Statul la Stat. Povestea funcționarului care nu a vrut să scrie manual un cod de 12 cifre

Ca să vedem cât de eficient e aparatul de stat ar trebui să vedem în primul rând câte instituții publice plătite de la buget există la ora asta în România. Am încercat să aflu răspunsul chiar de la sursă. Prima observație… statul, nu știe ce resurse are la nivel de instituții, câte agenții și autorități, și mai ales câți angajați în fiecare scrie digi24.ro

Ministerul Finanțelor Publice ne spune că știe doar câți bani ajung către fiecare instituție pe care o finanțează. Mai departe, cât cheluiește fiecare minister, de exemplu, cu instituțiile din subordine și cu angajații din aceste instituții sunt detalii necunoscute pentru Ministerul de Finanțe.

Care ne precizează în răspunsul pentru Digi24 că „nu dispune de astfel de informații”.

Ce știm însă de la Ministerul Finanțelor, este doar că ponderea cheltuielilor cu salariile angajaților publici, din cheltuielile totale, crește constant.

De la 19,6 în 2013, la 26,4% trei ani mai târziu, în 2016, iar anul trecut au ajuns la 27,7%.

Asta înseamnă aproape zece la sută din produsul intern brut, adică 102,3 miliarde de lei cheltuieli de personal. Iar estimările pentru anii următori spun că vor ajunge peste 124 de miliarde de lei.

Sunt foarte mulți bani, și ne întrebăm firesc, unde se duc? Păi îi găsim în salariile, care au crescut constant în aparatul de stat. Acolo unde în medie se câștigă mai mult cu 65% față de sectorul privat.

În timp ce salariul mediu net lunar pe economie este de 3.179 lei, în Administraţia publică, în Apărare și Asigurări sociale, salariul mediu net ajunge la 4.883 lei. Aici sunt cele mai mari salarii de lastat, pentru că în învățământ și sănătate nici după ultimele majorări salariul mediu nu atinge pragul de 4000 de lei.

În învățământ și sănătate sunt 441.000 de angajați. Ce e impresionant abia acum vine: sunt 783.000 de oameni în administratia centrala si 272.000 în administrația locală. Mai mult de un milion de oameni! Câți dintre aceștia oferă servicii publice de calitate, câti servesc interestul cetățeanului și câți dintre ei pur și simplu “stau lastat” și se bucură de un loc călduț, nu știe nimeni. Mai mult, nici noi și nici statul nu știm câte instituții degeaba care toacă banul public avem în România.

În răspunsul său Ministerul de Finanțe ne invită să căutăm și să numărăm singuri fiecare agenție, autoritate, sau instituție subordonată fiecarui minister în parte. Și chiar asta vom începe să facem în proiectul nostru editorial: vrem să-i găsim pe cei care se ocupă cu Statul lastat.

Discuție funcţionar – cetăţean:

– Păi aveţi un cod, uite aici, spune-mi şi mie, ai un cod aici, bagă codul.
– Am un cod aici, dar dacă nu ţi-l citeşte?
– Dar nu e vorba de scaner, băgaţi codul de mână, aveţi un cod de 12 cifre, de ce nu-l băgaţi?
– Uite-l aicea. Obligaţia mea este să ţi-l bag cu scanerul nu cu mâna.
– Cine v-a zis dumneavoastră să băgaţi cu scanerul?
– Bă, tu mă iei pe mine la 11 metri?
– Bă?! Eu sunt bă cu dumneavostră?
– Nu.
– Dar ce?

Scena halucinantă s-a petrecut recent la Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară din localitatea Sălişte judeţul Sibiu. În rolul cetăţeanului: Ovidiu Hanzu, venit să înregistreze un dosar. În rolul funcţionarului iritat: Liviu Tarcea, angajat al Oficiului. Problema: banală.

Funcționarul a încercat de câteva ori să scaneze codul de bare de pe documentul contribuabilului, dar cititorul nu funcționa. Soluția era simplă și la îndemâna oricui: codul poate fi introdus și manual. Sigur, trebuie puțină răbdare și, desigur, disponibiltatea de a rezolva problema.

