Credincioşii merg special la biserică şi la cimitir, curăţă mormintele şi le înfrumuseţează cu flori, în amintirea celor care cândva i-au însoţit pe drumul vieţii. În noaptea de 1 noiembrie, fiecare mormânt devine un mic altar al luminii. Mii şi mii de lumânări sunt aprinse în memoria celor trecuţi în eternitate. Se spune că de Ziua Mortilor porţile Tărâmului de Dincolo se deschid iar morţii vin să-i viziteze pe cei vii, scrie Ziarulunirea.ro.
Semnificaţia Zilei morţilor se regăseşte în spiritualitatea Bisericii Romano-Catolice, însă tradiţia a fost preluată în timp şi de ortodocşi, luterani, calvini sau unitarieni. În general, Biserica Ortodoxă face pomenirea morţilor sâmbăta. Unii credincioşi ortodocşi sărbătoresc Ziua Mortilor nu în 1 noiembrie, ci în prima sâmbătă din luna noiembrie, dar anul acesta sâmbăta cade în ziua de 1 noiembrie.
În Evul Mediu, pe 1 Noiembrie, după Sfânta Liturghie dedicată Zilei tuturor Sfinţilor, oamenii îşi petreceau după-amiaza în cimitire rugându-se pentru sufletele răposaţilor. Aşa se explică originea consacrării primei zile din Brumar drept zi de pomenire a morţilor.
De aici şi obiceiul de a merge pe 1 Noiembrie în cimitir, de a duce flori şi coroniţe de flori, de a aprinde lumânări şi a ne ruga pentru sufletele morţilor. În Biserici, se săvârşeşte vecernia (slujba de seara) în memoria celor trecuţi în veşnicie. Pe 2 Noiembrie, preoţii catolici au dreptul să oficieze trei liturghii, una pentru proprii răposaţi, una pentru sufletele celor care au murit în cele două războaie mondiale şi una pentru sufletele credincioşilor care au aparţinut de parohia respectivă.
Ziua de 1 noiembrie este cunoscuta, in special in Transilvania, ca si ziua de „Luminatie“ sau „Ziua Mortilor“. In fiecare an, mii de credinciosi merg la mormantul celor care au trecut in eternitate, aranjeaza morminte, aprind o lumanare, spun o rugaciune si dau pomana pentru amintirea celor dragi. Istoria acestei zile este una care se intinde pe durata a cateva secole, fiind caracteristica religiei catolice.
„Este o sarbatoare, cu ghilimele de rigoare, venita in Transilvania din spatiul catolic. Este de fapt ziua de 1 noiembrie, pentru catolici inseamna «Sarbatoarea Tuturor Sfintilor» si au hotarat ca in aceasta zi sa-si aduca aminte de mortii lor, de cei care au trecut in lumea vesnica. Pentru romani nu a fost foarte greu sa adopte o astfel de sarbatoare, pentru ca in spatiu romanesc cultul mortilor este deosebit de dezvoltat. Sigur ca pentru noi amintirea celor plecati se face in tot postul Pastelui, dar culmineaza cu duminica Tomii. Acum 20-30 de ani, de exemplu, in satele mai indepartate de orasele din Transilvania nu se sarbatorea aceasta zi sau nu aveau loc evenimente in cimitir“, a explicat Janeta Ciocan, muzeograf etnolog pentru emaramures.ro.
Sarbatoarea a fost preluata si de catre ortodocsi, in special in Transilvania, acolo unde influenta catolica a fost mai mare. „Pentru ortodocsi este ceva mai noua, cred ca a inceput sa se generalizeze intai la oras, pentru credinciosii de alta religie decat cea catolica, mai ales ca cimitirele in marea majoritate sunt cu morminte si de o religie si de alta si atunci oarecum probabil ca ortodocsii simteau ca ar fi nelalocul lui ca mormantul lor sa ramana nearanjat intr-o astfel de zi si ar fi iarasi nelalocul lui sa nu spuna si o rugaciune, a ne unii in rugaciune indiferent de confesiune, nu este un pacat. Astfel, incet s-a generalizat“, a mai spus Janeta Ciocan.
„Trebuie sa mergem la mormant, sa curatam si sa spunem o rugaciune pentru sufletele care au trecut in lumea cealalta. E o sarbatoare importanta, pentru ca stramosii nostri ne-au crescut si ne-au dat o bucata de paine“.
FOTO: arhivă
Sursă: www.realitatea.net