ÎPS Irineu, Mitropolitul Olteniei și Arhiepiscop al Craiovei, a acordat un interviu AGERPRES în care vorbește despre atitudinea față de rolul bisericii în societate, despre preocupările creștinilor pentru sărbători, dar și despre drepturile omului și despre slăbiciunile omului transformate în drepturi. ÎPS Irineu a vorbit, de asemenea, și despre dezbaterea pe tema construcției de biserici versus construcția de spitale sau de școli, despre proiectele Mitropoliei Olteniei din ultimii ani și despre conștiința națională.
AGERPRES: Înaltpreasfinția voastră, cum ați caracteriza anul 2015 pentru Mitropolia Olteniei în ceea ce privește proiectele pe care le-a avut biserica în această zonă?
ÎPS Irineu: Cu ajutorul lui Dumnezeu aș spune că anul care și-a încheiat fila calendaristică a fost un an bun, în contextul acesta al vieții de zi cu zi și al greutăților pe care le îndurăm și cu toată lumea le știm. În primul rând ne-a ajutat bunul Dumnezeu ca în pacea lui Dumnezeu să putem să rezolvăm lucruri foarte importante. Am dus mai departe proiectele pe care le-am avut și am generat altele noi, pentru că viața este într-o dinamică a ei, nu se oprește. Vrem să continuăm și să ducem pe mai departe acest mandat pe care Dumnezeu ni l-a dat. Ne gândim întotdeauna la oameni, ne gândim la bunurile pe care strămoșii noștri ni le-au dat, ne gândim la societatea în care trăim, toate acestea fiind preocupări de căpetenie în viața unui ierarh. Nu poți să rămâi în afara cunoașterii, nu poți să rămâi în afara învățământului, nu poți să rămâi în afara vieții sociale. Așadar considerăm că din toate acestea am făcut câte ceva și ne-am străduit să realizăm și să împlinim câte ceva. Sper că nu am lăsat o anumită porțiune din aceste preocupări să rămână în spate, căci este foarte important ca să le duci pe toate într-un ritm în care poți să realizezi ceva și să dai pe mai departe posibilitate ca să continui programul respectiv.
AGERPRES: Cum vedeți această dezbatere pe tema construcției de biserici versus construcția de spitale, de școli etc.?
ÎPS Irineu: Într-o societate multilateral dezvoltată — să folosesc acest cuvânt foarte cunoscut — este imposibil să ai ceva în detrimentul celuilalt. Cum spuneam, bisericile nu sunt întreținute de stat și nici nu sunt finanțate de stat decât atât cât se poate câte un ajutor. De ce oare societatea pune în ecuație biserica cu spitalul și cu școala, câtă vreme școala și spitalul sunt ale statutului și statul trebuie să se îngrijească de ele. Când punem biserica în sondajele acestea, facem o mare greșeală. Biserica nu este instituție a statului ca să intre în sondaje, biserica este instituție divino-umană și nu are legătură de subordonare față de stat. Noi avem autonomia noastră, de aceea vrem ca biserica să nu fie luată în calculul acesta strâmt și foarte dezamăgitor.
AGERPRES: Este luată în calcul din punct de vedere al finanțării…
ÎPS Irineu: Despre ce finanțare vorbim? Dacă noi vorbim despre finanțarea unui spital, păi este finanțare totală. Nu îi dăm doar un ajutor spitalului și îi cerem să se descurce. Cât la sută din acest PIB este dat bisericii? Noi aici, Mitropolia Olteniei, dacă este să luăm în calcul această finanțare, se ridică la câteva miliarde de lei vechi. Atât! Ce putem să spunem în acest moment și în această ecuație despre o finanțare a statului față de biserică câtă vreme toată lumea spune: ‘Se dă bisericii!’. Da, evident, dacă se urmărește prin toate canalele să se spună: ‘Uite ce a primit biserica, uite ce a făcut biserica!’ și să calculeze fiecare cu creionul pe hârtie și să ia în contextul unui spital de nu știu unde. Este ca și când noi, biserica, suntem responsabili că s-au desființat spitalele. Biserica este responsabilă că s-au desființat spitalele? Biserica este responsabilă pentru că acești lideri politici, fie că sunt președinți de consilii județene, fie că sunt miniștri, fie că sunt premieri sau președinți de stat nu se ocupă de acest lucru? Păi de ce nu se ocupă? De ce trebuie neapărat să arătăm cu degetul spre biserică și să scoatem în evidență că ăștia nu își fac datoria? Păi spuneți-le lor ce ar trebui să facă și lăsați-ne să ne gestionăm noi cum ar trebui să fie. De acum înainte noi să ne facem o previziune și să spunem: de acum înainte cinci ani nu mai lucrăm nimic, trebuie să facem spitale și școli. Da, este adevărat, dacă este să putem noi face spitale, păi trebuie să ne dea sprijinul respectiv. Orișice om cu mintea sănătoasă gândește când îi spui de ce nu ai făcut aia. Trebuie să și întrebi: ți-am dat suficientă credibilitate și ajutor ca să faci aia? Numai să facem niște acorduri la nivel de minister și să spunem: Domne, de anul acesta facem numai spitale. Însă toate acestea nu fac parte dintr-un program sănătos al unei edificări constructive a spiritului național, ci antagonist, ca să găsim oameni sau instituții cu care noi să ne luptăm și să nu vadă altceva ce lucrăm noi în spate.