Discuție funcţionar – cetăţean:
– Ţi l-o citit?
– Nu.
– Nu. Ok, nu merge scanerul, s-a listat greştit, aveţi un cod acolo de 12 cifre, băgaţi codul respectiv.
– Da, nu ţi-l bag.
– Cum să nu băgaţi codul?
– Da nu am obligaţia mea, nu e obligaţia mea să vă fac eu lucrările voastre.
– Dar nu trebuie să faceţi lucrarea domnule, dumneavostră trebuie să înregistraţi doar lucrarea gata făcută, despre ce discutăm aici?!
– Şi mă iei pe mine cu bă!
– Eu vă iau pe dumneavoastră, uitaţi ce aţi discutat, eu am zis bă? Vă credeţi la dumneavostră acasă aici, eu nu înţeleg.
– Ia-ţi lucrarea dacă chiar aşa vorbeşti cu mine, ia-ţi-le şi când îs bune atuncia ţi le iau.
– Dar nu e obligaţia mea să îi bag codul…
– Dar nu trebuie să faceţi lucrarea, domnule. Dumneavoastră trebuie doar să înregistraţi lucrarea gata făcută, despre ce discutăm aici?
– Deci omul o început să se enerveze.
– Eu vă iau pe dumneavoastră, uitaţi ce aţi discutat, eu am zis bă?”
– Atunci aţi zis, bă frăţioare
– Păi bă frăţioare, asta-i vorba mea. Ce să, dacă nu ştiu cum te chemă? S-a simţit jignit.

Ovidiu Hanzu: „Nu mi se pare un limbaj adecvat pentru un funcţionar public sau pentru o persoană care are contact cu publicul. Nici într-o societate comercială, nici la o gogoşerie nu ţi se vorbeşte cu bă.”

Contribuabilul insistă că introducerea manuală a codului este o operaţiune simplă pe care funcţionarul este obligat să o facă. Funcționarul însă o ţine însă pe-a lui.

Discuție funcţionar – cetăţean:
– Domnule, sunteţi obligat să îmi luaţi lucrarea.
– Nu e adevărat. Deci ţi-o mai încerc încă o dată.
– Nu-mi încercaţi, probabil nu merge din cauză că listaţi codul de bare cumisat, nu am făcut-o eu. Aveţi un cod de 12 cifre, băgaţi codul şi luaţi lucrarea.
– Bă tu mă înveţi pe mine, mă?!
– Domnule, eu vă iau cu domnule nu cu bă, dumneavostră adresaţi-vă ca unui plătitor de taxe că aicea eu nu sunt…
– Tu mă înveţi pe mine, mă?
– Domnule, eu nu…
– Dar n-o filmat…
– Tu mă înveţi pe mine, mă, aşa i-aţi zis.
– Da, şi cum era să îi zic?
–  Domnule, măcar.
– Domnule…
– Mă!
– Dar asta e vorba mea, mă frăţioare…

Ovidiu Hanzu: „Este ceva ce nu ar trebui să întâlneşti într-o instituţie publică. Este o atitudine indolentă, o lipsă totală de respect faţă de cetăţean şi o aroganţă de nedescris pentru un funcţionar public.”

Funcționarul Tarcea din Săliște

Să îl cunoaştem mai bine pe funcţionarul Tarcea. Spune că lucrează la Oficiul de Cadastru de 25 de ani şi câştigă 3.000 de lei pe lună. Are studii medii. După liceu, a fost mecanic de maşini şi utilaje. Nu i-a mai plăcut şi a facut curs de bucătar. A simţit că poate mai mult și în 1995, s-a angajat arhivar la judecătorie, apoi a dat concurs pentru postul actual.

– Eu dacă le bag de mână s-ar putea să greşesc un…
– Păi, trebuie să fiţi atent, na.
– Păi sunt atent, dar dacă eu îi greşesc ceva la om şi nu-i bagă cerera cum trăbă, eu sunt de vină.
– Păi şi dacă nu vă merge scanerul o săptămână, nu mai luaţi niciun dosar?
– Asta e.
– Serios?
– Asta e.
– Deci dânsul nu avea voie să filmeze în instituţie fără aprobarea şefilor şi fără aprobarea mea
– Am înţeles, dar eu vă întreb de atitudinea dumneavoastră ca şi funcţionar public.
– Deci credeţi-mă, domnul nu a făcut altceva decât să mă enerveze, să mă…, uite aşa hî, hî, hî ca un câine.

