand cu telefoanele. Tin minte ca, atunci cand eram mic, aveam poze decupate cu jucatorii mari: Iordanescu, Dudu Georgescu, Lucescu. Tata ma certa mereu ca umpleam peretii cu fotbalisti. A fost implinirea unui vis cand am jucat cu sau impotriva lor.
11) Iti mai aduci aminte primul meci in tricoul nationalei? Cu ce scor s-a terminat?
Primul meci la juniori a fost cu Franta, la Medgidia, pe un stadion abia inaugurat la acea vreme. I-am batut cu 2-1, cu putin ajutor din partea arbitrilor, care erau romani. Era o generatie cu Blanc si Bravo, multi jucatori care au ajuns glorii ale fotbalului francez. Tin minte ca am facut schimb de tricouri cu unul dintre francezi, iar tricoul imi placea asa mult, ca l-am spalat si il ma imbracam foarte des cu el, cand ieseam prin oras. Imediat dupa meci, la masa, francezii ne-au spus ca ne dau 5 data viitoare cand jucam cu ei si noi am ras in hohote. Asa a fost: ne-au batut cu 5-1 la urmatorul meci.
12) Cu cine vrei sa citesti un asemenea interviu?
Chipciu, ca e jucator mare si are nevoie de un pic de relaxare scrie sport.ro