Statul roman s-a decis sa fie un anti-Robin Hood, adica sa isi saraceasca propria populatie si sa umple buzunarele a doua dintre cele mai mari si bogate firme din Europa. Povestea celei mai mari escrocherii comerciale din ultimii ani este la fel simpla si de evidenta ca toate binecunoscutele inselaciuni la care acest popor a fost supus.
In spatele unor cuvinte mari, precum “liberalizare”, “practici concurentiale”, “piata reglementata” se ascunde de fapt, o poveste sordida: desi pretul de piata al gazului scade la mai putin de jumatate, romanii vor fi obligati sa plateasca acelasi pret catre firmele care au primit cadou, de la acelasi stat, drept clienti, jumatate din populatia tarii.
Trei milioane si jumatate de familii din aceasta tara sunt obligate, de catre statul care ar trebui sa le apere interesele, sa contribuie la bunastarea a doua firme, carora cineva le da, prin lege, marje de profit de peste 50%. Da, ati citit bine, administratia publica a noastra a facut o lege pentru a garanta pentru doua firme profituri de peste 50%! In perioada in care 1 milion de romani se zbat in somaj, iar majoritatea firmelor se lupta sa isi salveze afacerile cu marje de profit de cateva procente, doua fericite companii au fost alese de catre niste oameni platiti cu zeci de mii de euro sa prospere, fara a misca un deget. Cele doua firme se numesc Engie si E.On. si vin una din Franta si cealalta din Germania.
Dar hai sa vedem cifrele. Prin celebra, de acum, ordonanta 114, producatorii de gaze din Romania (Romgaz si OMV Petrom) vand astazi catre Engie si E.On gazul destinat populatiei cu fix 68 lei/Mwh. Acest gaz ajunge sa fie platit de catre romani la un pret dublu: 125 lei/Mwh de catre cei din sudul tarii si 136 de lei de catre cei din nordul tarii. Ca o pata de culoare, sa reamintim ca ordonanta cu pricina a fost emisa de guvernul PSD-ist inspirat de Liviu Dragnea si a fost mentinuta de catre guvernul PNL-ist al lui Ludovic Orban, desi liberalii isi incepeau fiecare zi de opozitie criticand infama ordonanta si promitand abrogarea ei in primele saptamani de guvernare.
Dar hai sa vedem cifrele. Prin celebra, de acum, ordonanta 114, producatorii de gaze din Romania (Romgaz si OMV Petrom) vand astazi catre Engie si E.On gazul destinat populatiei cu fix 68 lei/Mwh. Acest gaz ajunge sa fie platit de catre romani la un pret dublu: 125 lei/Mwh de catre cei din sudul tarii si 136 de lei de catre cei din nordul tarii. Ca o pata de culoare, sa reamintim ca ordonanta cu pricina a fost emisa de guvernul PSD-ist inspirat de Liviu Dragnea si a fost mentinuta de catre guvernul PNL-ist al lui Ludovic Orban, desi liberalii isi incepeau fiecare zi de opozitie criticand infama ordonanta si promitand abrogarea ei in primele saptamani de guvernare.
Adica, la 1 iulie pretul cu care Engie si E.On. vor primi gazul va fi cam de 23 lei/Mwh, in septembrie ar fi vreo 30 lei/Mwh, cu previziunea de a fi vreo 45 lei/Mwh la iarna si vreo 53 lei/Mwh in primele 3 luni din 2021.
Care va sa zica, pretul platit de distribuitorii de gaze pentru marfa pe care o primesc scade de la 68 lei/Mwh, cat este astazi, la jumatate de la 1 iulie si apoi ar putea ajunge la 80% in lunile friguroase ianuarie-februarie. Ei bine, acelasi reglementator al pietei care se grabeste sa le asigure distribuitorilor un pret cat mai mic pentru gazul cumparat, uita de populatia votanta si ii ocroteste si incurajeaza pe distribuitori sa pastreze aceleasi preturi pentru consumatori, adica cel putin 125 lei/Mwh. Ei, dragii mei, ia ganditi-va cum ar fi sa ai o firma si statul sa te ajute sa cumperi o marfa cu 1 leu si sa le impuna cumparatorilor sa iti plateasca 2 lei pe aceeasi marfa? Fara sa faci nimic, fara sa misti un deget? Si asta, luna de luna, an de an.
Dar hai sa vedem cine sunt fericitii castigatori ai protectiei statului roman. Engie, firma frantuzeasca, fosta “Gaz de France”, este un colos cu o cifra de afaceri de peste 60 de miliarde de euro si un profit de peste 10 miliarde de euro (date din 2019 – AICI). In Romania, cu doar 655 de angajati, francezii au incasat peste 6 miliarde de lei si au facut un profit de jumatate de miliard de lei (date din 2018).
E.On este un alt colos, de data asta german, cu o cifra de afaceri de peste 41 de miliarde de euro si un profit de 3,2 miliarde de euro (date din 2019- AICI). In Romania, cei doar 175 de angajati ai nemtilor, au incasat 3,7 miliarde de lei, cu un profit de 66 de milioane de lei (date din 2018).
Vor zice unii: stai, domnule ca sunt peste o suta de firme care distribuie gaz in Romania: Da, sunt pe hartie, numai ca aproape 90% din piata este data furnizorilor Engie si E.On inca de acum 15 ani. Engie are cam 45% cota de piata, iar E.On vreo 42%.
