Peste 80 de mii de români s-au împrumutat la bănci și alte instituții financiare în România și au devenit, peste noapte, datori în Malta. Creditele lor au fost vândute de băncile de la București, la o fracțiune din valoarea nominală, către grupul polonez Kruk, lider pe piața recuperatorilor de datorii scrie riseproject.ro
Kruk a transferat creditele achiziționate către filiala sa din Malta, paradis fiscal din Marea Mediterană, unde cota de impozitare scade până la 5 la sută. Astfel, recuperatorul de debite își scoate încasările și profitul din circuitul financiar românesc, văduvind bugetul public.
Kruk a folosit aceleași datorii, ca garanție, pentru a lua un împrumut de sute de milioane de euro de la alte bănci europene.
În același timp, Kruk a devenit parte în zeci de mii de procese în care românii contestă sumele pretinse de recuperatori.
Cercul afacerii se închide într-o altă companie românească a grupului, firmă care oferă credite cu dobânzi excesive românilor deja datori. Kruk acordă aceste credite doar datornicilor din portofoliul firmei sale de recuperări.
Piața executărilor silite a crescut atât de mult și atât de rapid încât executorii judecătorești și-au dezvoltat un soft care automatizează corespondența recuperator-executor-datornic. Concret, un program care știe legislația și particularitățile fiecărei datorii. Rezultatul final: un calculator care generează automat înștiințări, somații, notificări de executare silită.
DATORI – VÂNDUȚI
În limba poloneză, Kruk înseamnă „corb” – nume folosit la București și de agenția de detectivi particulari afiliată grupului de afaceri, Corbul SRL.
Afacerile polonezilor au crescut spectaculos în ultimul deceniu pe fondul crizei financiare, când oamenii n-au mai avut bani să-și plătească ratele iar băncile au vândut recuperatorilor datoriile.
“Prima oară am auzit de recuperatori în 2006, când au început cu facturile la telefon și la lumină. Apoi, în 2010, au intrat și pe bancar, după creditele cu buletinul și criză. Astăzi, cele mai multe dosare pe care le am sunt cu recuperatori sau pentru timbrul de mediu”, povestește un avocat care a lucrat în sistemul bancar până la jumătatea anilor 2000.
Vlad Bâscă. Foto: facebook
În acei ani, Vlad Bâscă lucra la Piraeus Bank, unde coordona o echipă de 12 ofițeri de credite. În 2007, în plin boom imobiliar, a vrut să-și cumpere un apartament, așa că s-a împrumutat la banca pentru care lucra. A luat un credit ipotecar, de 98 de mii de franci elvețieni, apoi două de nevoi personale, în total 35 de mii de euro. “Câștigam bine, din moment ce m-am încadrat la sumele astea”, povestește Vlad. Apoi, în 2011, creșterea francului elvețian i-a dublat, brusc, rata.
“Am încercat să negociez cu banca, le-am explicat că nu-mi mai ajunge salariul să-mi plătesc rata. Mi-au propus o reeșalonare, dar în condiții mult mai dezavantajoase. Practic, plăteam rata, dar în fiecare lună mă îndatoram și mai tare pentru că noile dobânzi erau mult mai mari”, spune el.
În 2013, Vlad și-a dat demisia și nu și-a mai plătit ratele: “Era, într-un fel, amuzant: chiar oamenii care făceau parte din echipa mea, pe care eu îi coordonam, mă sunau acum din partea băncii să le dau banii. Făceam mișto, glumeam cu ei, ce era să fac?”
Astăzi, e cameraman la o televiziune și dator vândut la Kruk, grupul polonez specializat în colectarea de datorii.
Piraeus Bank i-a cesionat datoriile către Kruk în iunie 2016. În dreptul său apar datorii de 57 de mii de euro și 104 mii de franci elvețieni. „Nici măcar n-am luat atât când m-am împrumutat, nu mai zic că cinci ani am plătit ratele și, în plus, mi-au vândut și apartamentul”, spune Vlad.
