BNR a ieşit, marţi, cu o poziţie fără precedent în scandalul Arenelor BNR în care este implicat omul de afaceri Ion Ţiriac şi Daniel Zamfir, deputat PNL.
BNR susţine că este proprietarul de drept al Arenelor, unde s-au desfăşurat turneele de tenis, printr-un act din anul 1946, de pe vremea Regelui Mihai I al României. La vremea respectivă, BNR spune că a plătit 2,250 miliarde lei, în banii de atunci, ceea ce înseamnă echivalentul a 254 milioane de euro, în 2017.
În 1991, Banca Naţională a României a preluat administraţia terenului care îi aparţine de drept, plătindu-i Ministerului Tineretului şi Sportului (MTS) 843,201 dolari pentru construcţiile realizate pe terenul respectiv în perioada în care BNR nu a administrat acest patrimoniu.
Mai jos aveţi poziţia BNR în scandalul Arenelor, poziţie exprimată de Mugur Şteţ, director adjunct al Centrul de perfecţionare profesională şi activităţi sociale BNR:
Luni, 18 decembrie 2017, domnul senator Daniel Zamfir şi domnul Ion Ţiriac au reluat în spaţiul public neadevăruri flagrante, demne de epoca post-adevăr, privind Banca Naţională a României (BNR). Au fost reluate minciuni legate de Centrul de perfecţionare profesională şi activităţi sociale (CPPAS), unde se află şi arenele de tenis. Toate acestea au fost susţinute la un post de televiziune, în seara zilei respective, şi de domnul deputat PNL Florin Roman.
Surprinderea este cu atât mai mare cu cât documentele care atestă fără niciun dubiu proprietatea Băncii Naţionale a României asupra terenului în cauză i-au fost prezentate atât domnului senator Daniel Zamfir, personal de către subsemnatul, atunci când a vizitat CPPAS împreună cu membri ai Comisiei economice, industrii şi servicii din Senatul României, cât şi domnului Ion Ţiriac prin intermediul domnului Ilie Năstase, căruia, tot personal, i-am pus la dispoziţie documentele menţionate. Cu toate acestea, domnul Zamfir a prezentat o serie de confuzii, neadevăruri şi diversiuni – voite sau nu – în încercarea de a-şi susţine punctul de vedere. În folosul cui?
1.Dreptul de proprietate al BNR este certificat prin documente şi nu a fost contestat niciodată
În anul 1946, când şeful statului român era Regele Mihai I al României, Banca Naţională a României a cumpărat de la Societatea de Dare la Semn Bucureşti – prin actul de vânzare-cumpărare şi de schimb – terenul pe care se află astăzi Centrul de perfecţionare profesională şi activităţi sociale. Valoarea plătită în anul 1946 de către BNR a fost de 2.250.000.000 de lei, echivalentul a peste 254 milioane de euro în anul 2017.
În ceea ce priveşte Protocolul încheiat de Banca Naţională a României cu Ministerul Tineretului şi Sportului (MTS) în anul 1991, acesta a fost necesar pentru ca BNR să preia administrarea terenului care îi aparţinea de drept, iar MTS să poată primi banii investiţi în clădirile construite pe acest teren în perioada comunistă. Banca Naţională a României a fost de bună credinţă atunci când a acceptat să plătească 51.435.300,00 de lei (843.201,64 USD), ceea ce reprezintă echivalentul a 1.275.000 EUR în 2017, pentru construcţiile realizate pe terenul respectiv în perioada în care nu a administrat BNR acest patrimoniu.
De altfel, cei care au citit Protocolul, subliniez, cei care au citit, au constatat chiar de la art.1 că se recunoaşte proprietatea Băncii Naţionale a României asupra acestui teren.
Domnul Zamfir invocă un „draft” al acestui document, care ar solicita pentru intrarea în vigoare o Hotărâre de Guvern. Nu ştiu ce documente are domnul senator, dar de când un draft are valoare legală? Cum poate un draft să fie considerat „document”, în timp ce Protocolul autentic, semnat de toate părţile, este contestat?
A fost invocat faptul că BNR nu a respectat Protocolul care prevedea finalizarea investiţiilor şi continuarea activităţilor sportive. Nimic mai fals. Ne-am angajat la anumite investitii şi am făcut mai mult, mult mai mult decât ne-am angajat. MTS a preluat în 1990 o bază compromisă, un maidan de fapt, cu nişte construcţii în stare avansată de degradare pentru că fuseseră retrase toate fondurile de întreţinere şi reparaţii. BNR a asigurat dezvoltarea facilităţilor sportive existente prin investiţii noi, atât timp cât prevederile legale au permis acest lucru. În 1996, a fost construit de la zero stadionul de fotbal cu capacitate de peste 15.000 de locuri. Eu am şi propriile amintiri, veneam în zonă pe vremuri şi ţin minte bine ce era aici: aşa-zisul stadion ajunsese un teren gol şi atât. Vechile tribune fuseseră dezafectate şi transportate în altă parte, încă din 1985. BNR a făcut aici stadionul. BNR a reamenajat terenul de joc, a construit tribune, practic a pregătit stadionul pentru a fi funcţional pentru prima ligă de fotbal în care activa FC Naţional, echipă sprijinită financiar şi de BNR. Mulţi dintre cei care au lucrat pentru clubul Progresul au fost angajaţi ai BNR până la pensionare. Stadionul de fotbal a găzduit meciuri din cadrul Campionatului European de Tineret – 1998.
