Expertul în politici de apărare Hari Bucur Marcu și specialistul în securitate energetică Cosmin Păcuraru avertizează că România este ținta unui război hibrid al Rusiei, care vizează în mod special securitatea energetică. Acest atac, deghizat și aproape neobservat, durează de mai mulți ani.
În timp ce autoritățile române s-au concentrat pe riscurile hibride legate de alegerile prezidențiale, Rusia câștigă în continuare teren într-un alt tip de conflict, parte a unui război hibrid mai complex împotriva Occidentului. Acum, obiectivul Moscovei este sistemul energetic european, inclusiv cel din România, iar succesul acesteia se reflectă în prețurile mari ale energiei, care sunt de patru ori mai ridicate decât în Statele Unite.
Creșterea prețurilor la energie = criză economică
Creșterea costurilor energetice a diminuat și mai mult competitivitatea companiilor europene față de cele americane și chineze. Germania, motorul economic al Europei, se află într-o criză severă, iar economiștii nu prevăd o ieșire rapidă din recesiune. Problemele economice din marile economii europene, precum Germania și Franța, au un impact semnificativ asupra întregii Uniuni Europene, inclusiv în România.
Aceste dificultăți economice au avut un impact semnificativ asupra populației, iar creșterea prețurilor la energie a dus la o creștere a costului vieții în statele UE. De asemenea, Parlamentul European și Comisia Europeană au observat această tendință încă din 2023, dar nu au reușit să identifice soluțiile necesare pentru a opri declinul economic.
Potrivit unui sondaj Eurobarometru citat de Parlamentul European, 93% dintre europeni consideră că creșterea costului vieții este cea mai mare preocupare, urmată de teama de sărăcie și excluziune socială, cu 82%.
Scăderea nivelului de trai a generat nemulțumiri în rândul populației, iar partidele radicale și eurosceptice au câștigat teren în toată Europa, de la Germania și Franța până în România și Bulgaria. În țări mai sărace, precum România, unde prețurile energiei sunt cele mai ridicate din Uniunea Europeană, impactul a fost mult mai puternic. Creșterile constante ale prețurilor la produsele de bază au afectat semnificativ traiul cotidian, iar războiul hibrid energetic purtat de Rusia a avut efecte vizibile, similare celor din Germania.
Strategiile Rusiei în războiul hibrid energetic
Hari Bucur Marcu, expert în politici de apărare, evidențiază un model de acțiune folosit de Rusia, care s-a manifestat în cazul Germaniei, unde activiștii și ONG-urile susținute de Moscova au influențat autoritățile să renunțe la centralele nucleare. Astfel, Germania a devenit dependentă de gazele rusești, iar această vulnerabilitate a fost exploatată de Rusia. Când livrările de gaz rusesc au fost oprite, economia germană a intrat în criză. Același tipar poate fi observat și în cazul României.
„Modelul utilizat de Rusia în relația cu Germania poate fi considerat un exemplu de succes. Germania, simțindu-se oarecum responsabilă pentru acțiunile sale din Al Doilea Război Mondial, a ales să nu mai fie percepută ca o amenințare militară pentru Rusia. Astfel, a luat decizia, greu de înțeles, de a-și subordona sursele de energie Federației Ruse. În acest context, atât sovieticii, cât și rușii au finanțat numeroase organizații ecologiste, pe care le-au folosit pentru a pune presiune asupra autorităților germane, determinându-le să închidă centralele nucleare. Astfel, Germania a ajuns complet dependentă de energia rusească”, explică expertul.
Consecințele acestei subordonări sunt evidente și continuă să se resimtă și în prezent. Rămasă fără gazele rusești și șantajată de Rusia, economia Germaniei a suferit o prăbușire semnificativă, iar impactul s-a extins și asupra altor economii europene.