GAJ LA ALTE BĂNCI
Pe 3 iulie 2017, polonezii de la Kruk au anunțat că au obținut o linie de creditare de 250 de milioane de euro de la patru mari bănci europene.
Era primul lor credit sindicalizat, adică finanțat de mai multe bănci, așa că momentul a fost marcat a doua zi de un comunicat oficial al grupului: “Această sursă de finanțare flexibilă și eficientă din punct de vedere al costurilor va fi folosită pentru cumpărarea de portofolii și ne va oferi un avantaj competitiv și o protecție naturală împotriva fluctuațiilor valutare (…)”, explica Piotr Krupa, șeful grupului Kruk și unul dintre principalii săi acționari. Conducerea grupului n-a spus însă că împrumutul bancar, cu scadența la cinci ani, fusese garantat cu datoriile a zeci de mii de români.
Creditul a fost luat prin InvestCapital Malta, filială Kruk înființată în Mediterană în 2013. Aceasta a girat împrumutul cu banii pe care îi avea de recuperat, în România, de la aproape 80 de mii de persoane și peste 4.600 de companii locale.
DNB Bank, una dintre cele patru bănci, a semnat contractul de garanție, tot pe 3 iulie 2017, cu compania malteză. Norvegienii au fost agent de garanție pentru celelalte părți garantate – adică celelalte trei bănci.
Sediul central al DNB Bank din Oslo. Foto: flickr.com/DNB
În seiful DNB Bank, cea mai mari bancă din Norvegia, se află acum o listă cu peste 80.000 de nume românești. Datoriile lor se întind pe 4.500 de de coli A4. Totalul de plată: 3,5 miliarde de lei, adică aproape 778 milioane de euro. Spre finalul teancului apare și numele „Vlad Bâscă”. “Habar n-aveam. Au voie să facă asta?”, se întreabă acum.
DNB nu a răspuns întrebărilor adresate de RISE Project pe marginea acestui împrumut.
Suma maximă garantată, așa cum apare ea în contractul cu InvestCapital Malta, a fost, de fapt, de 350 de milioane de euro. Diferența de 100 de milioane de euro față de comunicatul oficial al Kruk reprezintă costurile împrumutului: dobânzi, comisioane și alte cheltuieli.
“Mi se pare incredibil”, spune avocatul Adrian Cuculis, specializat în procese cu recuperatori de datorii: “Deci creditele neperformante le folosești acum ca garanție pentru un împrumut atât de mare?”
“E absolut elucubrant”, spune avocatul Gheorghe Piperea, implicat în mai multe procese pentru eliminarea clauzelor abuzive din contractele de credit ale băncilor. Avocatul Piperea consideră că garanțiile puse de compania malteză le creează probleme chiar băncilor românești care și-au vândut portofoliile: “Cum poți să iei cu titlu de garanție un portofoliu care e din start un portofoliu de credite neperformante. Sunt junk, adică faliment. Aaa, dacă îi dai o valoare înseamnă că băncile care le-au vândut au o foarte mare problemă. Înseamnă că, de fapt, acele credite neperformante nu erau chiar neperformante.”
Singura valoare menționată în transferul de datorii din contractul de garanție provine din portofoliul Băncii Comerciale Române.
În 2014, BCR a cedat către Secapital, altă companie din grupul Kruk, un portofoliu de credite de peste 120 milioane de lei. În total, 14.884 de persoane. Mai departe, Secapital a cedat drepturile pentru încasarea datoriilor la o valoare de cinci ori mai mică, respectiv 24 de milioane de lei, către InvestCapital Malta. Este unul dintre cele 24 de portofolii de datorii românești depus garanție la DNB.
“Evaluarea e făcută de fiecare bancă în parte pe baza împrumutului. E un pic cam la limită, dacă mă întrebați pe mine. Probabil au considerat că pot recupera banii și că garanția asta e suficientă. Fiecare bancă își face propria evaluare de risc, nu intervin băncile centrale”, explică Dan Suciu, purtătorul de cuvânt al BNR.