AGERPRES: Cum vedeți provocările cărora trebuie să le facă față astăzi statul laic?
ÎPS Irineu: Statul trebuie în primul rând să își facă datoria de stat. N-ar trebui să existe o rețetă și deci nu putem da rețete, pentru că contextul social, politic internațional și național este diferit de la un moment la altul, se pot schimba datele problemelor, pot să apară evenimente noi și așa mai departe. Orice analist se poate contrazice și poate constata el însuși că nu are dreptate datorită evenimentelor care sunt atât de fugace și atât de instabile. Deci nu putem da o rețetă. Nici nu ar trebui să ne implicăm așa de mult. Dar un sfat îl dăm: să aibă în vedere omul, să aibă în vedere dreptul natural al omului, nu artificial, nu dreptul acela care este produs de social sau de sociologie, pentru că sociologia nu are definiția clară a persoanei când vorbim de social, de societate, de sociologie vorbim de o entitate care are sau nu are indivizi. Deci când vorbim de dreptul natural al omului, atunci vorbim despre omul făcut de Dumnezeu și respectul statului trebuie să fie nu numai față de niște indivizi, persoane care fac parte din statul respectiv, ci să se gândească că deasupra statului este Dumnezeu. Deci Dumnezeu nu se amestecă cu statul, dar statul dacă nu ține cont de Dumnezeu nu ajunge la o finalitate pozitivă, ci întotdeauna este paralel cu ceea ce Dumnezeu învață. Deci a vorbi despre ceva în acest sens este o părere și în al doilea rând o subliniere că în toată activitatea omului și a statului trebuie să ținem cont de contextul în care trăim și acest context este viața. Viața nu o putem schimba, este un dat al lui Dumnezeu și viața nu o putem produce în laboratoare. Viața există și noi trebuie să o realizăm și să o simțim așa cum este dată de Dumnezeu. Așadar, o viață corectă, o viață curată și o viață luminată nu se poate dobândi decât numai în relație cu Dumnezeu. Și lucrul acesta nu îl spun eu că sunt cleric, ci este o realitatea logică și filozofică. Nu există filozofie care să nu vorbească despre cel Atotputernic, cu atât mai mult în contextul actual, în care nu trăim numai ca simple viețuitoare să mâncăm și să bem, ci trăim intelectual, trăim rațional, trăim cu conștiință. Dacă conștiința este, cum spunea J.J.Rousseau, instinct divin, glas nemuritor și ceresc, definiție pe care o găsim în fiecare manual de drept, cu atât mai mult trebuie să ne dăm seama că acest glas nemuritor și ceresc nu este produsul biologicului, că biologicul are dimensiunea lui, ci este un dat ontologic pentru că numai omul are conștiință. Și atunci când vorbim despre darea aceasta cea bună a lui Dumnezeu, ne referim efectiv la amprenta pe care Dumnezeu a lăsat-o în noi, iar această judecată de valoare este efectiv ceea ce Dumnezeu a lăsat din chipul Său în noi. El este în chipul pe care ni l-a dat și în asemănarea la care noi trebuie să ajungem.
Sursa: www.agerpres.ro