Într-un interviu pe care i l-a acordat ÎN EXCLUSIVITATE lui Radu Naum, Simona a recunoscut că, într-un fel, sezonul său s-a încheiat în momentul în care a urcat pe primul loc în ierarhia mondială, eveniment petrecut la Beijing. Tot în China, şi-a învins marele complex, Maria Sharapova, şi şi-a luat revanşa în faţa Jelenei Ostapenko, cea împotriva căreia a pierdut în ultimul act la Paris.
“Un pic, da, am intrat în vacanţă atunci. M-am bucurat cam mult în acel moment, însă l-am aşteptat foarte mult. Am avut trei şanse. După meciul acela m-am bucurat şi nu prea a mai contat ce a urmat“, a spus Halep.
Dormi mai bine în vacanţă decât în timpul sezonului?
Pot spune că dorm mai bine, pentru că nu am program, nu am nimic de făcut şi sunt relaxată. Am început de un timp să dorm mai târziu. Nu mai pot să dorm la 10-10:30, cum făceam înainte. Probabil şi pentru că înaintez în vârstă (zâmbeşte). Acum dorm de la 12-12:30.
Ce ai visat azi-noapte?
Nu-mi aduc aminte. Niciodată nu-mi amintesc ce visez.
Niciodată? Nu ai vreun vis pe care să-l ţii minte?
Ba da, am. Visez tot felul de întâmplări. Unele sunt ciudate, dar toate sunt pozitive. Adică nu am vis urât. Visez şi din sport, şi din viaţa de zi cu zi. După Roland Garros am avut un vis constant despre meciul acela. Visam puncte din acel meci, visam că s-a întâmplat din nou să pierd. Am suferit în acea perioadă.
Deci nu câştigai nici în vis?
Nu, pentru că se întâmpla ce s-a întâmplat la meciul respectiv. Mă trezeam un pic în suferinţă. Îmi părea rău de două ori.
Îţi place să fii răsfăţată?
Aşa şi aşa. Uneori da, uneori nu.
Ce înseamnă răsfăţul pentru tine?
Cineva să fie lângă mine, să-mi ofere prăjituri, să-mi ofere din timpul lui sau al ei, să se poarte frumos cu mine.
Sunt momente în care te trezeşti dimineaţa şi spui “nu mai vreau să fac asta, nu mai pot”?
Da, dar nu mai vreau în ziua respectivă. Niciodată nu am spus că nu mai vreau să joc tenis sau să mă las. Însă sunt zile, şi sunt destule, în care mă trezesc şi simt că poate ar trebui să fac o pauză, pentru că totuşi sunt om.
Nu, nu mi s-a întâmplat asta.
Te uiţi la filme?
Mă uit, dar nu foarte mult. Adorm la filme. Poate sunt şi obosită din cauza programului pe care îl am. Mă uit la un serial turcesc. Îmi place şi, puţin, reuşesc să mă pun în situaţia din film. Probabil de aceea mă şi relaxează.
Dar ce se întâmplă acolo, de te pui în situaţia din film?
E un film dramatic, asortat cu romantic. Îmi place genul ăsta. Îmi place când văd că se luptă persoanele să rămână împreună sau când se ceartă şi apoi se apropie din nou. Nu îmi imaginez relaţia mea aşa, dar îmi place genul ăsta de film.
O carte pe care ai citit-o şi care ţi-a rămas în minte pentru ceva…
Am citit “Înţelepciune pentru oamenii de rând”. Am citit-o de mult şi am mai citit-o de câteva ori. M-am regăsit în acea carte. Eu aşa cred, că sunt un om de rând. Sigur că am făcut performanţă în sport, dar înainte de a fi o jucătoare de tenis sunt om. Mi-a plăcut şi cartea lui Agassi. Chiar l-am întrebat, când l-am întâlnit, dacă a urât tenisul. Mi-a spus că nu a urât tenisul, ci modalitatea în care s-a antrenat. De aceea a ajuns să simtă un pic de ură. Am mai citit cărţi de psihologie. Merg mai mult spre psihologie decât spre cărţi normale.
Care e cel mai important lucru pe care l-ai învăţat despre tine în aceşti ani?
Că sunt o persoană puternică, indiferent de moment. Am gestionat bine toate momentele grele şi pot decide singură în privinţa mea şi în privinţa vieţii mele.
Ce ai învăţat despre toţi ceilalţi în aceşti ani?
Am învăţat că fiecare e diferit şi e foarte bine că e aşa. Fiecare are orgoliul lui, dorinţa de a reuşi în ceva, interesul lui şi e important să simţi şi să vezi bunătatea unui om.
Poţi să vezi bunătatea sau răutatea mulţimii, să o înţelegi?
Da. Eu cred că pot simţi asta şi chiar am parte doar de oameni pe care pot să-i simt. Şi răi, şi buni.
Cum te aperi de energiile negative?
Eu cred că sunt protejată de ceva sau de cineva. Şi, indiferent dacă cineva vrea să-mi facă rău, o să se transforme în bine. Mereu am avut în gând că tot răul e spre bine. În tot ce se întâmplă. Şi tot ce se întâmplă, se întâmplă cu un scop.
Dar ca sportiv de performanţă nu e bine să ai un soi de răutate care să-l nimicească pe adversar, să-i arate că eşti ca un zeu nervos în faţa căruia nu are nicio şansă de izbândă?
Mi-a spus cineva că eu nu pot fi rea pe teren şi că probabil din cauza asta nu am şi mai mult succes. Eu cred că sunt destul de ambiţioasă. Rea nu pot să fiu. Nu am acest instinct. Tot timpul spun că cel din faţa mea nu poate fi mai bun decât mine, că eu sunt mai bună.