Oficialii Kruk România insistă că sunt obligați de lege să mențină confidențialitatea contractelor cu băncile din România și nu oferă detalii despre tranzacțiile cu acestea. “În ceea ce privește valoarea totală și alte aspecte privind portofoliile de creanțe, așa cum am mai spus, este o procedură standard ca aceste elemente să fie subiectul acordurilor de confidențialitate semnate de partenerii de afaceri. În plus, ne aflăm în imposibilitatea de a dezvălui astfel de informații, dat fiind regulamentul și reglementările pieței bursiere, întrucât acționarul nostru KRUK S.A. este o companie listată la bursa din Varșovia”, ne-a declarat Tomasz Ignaczak, Director General KRUK Romania.
Reprezentanții Piraeus arată că “Odată cesionate, creanțele nu se mai află în proprietatea Băncii, astfel încât activitatea ulterioară a cesionarului nu produce niciun efect asupra Băncii și a activității sale. Debitorii creanțelor se află sub incidența obligațiilor contractuale, indiferent cine este titularul creanței”, ne-a transmis Mădălina Nistor, press office manager al Piraeus Bank România.
BRD confirmă tranzacțiile cu InvestCapital Malta, precizând că portofoliul de credite neperformante în valoare totală de 1,25 miliarde de lei a fost vândut în urma unei licitații. “Procedura uzitată în astfel de situaţii prevede informarea de către cedent (banca) a foştilor debitori, etapă după care portofoliul intră în deplina responsabilitate a cesionarului (cumpărătorul portofoliului). Astfel, modul în care este administrat portofoliul achiziţionat de la BRD este de competența companiei cumpărătoare, care îl deţine în deplină şi exclusivă proprietate”, explică Traian Traicu, șeful direcției de comunicare a BRD România.
“Potrivit art. 111 din OUG nr.99/2006, informațiile și documentele referitoare la activitatea desfășurată de Bancă, precum și informațiile și documentele referitoare la clienții Băncii nu sunt informații publice (cu excepția informațiilor aflate pe pagina sa de web, cele afișate în unitățile Băncii sau facute publice de Banca însăși: situații financiare, informații publicate în registrul comerțului etc.), Banca având obligația să păstreze confidențialitatea asupra acestora”, a explicat și Florin Vlad, ofițer de relații publice în cadrul CEC Bank.
Până la ora publicării acestui articol, reprezentanții BCR, Raiffeisen Leasing, Banca Românească, Libra Internet Bank și Garanti Bank nu au răspuns solicitărilor RISE Project pe acest subiect.
PARADISUL RECUPERATORILOR
Kruk a strâns creditele neperformante în timp: 24 de portofolii cumpărate în ultimii patru ani de la opt bănci, cinci IFN-uri, o companie de electricitate, una de leasing și o alta de asigurări. Valoarea totală: 778 milioane de euro. Cea mai mare parte, peste 740 de milioane, provine de la bănci.
Mihai Flucuș a terminat, în 2010, Facultatea de Informatică din cadrul Universității Spiru Haret, după care a fost agent de vânzări la două firme de marketing. Apoi, în 2011, devine inginer IT Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Metale și Resurse Radioactive, unde mama sa deține o funcție administrativă. Foto: facebook
Toate au fost cedate, în final, către InvestCapital Malta, filiala pe care Kruk a înființat-o în arhipelagul din Marea Mediterană cu patru ani în urmă. InvestCapital Malta are trei directori: un polonez, un maltez și pe românul Mihai Flucuș.
În februarie 2015, Flucuș s-a angajat la Kruk România pe funcția de “coordonator al procesului de cumpărare de creanțe”. În august 2016 a fost promovat la compania malteză a grupului. A refuzat să discute pe această temă: “Activitatea profesională, desfășurată în legătură cu subiectul abordat de către dumneavoastră, este realizată ca parte a unui grup corporativ. În acest sens, comunicarea privind aceste acțiuni este supusă unor rigori și norme de comunicare corporative, acesta fiind motivul pentru propunerea unui punct de contact/comunicare unic”.
