Numărul locurilor de muncă vacante este în creștere, cauza fiind șomajul scăzut și migrația forței de muncă bine calificate. Companiile găsesc tot mai greu personal calificat, iar pe lângă infrastructura deficitară, penuria de pe piața muncii, îi determină pe investitorii străini să aleagă alte state care oferă condiții mai bune.
Institutul Național de Statistică confirmă dezastrul de pe piața muncii din țară. Potrivit comunicatului transmis luni, numărul locurilor de muncă a ajuns la 61.400, cu 3.000 mai multe în trimestrul al doilea, comparativ cu precedentul.
Declinul demografic care s-a accentuat după aderarea României la Uniunea Europeană, populația țării reducându-se cu 1/6 față de 1989, când numărul de locuitori depășise 23 de milioane.
Conform datelor INS, în trimestrul II 2018, cele mai mari rate ale locurilor de muncă vacante s-au înregistrat în alte activităţi de servicii (2,88%), în administraţia publică (2,59%), respectiv în sănătate şi asistenţă socială (2,05%). În industria prelucrătoare s-a concentrat peste o pătrime din numărul total al locurilor de muncă vacante (17,5 mii locuri vacante), iar rata a luat valoarea de 1,46%.
Sectorul bugetar a însumat circa 27% din numărul total al locurilor de muncă vacante. Astfel, 7,1 mii locuri vacante se regăsesc în administraţia publică, 6,9 mii locuri vacante în sănătate şi asistenţă socială, respectiv 2,7 mii locuri vacante în învăţământ.
La polul opus, cele mai mici valori atât ale ratei, cât şi ale numărului locurilor de muncă vacante s-au regăsit în industria extractivă (0,14%, respectiv 0,07 mii locuri vacante).
Un sondaj recent efectuat tot de INS privind evoluțiile demografice relevă că dintre cei aproape 5 milioane de tineri (mai puțini oricum decât totalul pensionarilor) din grupa de vârstă 15-34 ani, peste jumătate au studii medii (în principal liceul). Cei mai mulţi consideră că nivelul de instruire absolvit este suficient, acesta fiind principalul motiv pentru care nu şi-au continuat studiile. Numărul celor care lucrau era de 2,5 milioane persoane, adică jumătate. Din cealaltă jumătate de tineri care nu aveau job, 278.000 erau șomeri iar peste două milioane erau persoane inactive! (mai excat 2,091 mii persoane inactive)
Aproape trei sferturi (74,6%) dintre tinerii ocupaţi erau salariaţi, în marea lor majoritate cu regim de lucru permanent; 50,4% lucrau în sectorul serviciilor, 28,5% în industrie şi construcţii şi 21,1% în sectorul agricol. Cele mai de succes metode de găsire a unui loc de muncă sunt contactarea directă a angajatorului (49,3% dintre tinerii care lucrau găsindu-şi locul de muncă actual prin această metodă) şi apelul la rude, cunoştinţe sau prieteni (metodă prin care 28,8% dintre tineri şi-au găsit locul de muncă).
Mobilitatea forţei de muncă este extrem de scăzută, doar 3,8% dintre tinerii ocupaţi îşi schimbaseră reşedinţa pentru a obţine locul de muncă pe care îl aveau. La întrebarea dacă ar accepta un loc de muncă în condiţiile în care durata deplasării între acesta şi adresa de reşedinţă ar fi mai mare de o oră, 64% dintre tinerii neocupaţi, necuprinşi în educaţie au furnizat un răspuns negativ scrie realitateafinanciara.net