Una dintre modificările pe care le vrea senatorul Şerban Nicolae la Proiectul legii de modificare şi completare a Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor este reintroducera termenului de “independent” la articolul 3.
În forma ininţială se arăta că “procurorii numiţi de Preşedintele României se bucură de stabilitate şi sunt independenţi, în condiţiile legii”. Ulterior, în comisia specială care a dezbătut pachetul de legi la Camera Deputaţilor, parlamentarii au votat un amendament prin care formularea devine: “procurorii îşi desfăşoară activitatea potrivit principiului legalităţii, al imparţialităţii şi al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiţiei”.
Excluderea termenului “independent” din legislaţie a fost dur criticat de mai multe foruri.
Un alt amendament al parlamentarului PSD vizează articolul 7 din legea 303, în ceea ce priveşte declaraţiile anuale depuse de magistraţi privind faptul că nu colaborează cu serviciile de informaţii.
Textul actual este: (4) Încălcarea dispoziţiilor alin.(1) conduce la eliberarea din funcţia deţinută, inclusiv cea de judecător sau procuror.
Camera Deputaţilor a adus ca modificare “Verificarea veridicităţii datelor din declaraţiile prevazute la alin. (2) se face de catre Consiliul Suprem de Aparare a Tarii si de Comisiile speciale parlamentare pentru controlul activitatii serviciilor de informatii anual, din oficiu, sau ori de cate ori sunt sesizate de Ministerul Justitiei, Consiliul Superior al Magistraturii, judecatorul sau procurorul vizat. Rezultatul verificării efective are valoare de informare conformă. Răspunsul eronat se pedepseşte conform legii”.
Alin. 2 la care se face referire prevede că: (2) Persoanele prevăzute la alin. (1) completează, anual, o declaraţie autentică, pe propria răspundere potrivit legii penale, din care să rezulte că nu sunt lucrători operativi, inclusiv acoperiţi, informatori sau colaboratori ai serviciilor de informaţii.
Amendamentul depus de Şerban Nicolae scoate din circuit CSAT: (4) Verificarea veridicităţii datelor din declaraţiile prevăzute la alin. (2) se face de către Camera Deputaţilor şi Senat, prin comisiile permanente de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională şi prin comisiile permanente pentru controlul activităţii serviciilor de informaţii, după caz, anual, din oficiu sau ori de câte ori sunt sesizate de ministrul Justiţiei, Consiliul Superior al Magistraturii, judecătorul sau procurorul vizat. Rezultatul verificării efective se transmite de îndată
Consiliului Superior al Magistraturii, are valoare de informare conformă, iar răspunsul eronat se pedepseşte conform legii. Încălcarea dispoziţiilor alin. (1) conduce la eliberarea din funcţia deţinută, inclusiv cea de judecător sau procuror, în condiţiile legii”.
La capitolul numiri în funcţiile de procurori şefi, amendamentul lui Şerban Nicolae schimbă vechimea necesară, de la 10 la 15 ani, dar şi avizul care trebuie obţinut din partea Secţiei pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, nu a Consiliului cum este în forma actuală a legii.
Totodată, un alt amendament depus de senatorul PSD îl vizează pe şeful statului şi îi elimină acestuia posibilitatea de a refuza propunerile de numire în funcţiile de procurori şefi.
Legea actuală prevede la Art. 54 (3) că “Preşedintele României poate refuza motivat numirea în funcţiile de conducere prevăzute la alin. (1), aducând la cunoştinţa publicului motivele refuzului”. Şerban Nicolae cere abrogarea acestui articol.
Un alt subiect discutat este cel legat de răspunderea magistraţilor, atunci când, după o decizie definitivă, s-a stabilit că au adus cu rea-credinţă o eroare judiciară. În legea actuală este prevăzut că statul “se poate îndrepta” împotriva magistratului, în timp ce modificările de la Comisia Iordache arată că “statul se îndreaptă”. Amendamentul lui Şerban Nicolae este şi mai vehement fiind prevăzut faptul că statul este “obligat să se îndrepte”.
Amendament
(1) Statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare.
(2) Eroarea judiciară atrage răspunderea judecătorilor şi procurorilor care şi-au exercitat funcţia cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă.
(3) Este eroare judiciară atunci când, în înfăptuirea actului de justiţie, se determină o soluţionare greşită a unei proceduri judiciare şi prin aceasta se produce o vătămare a drepturilor ori intereselor legitime ale unei persoane.