“Cea mai mare valoare nominală a activelor achiziționate de InvestCapital Malta provin din alte țări unde KRUK desfășoară operațiuni, nu din România. În ceea ce privește linia de credit de 250 milioane Euro obținută de InvestCapital Malta, aceasta a fost garantată cu diverse active deținute de companie pe toate piețele unde desfășoară activități, nu numai din România, și de asemenea, a fost garantată de KRUK S.A.”, explică pentru RISE Project Tomasz Ignaczak, Director General KRUK Romania.
Malta, unul dintre cele mai cunoscute paradisuri fiscale europene, are o schemă fiscală care le permite celor care n-au rezidența fiscală în micul stat insular și deschid companii aici să plătească un impozit unitar de doar 5 la sută din câștiguri – o facilitate prin care guvernul maltez încearcă să atragă mai multe investiții străine. Reprezentantul unei companii care înființează, contra cost, firme în Malta ne-a explicat mecanismul ca pentru un potențial client:
Reporter: Malta ce cotă de impozitare are?
Registratar: În mod normal, impozitul este de 35 la sută atât pentru rezidenți, cât și pentru nerezidenți. Însă, pentru firmele deținute de nerezidenți, oferă un tax credit de 30 la sută, deci rămânem efectiv cu o taxare de 5 la sută.
Rep: Și ce trebuie să facem pentru a ajunge la cota de impozit de 5 la sută, ce condiții trebuie îndeplinite?
Registratar: Principiul este automat. Beneficiarul real nu trebuie să fie rezident în Malta.
Experții consultați susțin că transferul operațiunilor de recuperare al grupului Kruk în paradisul fiscal Malta este o schemă clasică de optimizare fiscală.
“Românii și nu numai își înregistrează acolo firmele pentru a plăti impozite foarte mici”, explică Daniel Dăianu, membru în Consiliul de Administrație al Băncii Naționale a României. “În primul rând, când spui Malta, ca și Cipru, nu-ți vin în minte afaceri legale. Trebuie să te uiți și la natura business-ului. Dacă e domeniul turistic, n-aș avea nicio problemă. Ai români care lucrează în Malta, de pildă. Poate unul își face un restaurant. Un business legitim”, continuă Daniel Dăianu.
“Eu văd asta ca o modalitate de a nu plăti taxele la statul român pe sumele care vor fi încasate”, susține și Viorel Iuga, avocat care s-a implicat în mai multe procese cu firmele de recuperare datorii.
“Există o discuție la nivel internațional apropo de paradisurile fiscale și de faptul că statele pierd foarte multe venituri bugetare, deci nu se pune problema numai de etică, e și o problemă de cum le reglementezi”, a conchis Ionuț Dumitru, președintele Consiliului Fiscal, autoritate înființată în plină criză financiară pentru promovarea transparenței finanțelor publice.
CUM PIERDE STATUL
Creșterea spectaculoasă a pieței recuperărilor de datorii din România a intrat și în atenția autorităților. În iunie 2017, Fiscul a demarat un control asupra prețurilor la care băncile își vând creditele neperformante. Scopul: calcularea sumelor pierdute de bugetul public din aceste operațiuni. (Detalii AICI). Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) nu ne-a comunicat, până la publicarea materialului, care au fost concluziile controlului.
Florin Georgescu, prim-viceguvernator al BNR, a publicat în primăvară o analiză în care atinge și subiectul prețurilor la care recuperatorii cumpără portofolii de credite în România. “Nivelul scăzut de preț la care au fost vândute aceste portofolii justifică analiza ANAF din perspectiva legalității eventualelor optimizări fiscale efectuate în cadrul acestor operațiuni”, arată Georgescu. Contactat de RISE, prim-viceguvernatorul BNR și-a susținut poziția și cifrele din analiză. În 1996, Florin Georgescu, atunci ministrul Finanțelor, a semnat acordul bilateral România-Malta pentru evitarea dublei impuneri. Astfel de tratate protejează cetățenii și firmele să nu plătească impozite în ambele state. În practică, convențiile de acest tip sunt speculate de companii și oamenii de afaceri ca să plătească impozite cât mai mici.