„Germania a luat decizia de a închide mai multe centrale nucleare, devenind astfel complet dependentă de Rusia, chiar în momentul în care, în 2012, Putin a considerat Occidentul drept principala amenințare pentru Federația Rusă. Această amenințare nu a fost de natură militară, cum a fost cazul în conflictele istorice din Europa, ci mai degrabă prin promovarea democrației în regimuri autoritare din Orientul Mijlociu. Rușii au anticipat că același lucru ar putea să se întâmple și în Rusia și, pentru a contracara acest scenariu, au inițiat conflicte în regiuni precum Siria, Libia și Ucraina, pentru a distrage atenția țărilor occidentale”, spune expertul Hari Bucur Marcu.
România, următoarea țintă
Similar cu acțiunile din Germania, Rusia a încercat să submineze capacitățile energetice ale României. În paralel, a continuat să pună sub semnul întrebării influența Statelor Unite, așa cum a făcut și în anii ’70 și ’80 în Germania. Dacă în Germania activiștii de mediu cereau retragerea trupelor americane și a armelor nucleare, în România obiectivul a fost acela de a discredita investițiile americane din sectorul nuclear. Un exemplu concret este proiectul centralei SMR de la Doicești, prima centrală cu mini-reactor nuclear din Europa, un proiect strategic anunțat de președintele american Joe Biden, care reprezenta o investiție importantă a SUA în România.
„Nu dorim să generalizăm, sunt multe ONG-uri și activiști sinceri și bine intenționați. Nu putem eticheta toate organizațiile ca fiind cu legături ascunse sau finanțate din Rusia. Totuși, există destule organizații care au fost și sunt utilizate de Federația Rusă. A fost o politică a Moscovei de a sprijini mișcări «verzi» pentru a crea dependență de gazele rusești, atât în Europa, cât și în alte regiuni”, adaugă Hari Bucur Marcu.
Activiștii de mediu și neolegionarii colaborează pentru a înlătura companiile americane
În România, Rusia a reușit să mobilizeze, împotriva companiilor americane Chevron și Exxon Mobil, grupuri diverse de persoane care, altfel, nu ar fi colaborat niciodată. Astfel, ONG-urile ecologiste și activiștii pro-occidentali s-au aliat cu țărani manipulați de preoți cu simpatii legionare, care i-au convins că americanii vor polua sursele lor de apă și pământ. Deși majoritatea demonstranților nu erau conștienți de intențiile reale ale protestului, adică alungarea investitorilor americani și blocarea exploatării gazelor de șist, acest obiectiv a fost atins. În urma protestelor de la Pungești, Chevron a renunțat la proiectele sale din România, iar mai târziu, Exxon Mobil a fost împinsă să abandoneze proiectul Neptun Deep, din cauza întârzierilor impuse de guvernul lui Nicolae Dragnea.
Cosmin Păcuraru, expert în securitate energetică, detaliază un sistem elaborat creat de Rusia pentru a submina infrastructura energetică a României și a compromite securitatea sa energetică. Potrivit acestuia, Moscova se folosește de rețele subtile de sabotori, inclusiv activiști de mediu și ONG-uri, care acționează atunci când autoritățile încearcă să inițieze noi proiecte în domeniul energetic. Printre acești indivizi se numără membri ai Consiliilor de Administrație ale companiilor strategice de stat, dar și afaceriști locali cu legături directe cu interesele rusești.
„Să fim realiști. România deține resursele necesare, dar nu are capacitatea de a extrage gaze sau de a produce suficientă energie electrică pentru a-și asigura autosuficiența. De fapt, în ultimele trei decenii, investițiile semnificative în producția de energie au fost aproape inexistente, cu excepția celor de la Cernavodă, care datează din 1989. Mai mult, statul român nu mai deține nici o rafinărie de petrol și nu are suficiente capacități de depozitare a gazelor. Deși România dispune de câteva depozite de gaze, nu a reușit să le extragă eficient, din cauza lipsei de conducte corespunzătoare, iar rapoartele ANRE privind capacitățile de producție sunt adesea false. În plus, din 2019, România este un importator net de energie electrică, în ciuda resurselor sale. Aceste deficiențe explică și prețurile mai mari la energie comparativ cu alte state europene”, subliniază expertul.
