La Teatrul de Vară ETHOS, se va juca miercuri, 20 iulie, spectacolul “Amalia respiră adânc”, ce o are ca protagonistă pe actriţa Codrina Pricopoaia. Intrarea liberă. Bobi Pricop a pus în scenă piesa «Amalia respiră adânc» în cadrul programului «Rezidențe de creație la ICR Paris». “Am ales sa montez acest lung monolog, unul dintre textele dramatice cele mai puternice scrise in Romania de mai mult de un deceniu”, spunea Bobi Pricop la momentul respectiv. Amalia traversează deceniu după deceniu istoria de plumb a unei țări, România, care nu mai iese din perioada de tranziție.
O viață între grotesc și tragic, o societate care nu se decide între epoci sau între decizii politice absurde. A respira profund, a deveni mai ușor ca aerul, a-și lua zborul pentru a se refugia într-o naivitate forțată care înseamnă, atât în epoca comunistă cât si în cea de tranziție… supraviețuirea. Protagonista spectacolului «Amalia respiră adânc» este Codrina Pricopoaia cunoscută, mai degrabă, publicului francez decât celui din România. Absolventă de Filosofie și Teatru, Codrina Pricopoaia locuiește în Paris din anul 2004, când a început să joace pe scenele din Franța.a fost prezentă în România în anul 2005 în “L’histoire du communisme racontee aux malades mentaux”, de Matei Vișniec, în anul 2008, în“Orgasm Adult scăpat de la Zoo”, de Dario Fo, regia Gheorghe Balint, în anul 2010, în “Mămăliga”, o piesă semnată chiar de ea, în regia lui Dominique Fataccioli și, în 2011, în“Cămin Felin”, în regia lui Eugen Jebeleanu.
A fost prezentă în repetate rânduri la Festivalul de Teatru din Avignon, colaborând atât cu companii francize, cât și româno-franceze. Mare iubitoare de muzică rock a participat, în anii 2008 și 2009, la Festivalul Rock pe Mureș din Arad, cu trupa “Loading Data”. De asemenea, în momentul de față, Codrina Pricopoaia crează și animează atelierul de teatru al asociației Hors la Rue și colaborează în diverse proiecte cu France Culture și Primăria orașului Lilas. Pe lângă aceste proiecte Codrina joacă și în filmul de lung metraj, semnat de Jean-Luc Piacentino, “L’ombre de Venus”.