La finalul primei săptămâni a turneului final, putem trage unele concluzii în privinţa competiţiei în care ruşii au investit o sumă colosală.
Meseria de jurnalist mi-a oferit şansa de a vedea, de la faţa locului, mai multe competiţii de anvergură, printre care patru Cupe Mondiale, Euro 2016, o ediţie a Jocurilor Olimpice de Iarnă şi una a Cupei Asiei. De fiecare dată, inevitabil, prima concluzie e aceeaşi: România e la ani-lumină distanţă de ţările care găzduiesc astfel de evenimente şi, probabil, nici nu vom prinde vremurile în care se va apropia cât de cât de ele! Pe lângă incompetenţa celor care conduc ţara (vezi inabilitatea lor de a duce metroul până la Aeroportul Internaţional Otopeni) mai există un amănunt important. Dacă la noi se bate pasul pe loc, alte ţări progresează constant. Cel mai bun exemplu e chiar Rusia.
În 2014, am ajuns pentru prima dată aici cu ocazia Jocurilor Olimpice de Iarnă, găzduite de Soci. Chiar dacă atunci ruşii au „pompat” 51 de miliarde dolari în acel eveniment, au existat foarte multe probleme şi, după o săptămână, eram chiar bucuros că m-am întors în ţară. Acum însă, după o primă săptămână de Mondiale, sunt impresionat de cum s-au mobilizat gazdele şi pot să spun că, per ansamblu, e un turneu mai reuşit decât precedentele două la care am asistat, în Brazilia şi în Africa de Sud. Infrastructură de şapte stele în oraşe Ruşii au dus Mondialul în 11 oraşe (Moscova, St. Petersburg, Soci, Samara, Kazan, Rostov, Volgograd, Nizhny Novgorod, Saransk, Yekaterinburg şi Kaliningrad) şi cele trei la care am ajuns până acum le-au oferit fanilor condiţii de şapte stele.
În primul rând, Moscova, cu patru aeroporturi, a făcut progrese remarcabile, după cum spun şi cei care au vizitat oraşul acum un deceniu. Cei mai mulţi suporteri aterizează la aeroporturile Sheremetyevo şi Vnukovo, la 29 de kilometri de centru. Distanţa poate fi parcursă cu trenul Aeroexpress, care impresionează prin curăţenie şi locurile generoase rezervate pasagerilor. Cei care au venit aici pentru Cupa Mondială şi deţin acel Fan ID, adică un paşaport de suporter, pot călători de două ori gratuit cu acest Aeroexpress care pleacă o dată la 30 de minute de la aeroport şi te aduce aproape de centru în 30-40 de minute.
Metroul lor îl umileşte pe al nostru Odată ce ai ieşit din Aeroexpress, te sui în metrou care, şi la Moscova şi la St. Petersburg, te lasă cu gura căscată datorită unor staţii superbe. Totuşi, mai important decât aspectul estetic e eficienţa acestui mijloc de transport. La Bucureşti, inclusiv în timpul săptămânii, după ora 10 dimineaţa, metroul circulă la nişte intervale jenante de timp pentru o Capitală europeană. În Rusia, în broşura organizatorilor Cupei Mondiale, se spune că nu e niciodată nevoie să alergi după metrou. Explicaţia e simplă: ai ratat metroul? Nu e nimic. Următorul vine mereu, inclusiv într-o zi de duminică, în mai puţin de 3 minute! De aceea, e o plăcere să mergi la stadion cu acest mijloc de transport, care e şi gratuit în ziua meciurilor! Iar surprizele plăcute nu se opresc aici. Ai şi internet wireless în metrou. Nu oferă cea mai stabilă conexiune, însă e gratis, aşa că nu te poţi plânge prea mult.
Dacă ar fi să pomenim şi despre problemele de care te loveşti, în timpul unei călătorii cu metroul, atunci ele sunt strict legate de cele de la Moscova. Din păcate, indicatoarele care te îndrumă spre diferite magistrale sunt scrise în alfabetul chirilic. Ceea ce înseamnă timp pierdut până reuşeşti să afli, întrebând trecătorii, pe unde trebuie să o iei. Voluntarii au progresat faţă de acum patru ani La Soci, cu ocazia Jocurilor Olimpice de Iarnă, am dat pentru prima dată de voluntari incapabili să vorbească limba engleză! Iar asta, în ciuda faptului că cei mai mulţi dintre ei erau tineri. Cu chiu, cu vai, dădeai de câte un voluntar pentru care limba lui Shakespeare nu reprezenta o necunoscută totală. Acum, la CM 2018, această problemă s-a remediat, în mare parte. Vezi, în continuare, puşti şi puştoaice care nu înţeleg nici ce înseamnă stânga şi dreapta în engleză, însă nu mai sunt majoritari şi, oricum, găseşti lângă ei imediat un alt voluntar cu care te poţi înţelege. 70 la sută din suma totală investită de ruşi în organizarea Mondialului vine din bani publici.
