Pe 4 aprilie 1944, o zi de marți, orașul București a fost martorul unei scene apocaliptice. La ora 13.45, un nor sumbru de avioane americane a invadat cerul senin și cald al capitalei României.
Când alarma a început să sune, bucureștenii au presupus că este doar un alt exercițiu obișnuit și au continuat să-și ducă viețile în acea zi minunată de primăvară, în timp ce se apropia momentul prânzului. Oamenii se plimbau pe străzi, mergând înainte cu activitățile lor obișnuite și bucurându-se de căldura soarelui și de prospețimea aerului. Pentru mulți, ideea că acea alarmă ar putea anunța ceva mai grav decât un simplu exercițiu de pregătire pentru eventualele pericole părea dificil de conceput. Din păcate, realitatea avea să le arate că această presupunere era departe de adevăr.
Aproape 3000 de persoane au pierit, iar alte 2500 au fost rănite în urma bombardamentului. Sute de clădiri de patrimoniu au fost reduse la ruine, iar infrastructura civilă a fost practic ștearsă de pe fața pământului. În ziua de 4 aprilie 1944, la prânz, 220 de bombardiere B-17, cunoscute sub numele de „Fortărețele Zburătoare” ale Boeing, și 93 de bombardiere grele Consolidated B-24 Liberator au pătruns în spațiul aerian al României, venind dinspre sudul Italiei. Aceste avioane erau încărcate cu bombe convenționale și incendiare, pregătite să aducă devastare.
Gara de Nord a fost ținta a șase atacuri, Triajul a fost lovit de patru ori, Gara Chitila a fost bombardată de opt ori, iar Gara Băneasa de patru ori. În zona Triajului, aproximativ 1000 de vagoane au fost incendiate, iar Grădina Botanică, aflată în apropiere, a suferit distrugeri masive.
A fost un dezastru fără precedent în istoria orașului, iar cicatricile lăsate de acest bombardament au fost resimțite timp de multe decenii în comunitatea bucureșteană.