Cum este România subminată din interior
Un exemplu clar al acestei situații este faptul că în doar 5 ani, prețul energiei electrice din România s-a triplat, ajungând de la 34 de euro la 100 de euro în 2024. De asemenea, prețul gazelor naturale a crescut rapid, în ciuda faptului că România dispune de unele dintre cele mai mari resurse de gaze din Uniunea Europeană.
„În afacerea creșterii prețurilor la energie, dincolo de acțiunile Rusiei, există și alți factori determinanți. În primul rând, cererea depășește producția, iar atunci când acest dezechilibru există, prețurile nu pot decât să crească. Mai mult, unele companii achiziționează energie la prețuri scăzute de la producători, doar pentru a o revinde de câteva ori mai scump. Este greu de înțeles de ce autoritățile competente, precum Consiliul Concurenței sau ANRE, nu acționează. Puțini au curajul să adreseze acest subiect, cu excepția unor mari consumatori de energie care pierd sume importante. Piața energetică este prost structurată, iar acest lucru nu este întâmplător, fiind rezultatul unei construcții favorabile celor din spatele «gulerele albe» ale sectorului. În ceea ce privește influența Rusiei, există motive de suspiciune că agenții săi au ajuns în guvernele României și în Ministerul Energiei, iar alții sunt plasați în funcții cheie în Consiliile de Administrație ale companiilor energetice, de unde pot împiedica derularea proiectelor strategice.”
Un alt factor important de sabotaj sunt anumite ONG-uri și activiști de mediu. Deși susțin că luptă pentru protecția mediului și pentru surse de energie curată, mulți dintre aceștia au reușit să blocheze proiecte vitale sau continuă să acționeze în acest sens. Țintele lor includ în special hidrocentralele, care reprezintă o formă de energie extrem de curată. Nu este întâmplător că, asemenea cazului din Germania, proiectele din sectorul energiei nucleare au fost primele vizate de aceste grupuri.
Nici proiectele de energie curată nu au scăpat de atacurile ONG-urilor susținute de Moscova
Unul dintre obiectivele ONG-urilor susținute de Moscova este centrala SMR de la Doicești, un proiect strategic româno-american. Deși această centrală ar reduce emisiile de CO2 cu 4 milioane de tone pe an, unii activiști de mediu continuă să o conteste, ignorând beneficiile ecologice evidente. În plus, aceste grupuri au reușit să saboteze sau să întârzie semnificativ proiecte importante de exploatare a gazelor naturale, esențiale pentru securitatea energetică a României. Un exemplu clar este proiectul Neptun Deep, care ar fi trebuit să fie pus în operă cu mult timp în urmă, în colaborare cu partenerii americani. Aceste acțiuni nu afectează doar România, ci și Ucraina și Republica Moldova, care depind tot mai mult de energia importată din România, în contextul în care Rusia a distrus infrastructura energetică ucraineană.
„Nu e greu să găsești în zonă fie urși, fie gândaci sau diverse motive pentru a contesta proiecte esențiale pentru securitatea energetică a țării. Dacă ne uităm puțin în trecut, atunci când Uniunea Europeană a început să importe gaze rusești, Statele Unite au fost printre cele mai vocale opozante. Au intuit că Rusia va folosi aceste gaze pentru a șantaja Europa în viitor, și au avut dreptate. Până acum un deceniu, energia rusească era ieftină, iar acest lucru a permis Rusiei să obțină controlul asupra Germaniei. La presiunea activiștilor de mediu, Germania a închis centralele nucleare, ceea ce le asigura securitatea energetică. De atunci, Rusia a început să majoreze treptat prețul gazelor, folosind energia ca pe o armă împotriva Uniunii Europene. În România, avem resurse imense de cărbune și gaze. Dacă am exploata depozitele de la Caragele și resursele de gaze din Marea Neagră, am putea asigura energie pentru mulți ani. Totuși, sunt mereu opoziții, ONG-uri și proiecte blocate, chiar din interiorul Ministerului, care îngreunează procesul”, conchide Cosmin Păcuraru.