(4) Este rea-credinţă atunci când judecătorul sau procurorul, în exercitarea funcţiei, cu intenţie, prin încălcarea Convenţiei pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor fundamentale, a drepturilor şi libertăţilor fundamentale prevăzute de Constituţia României, ori a normelor de drept material sau procesual, a determinat o eroare judiciară.
(5) Este gravă neglijenţă atunci când judecătorul sau procurorul, în exercitarea funcţiei, din culpă, nesocoteşte normele de drept material ori procesual, determinând o eroare judiciară.
(6) Nu este îndreptăţită la repararea pagubei persoana care, în cursul procesului, a contribuit în orice mod la săvârşirea erorii judiciare de către judecător sau procuror.
(7) Pentru repararea prejudiciului produs printr-o eroare judiciară, persoana vătămată se poate îndrepta cu acţiune numai împotriva statului, reprezentat prin Ministerul Finanţelor Publice, în condiţiile legii, la tribunalul în cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau sediul, după caz. Plata de catre stat a sumelor datorate cu titlu de despagubire se efectueaza în termen de maxim 1 an de la data comunicarii hotararii judecatoresti definitive.
(8) După ce prejudiciul cauzat de o eroare judiciară a fost acoperit de stat, Ministerul Finanţelor Publice se întoarce în mod obligatoriu, pe cale judiciară împotriva judecătorului sau procurorului care a determinat eroarea judiciară. Competenţa de judecată, în primă instanţă, revine Curţii de Apel Bucureşti, dispoziţiile Codului de procedură civilă fiind pe deplin aplicabile.
(9) Termenul de prescripţie a dreptului la acţiune al statului, prevăzut la alin. (8) este de un an, de la data când a fost achitat integral prejudiciul.
(10) Consiliul Superior al Magistraturii poate stabili condiţii, termene şi proceduri pentru asigurarea profesională obligatorie a judecătorilor şi procurorilor. Asigurarea obligatorie nu poate să întârzie, să diminueze sau să înlăture răspunderea pentru eroare judiciară determinată de rea-credinţă sau gravă neglijenţă.
Întrebat de ce consideră că se impun aceste amendamente, Şerban Nicolae a susţinut că: „Iniţiatorii legii au fost preocupaţi de un text cât mai bine articulat şi cât mai coerent. În ceea ce priveşte soluţia adoptată de Camera Deputaţilor în privinţa răspunderii judecătorilor şi procurorilor eu cred că ea nu corespunde cerinţelor din societate, face procedura foarte greoaie şi măreşte neîncrederea în această insituţie, a răspunderii magistraţilor. Am vrut să fac următorul lucru în privinţa răspunderii magistraţilor: am vrut să clarific faptul că există eroare judiciară pentru care statul plăteşte chiar fără să existe o culpă a magistraţilor, să clarific faptul că judecătorii şi procurorii răspund doar pentru rea-credinţă şi gravă neglijenţă şi să fie o procedură clară, predictibilă şi transparentă pentru orice justiţiabil.
Întrebat de ce consideră că este necesară eliminarea posibilităţii preşedintelui de a refuza numirea procurorilor-şefi, Nicolae a precizat că: „Independenţa justiţiei, independenţa sistemului pe care îl denumim generic <<autoritatea judecătorească>> se întăreşte atunci când în procesul de promovare, de numire, de revocare există cât mai puţin factor politic”.
„Din punctul meu de vedere, din moment ce procedurile sunt în interiorul autorităţii judecătoreşti, sunt derulate sub autoritatea Consiliului Superior al Magistraturii, care este garantul independenţei justiţiei şi gestionarul carierei magistraţilor, e bine ca preşedintele României să intervină cât mai puţin. Şi nu doar preşedintele României, Guvernul, Parlamentul, orice altă autoritate care este în raportul de separaţie şi echilibru cu autoritatea judecătorească. Eu nu cred că scoaterea preşedintelui din proceduri ar afecta independenţa justiţiei. De aceea, eu cred că preşedintele, aici, are doar rol de sancţionator. Este cel care îndeplineşte formula de oficializare a propunerii pe care o face CSM. De aceea, am spus că nu poate refuza. Deci, nu este scos din procedură propriu-zis, ci se înlătură posibilitatea arbitrariului, să aleagă el, om politic, dacă CSM-ul a procedat corect sau nu a procedat corect, dacă propunerea este bună sau nu este bună. Din punctul meu de vedere, aici, arbitrariul unui om politic nu are ce căuta”,a mai declarant Şerban Nicolae, pentru mediafax.ro