Cei dedicati trup si suflet “valorilor europene”, cei care se trezesc si adorm cu “virtutile pietei” pe buze ma vor certa ca nu vad in perspectiva: mult-adulata liberalizare va aduce cu sine concurenta si concurenta va conduce la scaderea preturilor. Numai ca acestia nu ma cunosc si nu stiu cat de carcotas sunt. Asa ca m-a pus curiozitatea sa caut niste dovezi despre virtutile “liberalizarii” in varianta romaneasca. Si am gasit cu usurinta chiar in buletinul sacrosant al Eurostat-ului. Ce aflam noi de la institutia suprema a statisticii europene despre piata gazelor pentru firme, piata demult liberalizata si la noi? Iata harta preturilor europene la gaz pentru firme asa cum este tiparita de Eurostat in ultimul sau raport, dedicat trimestrului IV din 2019 (sursa: AICI):
Ce minunat! Iata ca, desi Romania este a doua detinatoare de gaz din UE, industria noastra primeste al saselea cel mai scump gaz din Uniunea Europeana: 2,77 eurocenti/kwh plateste o fabrica din Romania gazul consumat, mai mult decat platesc francezii (2,47 eurocenti/kwh), nemtii (2,74 eurocenti/kwh), austriecii (2,40 eurocenti/kwh). Ceilalti detinatori de gaze, olandezii, se rasfata cu 2,49 eurocenti/kwh pentru industrie. Acum sa nu uitam ce consecinte au aceste preturi asupra marilor intentii strategice trambitate de catre toata floarea partidelor noastre: industria petrochimica va fi sublima, dar va lipsi in continuare cu desavarsire la asemenea decalaj intre pretul platit de fabricile romanesti si cel platit de concurentii nostri. Si ne mai miram cum de producem astazi de trei ori mai putine ingrasaminte decat acum 30 de ani? Pai uite de-aia, ca producatorul roman are de platit un gaz mai scump decat cel maghiar sau decat cel german, francez sau austriac.
Poza de mai sus ne spune totul despre succesul partidelor care conduc Romania in a guverna o piata libera. Sa ai a doua rezerva de gaze din Uniunea si sa ai 21 de tari cu un pret mai mic pentru industrie reprezinta, cu adevarat, o performanta!
Oameni buni, sa stiti ca vina nu apartine unor sigle de partid, ci unor oameni concreti, cu nume si cu chip. De la legendar de prosperul Dan Ioan Popescu pana la comicul Anton Anton (care isi propunea sa inmagazineze subteran energia electrica), toti ministrii care au pastorit energia au promis marea cu sarea, s-au laudat cu gazele patriei, au declamat atatea lozinci in limba comisarilor europeni, iar astazi ne “bucuram” de rezultatele demagogiei lor…
Havrilet si-a construit cariera vietii la ANRE, unde altundeva? Pus de alianta PD-PNL membru in Consiliul Consultativ al institutiei pentru 7 ani (2005-2012), omul a fost inscaunat apoi chiar presedinte al ANRE (2012-2017), calitate de unde a incasat cateva sute de mii de euro ca salarii pentru a “liberaliza” piata pentru consumatorii industriali. Cu rezultatele mai-sus prezentate. In cruntul regim de teroare PSD-ista, Havrilet a fost consilierul ministrului Energiei (deh, si ALDE tot “liberali” de-ai lui!) si, se putea altfel?, administrator al Romgaz, pentru a nu trai ca un bugetar de rand.
Evident ca, odata cu venirea liberalilor la putere, Havrilet a fost rapid reciclat si promovat secretar de stat peste domeniul energiei romanesti, calitate de unde pleaca acasa cu cateva mii de euro lunar pentru a ne recita mantrele “liberalizarii” pe la simpozioane, inainte de bufetul suedez. Am uitat sa va spun ca, la plecarea sa de la Cotroceni, in 2000, Emil Constantinescu i-a oferit lui Havrilet distinctia “Steaua Romaniei”; l-a cadorisit in avans pentru ceea ce avea sa faca, probabil. Havrilet este, de multi ani, in centrul tuturor acestor fratii ale smecherilor care ne-au demolat industria chimica si ne-au curatat buzunarele; Havrilet este ideologul si practicianul imbogatirii romanilor prin reprezentantii lor franco-germani.
De final, va reamintesc ca guvernul poate oricand salva niste banuti in plina criza, reducand salariile nesimtite ale directorilor companiilor de gaze ale statului. Ar putea guvernul sa dea chiar si un semn de solidaritate si normalitate interzicand companiilor de stat Romgaz si Transgaz sa plateasca jumatate din concediile tuturor angajatilor, indiferent unde merg. Dar n-o s-o faca. Si stiti de ce? Ia uitati-va pe lista sotiilor de politicieni care lucreaza acolo…
Petrisor Gabriel Peiu este doctor al Universitatii Politehnica din Bucuresti (1996), a fost consilier al premierului Radu Vasile (1998-1999) si al premierului Adrian Nastase (2001-2002), subsecretar de stat pentru politici economice (2002-2003) si vicepresedinte al Agentiei pentru Investitii Straine (2003-2004). Este coordonator al Departamentului de Analize Economice al Fundatiei Universitare a Marii Negre (FUMN).
sursa ziare.com
1 comentariu. Leave new
In țara asta , in posturi “cheie” sunt numai indivizi dubioși ? Chiar nu se poate sa avem si noi “romanasi” adevărați ?