El a subliniat alianța „contra naturii” care s-a format acum mai bine de un deceniu între anumiți activiști de mediu care se pretind pro-occidentali și preoții cu simpatii legionare, care au mobilizat țăranii din Moldova pentru a-i alunga pe americanii care doreau să exploateze zăcămintele de gaze de șist din regiune.
„În 2012, am văzut activiști de mediu și ONG-iști cu mașini scumpe venind în zona Bârladului pentru a se opune americanilor de la Chevron. Alături de ei, erau țărani manipulați de preoți cu simpatii legionare. Împreună, aveau un dușman comun – americanii. Și astăzi, aceiași preoți susțin deschis pe Călin Georgescu, dar pare că nimeni nu observă acest lucru”, a spus el.
Uniunea Europeană devine tot mai dependentă de China
Cosmin Păcuraru subliniază că Uniunea Europeană este tot mai influențată de ONG-uri și activiști de mediu care au reușit să convingă Bruxelles-ul să adopte un Green Deal strict. Cu toate că acest acord ar trebui să răspundă nevoilor energetice ale UE, el pare să servească mai mult intereselor externe. Pe măsură ce UE se îndreaptă spre soluții verzi, devine tot mai dependentă de importurile din China, în special panouri fotovoltaice și turbine eoliene. În același timp, țări ca Azerbaidjan câștigă influență în Europa, exemplificat de scandalul Caviargate și de proiectele energetice, cum ar fi cablul submarin ce ar urma să lege Azerbaidjanul de Europa.
Păcuraru atrage atenția asupra influenței pe care o are Azerbaidjanul la Bruxelles, amintind de scandalul Caviargate, în care s-a demonstrat că Azerbaidjan a investit 2,5 miliarde de euro între 2012 și 2014 pentru a obține susținerea unor reprezentanți ai statelor membre ale Consiliului Europei. În prezent, se discută despre proiectul cablului submarin care ar urma să lege Azerbaidjanul de Europa pentru a furniza energie verde, deși se știe că această țară nu are capacități semnificative în producția de energie regenerabilă. În același timp, expertul subliniază că Uniunea Europeană, prin implementarea Green Deal-ului, devine tot mai dependentă de China. Materialele strategice necesare pentru construirea panourilor fotovoltaice și a turbinelor eoliene sunt, în mare parte, monopolizate de China. Aproape 80% din metalele și pământurile rare folosite în producția de energie verde sunt controlate de China, iar producția de magneți și componentele pentru turbinele eoliene sunt, de asemenea, în mare măsură în mâinile Chinei. Astfel, în loc să obțină independență energetică, Uniunea Europeană ajunge să fie tot mai dependentă de China, la fel cum a fost de Rusia în trecut.
Pe măsură ce războiul din Ucraina se apropie de o posibilă soluționare și un compromis devine tot mai probabil, Rusia va relua, cel mai probabil, lobby-ul pentru gaze. Exploatând eșecurile energiei regenerabile, pe care Uniunea Europeană a ales să o adopte ca soluție, Rusia va căuta să profite de faptul că tranziția la aceste surse a dus la prețuri enorme la energie și a împins economiile europene într-o criză severă.
În prezent, se pune mult accent pe hidrogen, care, însă, are un randament foarte scăzut, de doar 5%. Comparativ, energia nucleară este mult mai eficientă, având un randament de 95%, iar gazele pot depăși 80%. Energia eoliană are un factor de capacitate între 20 și 40%, dar în România situația nu este favorabilă, având în vedere că nu dispune de aceleași condiții de vânt ca Germania, Franța sau țările nordice. România are un singur culoar de vânt, în Dobrogea, unde vântul suflă pentru aproximativ 3.000 de ore anual, față de cele 10.000 de ore din țările mai nordice. De asemenea, energia fotovoltaică are un factor de capacitate sub 10%, fiind influențată de condițiile de soare mai reduse ale regiunii noastre, în special iarna. Astfel, soluția optimă ar fi un mix echilibrat de surse de energie, pentru a nu depinde exclusiv de condițiile naturale, cum ar fi vântul sau soarele.