Persoanele ce doresc să divorţeze nu mai pot face acest lucru doar în baza unui acord de mediere, începând cu 24 februarie, odată cu publicarea în Monitorul Oficial a unei decizii a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ). Astfel, magistraţii consideră că divorţul este o acţiune personală, ce priveşte statutul persoanei, motiv pentru care nu poate face obiectul medierii. Chiar dacă desfacerea căsătoriei la mediator nu este posibilă, prin mediere pot fi stabilite în continuare unele chestiuni conexe divorţului. Legat de modalităţile de divorţ, acestea rămân la notar, la starea civilă sau la instanţa judecătorească, prima dintre aceste variante fiind considerată şi cea mai facilă.
Decizia ÎCCJ nr. 33/2019 (Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii) a apărut luni în Monitorul Oficial, moment de la care a devenit obligatorie. În decembrie, instanţa supremă admisese un RIL formulat de Avocatul Poporului prin care a clarificat interpretările diferite ale instanţelor, în condiţiile în care unele dintre acestea considerau că divorţul în baza unui acord de mediere este posibil, iar altele că nu.
“Admite recursul în interesul legii formulat de Avocatul Poporului şi, în consecinţă, stabileşte că: În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 2 alin. (4), art. 59 alin. (2) şi art. 64 alin. (2) din Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, cu modificările şi completările ulterioare, instanţa de judecată nu poate consfinţi acordul de mediere referitor la înţelegerea părţilor privind desfacerea căsătoriei. Cu privire la rezolvarea aspectelor accesorii divorţului, instanţa de judecată poate consfinţi acordul de mediere având acest obiect. Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă”, scrie în soluţia ÎCCJ.
Astfel, divorţul la mediator nu mai este acum posibil, însă vor exista în continuare elemente anexe divorţului care pot face obiectul unui acord de mediere. Concret, pot fi rezolvate prin mediere neînţelegerile dintre soţi referitoare la: continuarea căsătoriei, partajul de bunuri comune, exerciţiul drepturilor părinteşti, stabilirea domiciului copiilor, contribuţia părinţilor la întreţinerea copiilor, orice alte neînţelegeri care apar în raporturile dintre soţi privitoare la drepturi de care ei pot dispune conform legii.
Potrivit Înaltei Curţi, „prin încheierea unui acord de mediere cu privire la divorţ, soţii nu pot să deroge de la normele imperative care reglementează condiţiile şi procedura desfacerii căsătoriei”.
„Acordul de mediere cu privire la desfacerea căsătoriei are doar valoarea unui mijloc de dovadă privind intenţia soţilor de a divorţa, existentă la momentul încheierii lui, astfel încât el nu poate fi consfinţit de către instanţă pe calea unei hotărâri de expedient”, scrie în actul publicat luni în Monitorul Oficial.
În solicitarea la care ÎCCJ a răspuns, Avocatul Poporului, Renate Weber, a apreciat că în instanţele de judecată s-a conturat existenţa unei practici neunitare, în sensul că unele instanţe considerau că se poate divorţa în baza unui acord de mediere, altele că nu.
Orientarea jurisprudenţială cu care Avocatul Poporului a fost de acord a fost cea a instanţelor care au apreciat că nu se poate lua act de acordul de mediere cu privire la divorţ, reţinând că divorţul reprezintă o acţiune personală, ce priveşte statutul persoanei, şi care nu se numără printre cauzele ce pot fi soluţionate prin mediere. Astfel, prin mediere pot fi rezolvate neînţelegerile dintre soţi privind continuarea căsătoriei, iar nu şi divorţul.
Astfel, instanţa de judecată poate fi sesizată cu o cerere de desfacere a căsătoriei şi nu printr-o cerere de încuviinţare a acordului de mediere în ceea ce priveşte divorţul între soţi.
Mai depare, arată Avocatul Poporului, în accepţiunea Codului civil există două modalităţi pentru a divorţa: în faţa ofiţerului de stare civilă sau a notarului, pe de o parte, şi în faţa instanţei de judecată, pe de altă parte. Prin urmare, dacă legiuitorul ar fi avut intenţia să confere mediatorului posibilitatea de a luat act de desfacerea căsătoriei ar fi prevăzut în mod expres aceasta în Codul civil.
Codul civil stipulează, la art. 373, că soţii pot să divorţeze în următoarele situaţii:
– prin acordul soţilor, la cererea ambilor soţi sau a unuia dintre soţi acceptată de celălalt soţ;
– atunci când, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soţi sunt grav vătămate şi continuarea căsătoriei nu mai este posibilă;
– la cererea unui din soţi, după o separare în fapt care a durat cel puţin doi ani;
– la cererea aceluia dintre soţi a cărui stare de sănătate face imposibilă continuarea căsătoriei.
De altfel, cea mai simplă modalitate de a divorţa este cea a divorţului la notar. Pentru aceasta, actele necesare sunt buletinele, certificatele de naştere şi certificatul de căsătorie, toate în original. Statistic, românii caută pe motoarele de căutare cuvântul „divorţ” de peste 100 de ori în fiecare lună, potrivit datelor scrie monitoruljustitiei.ro