Concret, susține Florin Georgescu, recuperatorul cumpără dreptul să încaseze datoriile persoanelor fizice cu un procent mediu de 10 la sută din valoarea lor. Procentul scade la 8,5 la sută în cazul companiilor, potrivit analizei sale.
Operațiunile sunt netransparente, susține Gheorghe Piperea: “Toată lumea să știți că a suspectat că se fac mult prea simplu aceste operațiuni și cu cei de la Kruk, și cu alții. Se fac operațiuni și cu 2 la sută din valoarea portofoliului. Mult prea rapid, mult prea simplu, mult prea confidențial. Fără publicitate, fără licitații”.
La fel, avocatul Viorel Iuga critică secretul din spatele acestor operațiuni: “E clar că cesiunea asta nu e în regulă. În niciun dosar pe care-l am cu ei, nu au depus contractul de cesiune de creanță transparent, ci doar secretizat. Eu, ca avocat, nu pot să verific ce au cesionat și pe ce sumă, să văd cât au plătit pentru creanță”.
Viorel Iuga explică cum pierde bugetul public: “Statul e faultat fiscal de două ori: o dată că băncile își deduc aceste credite neperformante și le pun la pierderi, așa că profitul lor final e mai mic, și apoi, odată cesionate, orice încasări produc aceste creanțe nu vor fi impozitate în România, ci vor fi impozitate în statul respectiv”.
FĂRĂ REGULI
Recuperatorii de datorii nu sunt nici bănci și nici alte instituții de credit. Așa că activitatea lor nu este supravegheată de BNR, ci de Protecția Consumatorului. Până anul trecut, piața recuperatorilor era, practic, fără reguli. În septembrie 2016, Guvernul a aprobat o ordonanță de urgență (OUG 52/2016) ca să o reglementeze. Urgența noilor norme a fost motivată astfel:
“Având în vedere dezvoltarea continuă pe care activitatea de recuperare creanţe o cunoaşte şi faptul că tot mai mulţi creditori cesionează creanţe către entităţile care desfăşoară activitatea de recuperare creanţe, precum şi lipsa unui cadru legislativ care să stabilească un echilibru în relaţia contractuală dintre consumatori şi entităţile care desfăşoară activitatea de recuperare creanţe, sunt necesare prevederi speciale urgente în acest sens”.
Contextul este explicat de avocatul Viorel Iuga: “Am avut un caz în care, din momentul în care creanța a ieșit pe ușile băncii s-a triplat până a fost pusă în executare de recuperatorul de creanțe”.
Avocatul Adrian Cuculis spune că are peste 12 mii de procese cu recuperatorii de datorii: “Am o grămadă de clienți, oameni de afaceri, dezvoltatori imobiliari, pentru care mă lupt cu acești recuperatori. Au fost cesionați către ei, iar recuperatorii le-au pus niște dobânzi ilegale tocmai din punctul ăsta de vedere, că au spus ei că au cumpărat creanța, dar de fapt au menținut dobânzile contractuale, ceea ce este complet ilegal.”
Cu alte cuvinte, motivează avocatul, recuperatorii nu au dreptul să perceapă dobânzi din două motive: nu sunt instituții financiare, bancare sau nebancare, și câștigă oricum din diferența dintre prețul pe care îl plătesc pe datorie și suma pe care o recuperează de la client. Adrian Cuculis mai spune că a obținut mai multe decizii judecătorești care au blocat proceduri de executare silită demarate de recuperatori cu acest argument. El anunță că va deschide o nouă acțiune în instanță pentru radierea Kruk România de la Registrul Comerțului. “Legea societăților comerciale din România prevede că oricine poate cere radierea unei firme dacă aceasta are un obiect de activitate ilicit sau imoral. Până anul trecut, adică înainte de OUG 52/2016, obiectul de activitate al Kruk era și ilicit, și imoral pentru că nu exista o bază legală pentru funcționarea unei asemenea societăți, era ceva clandestin, practic. Acum a rămas doar latura aceasta a imoralității pentru că există niște norme după care ei ar trebui să se ghideze, dar nu le respectă”.