Începând cu 1991, la Arenele BNR din Parcul cu Platani s-a desfăşurat, până în 2015, turneul de tenis masculin din circuitul profesionist ATP (Association of Tennis Professionals), care a beneficiat de susţinerea totală a BNR. Organizatorii au beneficiat de un contract de comodat, astfel încât au plătit doar minimul cerut de lege, adică doar costul utilităţilor (apă, curent electric etc.), fără niciun fel de chirie. În aceleaşi condiţii de comodat a fost organizat (şi continuă să fie organizat pe terenurile secundare) şi turneul de tenis din circuitul feminin profesionist WTA (Women’s Tennis Association), începând cu 2014, anul primei ediţii. De asemenea, au fost organizate numeroase întâlniri de FED Cup (campionatul rezervat echipelor naţionale feminine, organizat de Federaţia Internaţională de Tenis, echivalentul feminin al Cupei Davis) şi Cupa Davis. În Arenă, s-a investit permanent până în 2004, în perioada în care legea permitea BNR să facă investiţii şi în asemenea structuri (instalaţia de nocturnă, consolidări).
Terenurile de tenis au fost mereu bine întreţinute. Numai pentru menţinerea lor dincolo de perioada de competiţii sportive (câteva luni bune pe an, în timpul sezonului rece) au fost investite peste 5 milioane de lei.
Nu în ultimul rând, să amintim de susţinerea pentru sportul naţional al românilor – oina. Pe stadionul din cadrul Parcului cu Platani s-au organizat nenumărate întâlniri din campionatul naţional, Cupa României, meciuri demonstrative, care au contribuit la popularizarea jocului de oină, o moştenire culturală de marcă a naţiunii noastre.
3.Nu există nicio decizie a instanţelor de contestare a proprietăţii din Parcul cu Platani care să fi împiedicat intabularea
Atât domnul Zamfir, cât şi domnul Ţiriac se miră cum BNR a putut intabula un teren a cărui posesie a fost contestată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ). Cum nu se poate mai fals! Nu există o asemenea decizie. Domnii respectivi invocă – din neînţelegere, dorinţă de diversiune sau greşeală – o decizie a ÎCCJ care vizează un alt imobil, un alt caz, nu terenul în discuţie din Parcul cu Platani. Ce relevanţă are atunci acest apel la instanţe, atâta vreme cât se bazează pe o confuzie voită sau nu? ÎCCJ s-a pronunţat, într-adevăr, într-un litigiu patrimonial, dar între BNR şi BRD, pe rol fiind, deci, un cu totul alt caz, legat de un imobil din str. Doamnei. Dar ÎCCJ nu a judecat şi nu a dat nicio decizie privind Arenele din Parcul cu Platani. Rămâne întrebarea cum s-a putut face o asemenea afirmaţie cu seninătate tocmai în clădirea Senatului?!
4.BNR nu a cerut niciodată milioane de euro pentru terenurile de tenis şi a fost mereu deschisă la orice modalitate legală de repunere în circuit a Arenei centrale
Din nou domnul Zamfir lansează afirmaţii pe care nu le poate proba, spunând că BNR ar fi solicitat 35 de milioane de euro pentru cedarea arenelor de tenis. Este o minciună prin omisiune. Este omis faptul că, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, negocierile privind transferul din proprietatea Băncii Naţionale trebuie făcut raportat la valoarea activului care este transferat. Fără o evaluare oficială, făcută nu de noi, ci de un evaluator independent, nu se poate face nici un pas înainte.
Noi nu am scos terenurile la vânzare, asta ar fi implicat o licitaţie, şi nu am cerut niciodată această sumă. Legea spune limpede, orice transfer de proprietate implică o evaluare dată de un evaluator independent în condiţiile legii. Dacă am face altfel, banca ar încălca legea, ceea ce ar avea consecinţe penale. De altfel, proiectul de lege depus în Parlament ca urmare a demersurilor noastre pe lângă trei guverne (Ponta, Cioloş, Tudose) de a găsi o soluţie legală în privinţa repunerii arenelor în circuit prin investiţii masive şi care propune un schimb de terenuri prevede realizarea unei evaluări certificate de un evaluator profesionist. Schimbul de terenuri nu va implica nicio plată din partea statului scrie zf.ro
Este straniu faptul că, într-un stat de drept, în care însăşi Constituţia garantează dreptul la proprietate (art.44 alin 2 „Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular”) mai există persoane pentru care proprietatea este un moft. Trist este faptul că aceste persoane vorbesc în calitate de membri ai Partidului Naţional Liberal, partid care a fost fondatorul Băncii Naţionale a României. Şi, ca totul să culmineze cu o minciună prin confuzie, personajele amintite mai sus vorbesc de Centrul de perfecţionare profesională şi activităţi sociale ca şi cum ar fi proprietatea „personală” a Guvernatorului Băncii Naţionale a României, şi nu proprietatea de drept a Băncii Naţionale a României, aşa cum rezultă din documente, aşa cum a fost intabulată în Cartea Funciară. În folosul cui? Şi de ce tocmai acum este reluat acest subiect, când, printr-un proiect de lege depus de alţi parlamentari, se întrevede o soluţie legală de repunere în circuitul sportiv a Arenei centrale, după ce domnul senator Zamfir a vizitat arenele şi părea edificat în legătură cu ce a fost făcut şi cu ce trebuie făcut din perspectiva interesului public şi privat faţă de Centrul de pregătire, parc şi Arene?