V-aș invita să nu luați în considerare cele scrise de mine mai jos decît după ce vă gîndiți singuri la toate cele care vă sînt livrate cu aer de mari reușite. Cică am făcut un pas important pentru ridicarea vizelor în America. Adică de prin 2024. Numai că aceasta ne-a transmis-o ambasadoarea SUA într-o declarație făcută la Oradea. Și, atunci, cu condiția atingerii unui procent de respingeri care să nu treacă de 3,5-4%, iar noi acum suntem pe undeva între 10 și 14%. O fi făcut Ciolacu diverse jonglerii și magii prin copilărie, dar de scăzut atît de drastic mă tem că nu se poate. Tot pro-ciolacii au difuzat ca mare succes oferta făcută către Google de a deschide nu știu ce fel de centru în România. De la „ne-am bucura să….” la realitate este o lungă campanie electorală. Ca și de investiții la fabrica de reparat avioane de luptă F-16 în țara noastră.
Am pomenit toate aceste „mari succese” obținute în vizita cu scopuri electorale a premierului nostru în SUA care, toate la un loc, nu înseamnă mai nimic, pentru a judeca singuri marea veste cu „spartul gheții”. Adică știrea cu intrarea României în Schengen pe calea aerului. Cică Austria s-ar fi înmuiat și este gata să ne accepte. Mai întîi pe calea aerului, apoi cu porturile și cu căile terestre. Cum se explică întoarcerea neașteptată a poziției austriece exprimată de Gerhard Karner? Am făcut o concesie secretă? Fără să știm, guvernul o fi aprobat ceea ce amînase în luna mai? Să nu uităm știrea cu „Guvernul a amânat miercuri o decizie în privința extinderii cu 15 ani a acordului de concesiune cu OMV Petrom. „Decizia a fost amânată din motive care țin de context și de conținut” (HotNews, 13 mai,2023).
Ciolacu este gata să dea orice (ca să nu mă refer la membrii de familie) ca să primească un hîc electoral și un sprijin deschis pentru Cotroceni. Ca să meargă în SUA, la cererea ambasadoarei, a făcut iarăși concesii importante pentru o firmă americană. Nu de poziție la OMS sau la FAO, ci legate de resurse din România. A folosit iuțeala de mînă și nebăgarea de seamă și a rezolvat-o pe tăcute.
Aș fi gata să pun un pariu că schimbarea de poziție a Austriei ne costă ceva. Și nu puțin. Încă nu pot să-mi dau seama cît și pe ce perioadă pentru că ai noștri nu suflă o vorbă. Pe lîngă ce ne-a cerut președintele OMV în vizita sa la Cotroceni (21 noiembrie, 2022) și despre care înțelegeri iar nu avem nici un raport, trebuie să mai fie ceva. Nu mă refer la „Consolidarea în continuare a protecției la frontierele externe ale Uniunii Europene” și nici la „Controale consolidate la frontierele terestre dintre Bulgaria și România, precum și dintre România și Ungaria” formulate de Gerhard Karner, ci la cea de-a treia condiție. Aceasta este de-a dreptul șocantă:
„Asumați-vă responsabilitatea pentru migranții care au sosit ilegal în Austria”.
Adică, să-i preluăm sau să plătim pentru întreținerea migranților ajunși pe teritoriul Austriei. Sau să dăm petrol și gaz în valoare de cît costă întreținerea lor. Asta nu pricep. Cum vor austriecii ca România și Bulgaria să preia imigranții ilegali din Siria și Afganistan și de mai cine știe unde ajunși în Austria din nu știu ce an. Din 1990 sau din 2000?
Ce altceva poate să însemne „Asumați-vă responsabilitatea pentru migranții care au sosit ilegal în Austria”.
Despre cîți este vorba? Cîte mii sau cîte zeci de mii? Și cîți sunt trecuți prin România și cîți au ajuns acolo pe aiurea? De altfel, și președintele Bulgariei s-a grăbit să refuze cadoul austriac:
„Condițiile impuse de ministru sunt inacceptabile pentru Bulgaria” (președintele Bulgariei, Rumen Radev, în cadrul unor declarații de presă, potrivit cotidianului bulgar Blitz).
Nu-mi rămîne decît să vă invit să cîntăriți singuri. În România, este vorba de o veste mare, iar în Bulgaria de ceva „inacceptabil”.
Să fie vorba de o negociere secretă sau de o altă amăgire umflată de pro-ciolacii de la Antene, de la România TV și Digi 24? Sau mașina de produs vești bune funcționează ca o fabrică.
Dacă bagi sau dai ceva, pînă la urmă tot iese!
Sursa: cotidianul