La Cluj, avocatul Viorel Iuga a obținut decizii similare împotriva recuperatorilor, însă cu o altă bază legală: a convins judecătorii că executarea silită este o procedură destinată doar băncilor și instituțiilor financiare.
În Parlament, există acum o propunere legistativă care reglementează activitatea recuperatorilor de creanțe, inițiată de senatorul Daniel Zamfir și de avocatul Piperea. “Proiectul propune ca, în situația asta, debitorii (persoane și companii) să își poată răscumpăra datoria la un preț de două ori mai mare decât plătesc firmele de colectare. Adică, dacă firma de colectare a dat 2 lei pentru 100 de lei datorie, debitorul să vină să spună ia de aici 4 lei și dispari din schemă”, explică Gheorghe Piperea.
DOBÂNZI DE 200 LA SUTĂ
De câteva luni, operatorii Kruk au început să sune oameni și pentru a le da bani. Rocapital, instituție financiară nebancară, a fost înființată la București de aceiași acționari polonezi, dar a început să dea credite relativ recent. Dobânzile pornesc aici de la 50 la sută și ajung până la 200 la sută. Împrumuturile RoCapital au însă circuit închis. Doar clienții Kruk le pot accesa.
O explică limpede chiar un operator RoCapital: “Ideea e următoarea: noi, în acest moment, ofertăm strict clienții Kruk pentru că noi facem parte din Kruk. Numai că Kruk are ca domeniu de activitate recuperări creanțe comerciale, noi suntem o instituție financiar-bancară. Înțelegeți?”
Practic, să fii dator la Kruk e singura condiție pentru a lua un credit de la RoCapital.
Operator: Ca și acte, cerem foarte puțin: adeverința noastră completată de angajator, copie de buletin și extras de cont.
Reporter: Și n-aș avea probleme dacă sunt deja în biroul de credite, nu?
Operator: Da, clienții noștri, Kruk, vă dați seama că au și ei acest lucru, că sunt raportați. Dar, într-adevăr, nu este un impediment. Decât gradul de îndatorare. Înțelegeți? Și cred că, pe viitor, dacă ne dezvoltăm, e posibil să aplice și la clienții din extern, cum e cazul dvs., dacă sunteți în biroul de credit.
Avocatul Piperea explică cum oamenii se îndatorează astfel și mai mult: “Ca să plătești o datorie la noi îți dăm tot noi un credit tot de 6 de lei să zicem, dar de data asta nu-l mai iei cu dobânzi de 10 la sută, ca la bănci, ci cu 50, 100 sau 200 la sută. Tu ca debitor rezolvi problema acum, dar îți creezi o problemă de două ori mai mare. Și se va întâmpla asta pentru că oamenii sunt vulnerabili în fața acestor șmecherii”.
Foto paginadebanci.ro
Elena DUMITRU
Grafică: Sergiu BREGA
#ParadisePapers, seria din care face parte acest articol, este o nouă incursiune jurnalistică globală în lumea secretă a paradisurilor fiscale. Are la bază o masivă scurgere de documente din 19 jurisdicții offshore – care asigură confidențialitate și taxe mai mici. Documentele provin și din Malta, țară care a ieșit de curând în evidență în urma asasinării jurnalistei de investigații Daphne Caruana Galizia. Arhiva a fost obținută de ziarul german Süddeutsche Zeitung, iar în proiect au fost cooptați consorțiul International Consortium of Investigative Journalists (ICIJ) și 380 de reporteri de la organizații media din 67 de țări, printre care și RISE Project.