Familia Neuman a ajutat semnificativ la dezvoltarea Aradului. Fraţii Neuman au avut fabrici, grădiniţe, stadion şi au controlat mare parte a industriei arădene la sfârşitul secolului al XIX-lea şi în prima jumătate a secolului XX.
Familia Neuman îşi are rădăcinile pe lângă Viena, iar în România a ajuns în jurul anului 1850. Familia Neuman a finanţat construcţia unei grădiniţe şi a unei şcoli în cartierul Gai pentru copiii angajaţilor fabricilor pe care le deţineau. Aceste instituţii de învăţământ au fost date în folosinţă în anul şcolar 1892-1893, fiind mai târziu frecventate şi de copiii celorlalţi găieni. La 20 august 1905, familia face o donaţie importantă pentru construirea pavilioanelor pentru secţia de boli contagioase a spitalului de copii. Carol Neuman a înfiinţat în anul 1909 uzina de textile.
Primii membri ai familiei Neuman, Adolf, Daniel şi Samuilă, s-au stabilit la Arad pe la jumătatea secolului al XIX-lea, veniţi din Galiţia din cauza pogromurilor anti-evreieşti. Aceştia înfiinţează, în anul 1851, fabrica de spirt şi drojdie, cunoscută ca Fraţii Neuman, iar în anul 1862 înfiinţează o moară cu abur care măcina grâu şi dădea o bună făină.
Francisc s-a născut la Arad în anul 1910, tatăl său fiind Alfred Neuman. În anul 1930, Carol Neuman emigrează în Statele Unite ale Americii, iar în anul 1935 fratele său mai mare Eduard, care conducea Fabrica de spirt şi drojdie (Indagrara), emigrează în Cuba, astfel Francisc preia toate afacerile familiei, la numai 25 de ani.
Eduard şi Francisc Neuman împreună cu regele Carol al II lea FOTO blogaradean.wordpress.com
“Familia Neuman s-a implicat activ în viaţa comunităţii arădene prin intermediul comisiilor, comitetelor din care făcea parte, precum şi a fundaţiilor pe care le administra. Pe plan industrial, s-a constatat preocuparea permanentă pentru modernizarea şi dotarea tehnologică a fabricilor pe care le deţineau în paralel cu grija constantă pentru situaţia muncitorilor”, spune istoricul arădean Antoniu Martin.
Ajuns la conducerea firmei la 33 de ani, Francisc Neuman avea un program bine stabilit. La 6.00 dimineaţa intra pe poartă la I.T.A şi vizita toate secţiile (uzina avea peste 7.000 de muncitori). La ora 8.00, pleca spre fabrica de spirt şi drojdie, iar la 10.00 lua masa cu conducerea firmei. La 11.00, se întorcea la I.T.A. După-masa, inspecta secţiile ambelor intreprinderi.
“Salariile decente pe care le ofereau erau dublate şi de condiţii optime pentru familiile angajaţilor. În acest sens, se poate preciza creşa şi şcoala din cartierul arădean Gai. A fi angajat la una dintre fabricile familiei Neuman era o mândrie, puteai beneficia de al 13-lea şi chiar de al 14-lea salariu. Toţi muncitorii calificaţi beneficiau de locuinţe de serviciu asigurate de patronat. De asemenea, aveau acces la un preţ mai mic decât cel al pieţei la produse de consum şi alimente. În caz de accident sau deces, angajaţii sau familiile lor primeau sume de bani”, mai precizează Antoniu Martin.
La data de 18 aprilie 1945 ia fiinţă clubul de fotbal I.T. Arad, unde vor fi aduşi cei mai valoroşi fotbalişti din zonă, inclusiv din naţionala Ungariei, precum Iosif Petschovski, Gyula Lóránt şi Ladislau Bonyhadi.
Adolf şi Dániel Neumann au fost membri ai primei loji masonice arădene FOTO blogaradean.wordpress.ro
În anul 1946, finalizează construcţia stadionului I.T.A. care a fost inaugurat la 1 septembrie printr-un meci de fotbal cu echipa Ciocanul Bucureşti. Arena, cu numele “Francisc Neuman” era considerată, la acea dată, cel mai frumos stadion din ţară, fiind o copie fidelă a stadionului echipei Arsenal Londra, Highbury, până şi culorile tricourilor, alb şi roşu, fiind împrumutate de la celebra echipă.
Legendarul stadion “Francisc Neuman” a fost dărâmat în 2013 FOTO aradon.ro
Unii dintre membrii familiei Neuman lucrau ca simpli muncitori în fabrici, ceea ce a atras o mare simpatie din partea arădenilor. Astfel că, în perioada interbelică, cine se raporta la industria arădeană se gândea automat la familia Neuman. Alungat de comunişti, Francisc Neuman pleacă în Elveţia, iar apoi în SUA. După revoluţie, fiul lui recuperează unele immobile, iar stadionul este donat municipalităţii scrie adevarul.ro
4 comentarii. Leave new
”iar în România a ajuns în jurul anului 1850” . Sigur? deci s-au stabilit la Craiova, Strehaia sau Ploiesti, probabil. Ca Aradul era in alta tara pe vremea aceea. Daca in niste chestiuni clare un jurnalist scrie asa ceva, cum naiba sa credem restul???
Important este ca Aradul este acum în România si unii care critică orice daca ar fi aradeni ar fi mândri pentru ca orașul s-a putut dezvolta si in vremuri grele datorita contribuției generoase a unei familii,de-a lungul a trei generații.
Da… cum sa crezi asa ceva D-le Neecoo… Vedeți de asta este buna DEMOCRAȚIA cu toate componentele ei… pana și un NEECOO își poate spune părerea… O vizita la Arad cred ca
ar fi interesant sa faceți. Veți întâlni un peisaj arhitectural deosebit și f probabil mulți tuciurii care deși nu prea citesc ar fi încântați de opini dvs….
Neecoo, esti foarte “vigilent”, ca un adevarat cadrist ! In ceea ce priveste “cum naiba sa credem restul ???” ,ei bine “restul” este istorie, chiar daca numai a unui oras ! Dar istoria nu este punctul forte al cadristilor carcotasi, asa-i ? !!!