Discuție funcţionar – cetăţean:
– Ţi-o citeşte? Ca la magazin. Nu ţi-o citeşte frăţioare.
– Aţi fost vreodată la magazin şi nu a mers codul de bare şi vânzătoarea a băgat codul numeric?
– Nu, eu nu am treabă cu vânzătoarea, eu nu-s vânzător.
– Trebuie să îmi luaţi lucrarea.
– Numai dacă vreau.
– Dacă vreţi, luaţi-mi lucrarea.
– Deja m-ai enervat.
– Jesus, frate, aşa ceva, sunteţi incredibil.

Discuție reporter – funcționar:
– Efectiv domnul numa m-o jirdit, ca să zic în…
– Ce însemană asta?
– Deci m-o tracasat, m-o…, aţi văzut…
– V-a stresat.
– Ia mă, ia, ia mă…
– Păi dacă dumneavoastră nu voiaţi să băgaţi codul, domnule Tarcea.
– Cu 12 cifre…
– Cu 12 cifre.
– Dumneavoastră vă enervaţi uşor, aşa, adică nu aţi putut să vă păstraţi calmul?
– Nu. Domnul meu, vii cu mine să îţi arăt că iau distonocalm în toată ziua?
– Vă rog, da.
– Nu filma înuntru că nu-i voie, că după aia…
– Stă la uşă aici. Dar de ce luaţi distonocalm?
– Ca să nu mă enervez.
– A, deci vă enervaţi şi ca să nu vă mai enervaţi mai luaţi distonocalm.
–  Nu că mă enervez. Mai iau câte un distonocalm şi eu că vă daţi seama şi dumneavoastră că sunt tot felul de oameni. Deci dintre o mie de oameni, unu e nervos, printre care şi acest domn care pur şi simplu, cum să vă explic eu că acum nu îmi vin cuvintele că, mă rog. Deci acest domn o fost mai mult decât stresant.
– Dar care este stresul, asta încerc să înţeleg!
– Stresul! Îs fel şi fel de oameni care întreabă.
– Deci cetăţeanul care vine şi vă stresează.
– Nu că mă stresează dar îţi pune tot felul de întrebări, mă credeţi?
– Vă cred, da.
– Deci, de ce n-are ursul coasă sau tot felul de întrebări d-ăstea.

Discuție reporter – cetățean la ghișeu:
– E bine?
– Da.
– Vă întrebam dacă îl ştiţi ca un om mai nervos aşa, mai aprig când se enervează.
– Cât am venit aici, cu mine n-o fost nervos, apăi dacă ar fi făcut cu cineva vreodată, asta nu ştiu
– Păi dumneavoastră sunteţi mai solid…
– Păi cred că d-aia, m-o văzut mai mare şi i-o fi fost frică să se… he, he, he.

Munca la stat e stresantă, dar…

Discuție reporter – funcționar:
– Dacă este un job stresant ăsta pe care îl aveţi, nu v-aţi gândit să faceţi altceva, să renunţaţi, să vă găsiţi ceva mai liniştit?
– Nu, îmi place ceea ce fac.
– Păi vă place să fiţi stresat?
– Da.

Explicații: de ce nu a introdus totuși codul de 12 cifre manual?

Nu vede nimic greșit sau măcar nepotrivit la atitudinea sa de la ghișeu, în ziua în care n-a mers cititorul de coduri de bare pe dosarul domnului Hanzu. Are două explicații. Prima: nu e treaba lui să scrie de mână 12 cifre. A doua: oricum, contibuabilul nu venise cu actele sale, ci cu ale tatălui.

Ovidiu Hanzu: „Taică-miu nu putea să mergă în ziua respectivă să depună lucrarea, eu avem procură, pot să depun lucrări în numele lui pentru terenurile respective.”