Care e calitatea pe care o admiri cel mai mult la un bărbat?
Faptul că o protejează pe femeia de lângă el. Din toate punctele de vedere – sufleteşte, fizic, moral.
Şi ce apreciezi cel mai mult la o femeie?
Nu ştiu, să fie o doamnă din toate punctele de vedere. Nu m-am gândit niciodată la acest lucru. M-am gândit doar la partea masculină. Mai îmi trebuie timp.
Dă-mi un exemplu din lumea ta de mare performanţă care a spus sau a făcut ceva care te-a bucurat.
Serena. Deşi este cine este, şi-a luat din timp şi m-a felicitat pentru faptul că am ajuns numărul 1, ştiind cât de mult mi-am dorit şi cât de mult am suferit în timpul acestui an, că nu am reuşit să fac acest lucru mai repede.
Care e cea mai mare calitate a ta, Simona?
Faptul că sunt deschisă şi spun mereu ceea ce gândesc. Chiar dacă e bine sau nu.
Şi cel mai mare defect?
Impulsivitatea. Sunt impulsivă şi pot spune chestii care nu sunt ok.
Ce urăşti cel mai mult la o persoană, bărbat sau femeie?
Nu prea cred în acest sentiment, nu-mi place să urăsc. Nu-mi place când cineva se poartă ca un bădăran cu o femeie. Nu mi s-a întâmplat mie, dar am văzut în lumea asta în care trăim.
Care e cea mai mare frică, teamă a ta?
Turbulenţele din avion, pentru că nu ştii ce se întâmplă şi nu poţi veni înapoi în cazul în care se întâmplă ceva rău.
Asta-i tot? Nu ai frică de insucces, de moarte?
Am avut în trecut frică de moarte, dar acum am ajuns la un nivel la care nu mai există teama aceasta.
Ai putea să faci un top al evenimentelor extrasportive care te-au marcat în 2017?
A venit o fetiţă la mine şi mi-a spus că mă iubeşte pentru cum sunt eu, nu pentru că am ajuns numărul 1.
Ai superstiţii?
Am, dar nu le spun. Niciodată nu le-am spus. Dar sunt normale şi sunt două-trei. Nu exagerez cu nimic.
https://youtu.be/erY083AsyrI
Am auzit de sportivi mari care stau de vorbă cu ustensila cu care lucrează. O personifică. De exemplu, în ciclism, am auzit de oameni care dormeau cu bicicleta în cameră. Aproape în pat. Tu faci aşa ceva cu racheta?
Nu, niciodată. Când eram mică, pe la 6-8 ani, când îmi cumpăra tata pantofi de sport, dormeam cu ei prima seară. Dar să dorm cu racheta în pat, niciodată. Eu nu sunt obsedată de tenis. Îmi place, dar când termin cu el, termin. Am viaţa mea. Am mai întâlnit colege de tenis cu care stăteam în cameră la turnee şi, seara pe la 8, înceapeau să facă abdomene, stretching, iar eu mă uitam şi întrebam de ce fac asta, pentru că făcusem la teren. Niciodată nu am lucrat extra singură acasă.
Când dai cu ea (racheta – n.r.) de pământ, practic e aproape o fiinţă pe care te răzbuni, nu-i aşa?
Da, e adevărat. Nu-mi place acest lucru. Am făcut-o tot mai puţin în ultima perioadă. Să ştii că eu îmi curăţ rachetele acasă, am grijă de ele, dar pe teren se întâmplă ceva, nu pot să controlez şi mai dau cu ele de pământ.
Cu toţii putem fi deranjaţi de problemele personale la locul de muncă. E la fel şi la tine? Cum faci?
Eu am reuşit să separ aceste două lucruri. Nu cred că e foarte sănătos să le mixezi. Am reuşit şi cred că am făcut-o destul de bine.
Citeşti ce se scrie despre tine?
De un an şi jumătate-doi nu mai citesc, dar aud, pentru că oamenii de lângă mine îmi spun despre anumite articole. Accept şi criticile, accept şi când sunt lăudată foarte tare. Le mulţumesc celor care vorbesc mai puţin pozitiv despre mine, pentru că mă ajută să mă motivez, să progresez. Ce m-a deranjat şi mă deranjează la noi este că se vorbeşte despre viaţa mea personală. Eu mereu i-am respectat pe jurnalişti, îi respect în continuare, dar vreau să-mi respecte şi ei partea asta. Cu mare drag vorbesc despre partea profesională, dar cred că am dreptul la intimitatea mea.
Trăim într-o lume a bărbaţilor, în care tu eşti un model pentru foarte multe fete tinere. Ce sfat le-ai da pentru a se descurca într-un mediu care adesea este ostil, dur?
Eu cred în egalitate. Cred că, în prezent, o femeie este capabilă să facă ce face şi un bărbat. Din punctul meu de vedere, bărbatul trebuie cotat mai sus. Trebuie să simţim că bărbatul e bărbat. Însă o femeie este în stare să facă multe lucruri şi e liberă să facă ceea ce-şi doreşte, să-şi îndeplinească visul pe care îl are, să ia decizii singură. Eu am făcut aceste lucruri. În sport, bineînţeles. Cred că o femeie este în stare să concureze cu un bărbat în decizii, la job, din punct de vedere financiar. Femeia e puternică azi. Bărbatul rămâne bărbat, e puţin mai puternic şi e cotat mai sus. Poate aşa am crescut, aste e mentalitatea din familia mea. Suntem aromâni şi tot timpul a fost o diferenţă între un bărbat şi o femeie. Însă am ajuns la concluzia că poate fi egalitate, chiar dacă, în interiorul meu, e o diferenţă în favoarea bărbatului.
sursa digi24.ro