4,8 miliarde de dolari a produs Mondialul din 2014 pentru FIFA. Acum, suma totală va ajunge, probabil, la şase miliarde de dolari. Ridicol: Ghişeu de informaţii, total inutil Dacă problema comunicării în interiorul şi în jurul arenelor s-a rezolvat datorită voluntarilor care stăpânesc limba engleză, din păcate, această barieră lingvistică există, în continuare, atunci când te îndepărtezi de stadioane. O situaţie ridicolă a existat la St. Petersburg, în gara centrală, denumită Moskovsky. 23 de ghişee, plus unul de informaţii, pe care scrie chiar în engleză “Information”. Când am abordat-o însă pe doamna care ar fi trebuit să mă îndrume, aceasta a spus cu nonşalanţă că nu vorbeşte engleză! Ulterior, după mai bine de două ore pierdute pentru schimbarea unui bilet, aveam să aflu că în toată gara exista o singură persoană, o puştoaică de vreo 20 de ani, capabilă să vorbească engleză. Şi, atenţie, probabil, peste 60% dintre cei aflaţi în gară erau străini, fără nicio tangenţă cu limba rusă.
Opţiuni limitate de transport în afara Moscovei Faptul că Mondialul e găzduit de cea mai mare ţară din lume creează, inevitabil, şi unele probleme, în primul rând, legate de parcurgerea distanţelor mari. Spre exemplu, un suporter iranian care a asistat la partida Iran – Maroc la St. Petersburg, avea de parcurs un drum cu trenul de 22 de ore şi jumătate până la Kazan, pentru următorul meci cu Spania! Asta deoarece costul unei călătorii cu avionul ar fi fost înfiorător şi, oricum, opţiunile de zbor sunt destul de limitate, în afara Moscovei. Ceea ce înseamnă că, de multe ori, ca să prinzi un zbor cât de cât ieftin (între 60 şi 130 de euro doar dus), trebuie să mai plăteşti vreo 50-100 de euro, să te întorci de unde te afli la Moscova.
Atmosferă superbă în oraşe şi o decizie inspirată Rusia a ridicat regimul vizelor, pe durata turneului final, ceea ce înseamnă că un posesor de bilet de meci, indiferent de naţionalitate, a putut folosi acel Fan ID (paşaportul suporterilor) care i-a permis intrarea în ţară. Această decizie inspirată i-a încurajat pe mulţi să facă deplasarea în Rusia. De aceea, sunt naţionale care, spre deosebire de alte turnee finale, sunt susţinute de un grup mult mai numeros de suporteri. De aici a rezultat şi o atmosferă multă mai frumoasă în oraşe, comparativ cu Mondialele din Africa de Sud şi din Brazilia. De fapt, dintre ultimele patru ediţii ale competiţiei, doar Germania 2006 se poate lăuda cu o atmosferă mai frumoasă. Un alt amănunt remarcabil e că, deocamdată, incidentele între suporteri, provocate de huligani, au lipsit. De fapt, majoritatea fanilor pe care i-am întâlnit aici au fost oameni veseli, puşi pe glume simpatice.
Memorabilă a fost faza în care, după ce s-au pozat cu un grup de saudiţi, argentinienii i-au încurajat, strigând: “Şa-or-ma, Şa-or-ma”. Mondialul nopţilor albe: 19 ore de lumină pe zi Ultimele două ediţii ale Mondialului, cele din Africa de Sud şi Brazilia s-au desfăşurat pe t imp de iarnă în ţările respective. Acum, în Rusia, atmosfera frumoasă de pe străzi e întreţinută şi de faptul că, fiind vară, zilele s-au lungit. La Sankt Petersburg, spre exemplu, se luminează după ora 3 dimineaţă şi soarele apune abia după ora 22.30!
SURSA: adev.ro