Patru plângeri pe numele funcționarului Tarcea din Săliște

Într-un final, funcţionarul a acceptat să introducă manual codul dosarului. Dar contribuabilul Hanzu l-a reclamat. Patru plângeri a făcut. Una către șefii de la Cadastru Sibiu, una la Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei, una la Consiliul pentru Combaterea Discriminării şi încă una la Agenţia Funcţionarilor Publici.
La Sibiu a început o anchetă, iar reclamantul a fost chemat la discuții. Mai întâi, i s-a cerut să semneze că nu are aparate de înregistrare şi că nu va înregistra în niciun fel discuţia. Apoi, să semneze că funcţionarii din comsie au voie să filmeze tot dialogul. Cu toate a fost de acord. Într-un final i s-a cerut să lase în afara sălii orice fel de dispozitiv electronic, inclusiv telefonul.

Ovidiu Hanzu: „Şi vă rog să vă debarasaţi de toate echipamentele şi dispozitivele pe care le aveţi. Pe acelaşi ton similar funcţionarului, dacă aveţi ocazia să o cunoaşteţi poate o să fie la fel. Şi i-am spus, stimată doamnă eu nu am venit aici ca să facem un circ, eu sunt dispus să răspund la orice întrebare a comisiei disciplinare, erau vreo şase persoane în afara dânsei. Va rog, daţi drumul la camera şi haideţi să discutăm. Şi a zis, nu, dacă nu vă debarasaţi de toate echipamentele, eu avem doar telefonul.”

Punctul de vedere care încalcă Constituția

Am încercat să obţinem un punct de vedere şi de la conducerea OCPI Sibiu. Doamna directoare era foarte ocupată.

Discuție reporter – portar OPCI:
– Doamna director, a venit iar de la Digi24. O spus că o vorbit la ANCPI Bucureşti şi au aprobare, nu ştiu…
– Pot să vorbesc cu dânsa?
– Vă pot da să vorbiţi cu domnul de la Digi24?
– O spus: aprobarea de la Bucureşti. Bine doamna director, sărut mâna, am înţeles.
– Nu vrea?

Am încercat să explicăm că avem acordul reprezentanţilor ANCPI Bucureşti pentru un punct de vedere. Adică al șefilor de la București. După mai multe telefoane şi zeci de minute de aşteptat afară, suntem primiţi de un purtător de cuvânt care avea scris pe foaie un text pe care să îl spună la televizor.

Discuție reporter – Violeta Sora, purtător de cuvânt OCPI Sibiu

– Bănuiesc că trebuie să vă încadraţi în ce aveţi acolo, ce trebuie să spuneţi
– Exact.
– Bun. Spuneţi-ne ce trebuie să spuneţi.
– Buna ziua. Voiam să să spun ca OPCI s-a sesizat cu promptitudine referitor la salariatul în cauză (…) atât am avut de discutat, de spus.
– Aş vrea să vă întreb dacă dumneavoastră, în calitate de purtător de cuvânt, aţi văzut acel filmuleţ şi cum consideraţi atitudinea respectivului funcţionar.
– Vă rog să ne întelegem, vă rog să ne scuzaţi că nu putem veni cu amănunte înainte de finalizarea cercetării disciplinare, vă rog să respectăm drepturile şi libertăţile constituţionale.

Sigur, solicitarea unui punct de vedere n-are cum să încalce Constituția. Așa că am mai cerut unul. De la ministrul de resort.

Ce spune Ion Ștefan, ministrul Dezvoltării, despre acest caz

Discuție reporter – Ion Ștefan:
– Deci noi plătim taxe şi impozite şi el e nemulţumit că…
– Inadmisibil, aşa ceva n-am…

Ion Ştefan, ministrul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei: „Atitudinea este total greşită, este o atitudine dăunătoare întâlnită în multe situaţii din România.Atitudinea asta respingătoare şi umilioare a dus la acest exod, exod în masă din România. Avem 5 milioane de români plecaţi din ţară pentru faptul că administraţia publică nu a oferit un serviciu de calitate.”

La fix 27 de zile de la incident s-a finalizat şi ancheta de la Oficiul pentru Cadastru Sibiu. Funcţionarul Tarcea a fost sancționat disciplinar: minus 10 la sută din salariu, timp de trei luni. Caz închis.