O arădeancă are o pasiune mai aparte şi anume aceea de a confecţiona poşete cărora le ataşează câte o poezie. Alexandra Ghidinceanu (41 de ani) a terminat două facultăţi, a lucrat o perioadă lungă în imobiliare şi, apoi, a decis să facă un business pe cont propriu.
Alexandra a început să facă poşete din tapet, din inele de bere, huse de telefon, apoi din piele. Când a trecut de la locul muncă la pasiune, aceasta şi-a schimbat inclusiv numărul de telefon ca să fie sigură ca nu o va mai deranja nimic din tot ce a fost inainte. Ea spune că unele poşete au fost născute de poezii. Altele au apărut din greşeala, altele din încercari de tehnici.
„Am trăit vertical, frumos şi previzibil după toate normele şi regulile impuse de cei din jurul meu, până într-un anumit moment, într-o zi călduroasa tare, o zi în care revoltându-mă un client am încercat să-mi plâng de milă prietenului meu de suflet Lucian Tidorescu, care mi-a spus sec că dacă am două facultăţi nu înseamnă că lumea din jur va cadea siderată că apar şi mi-a atras atenţia că nu ştiu de fapt să fac nimic. Atunci s-a intamplat ceva…desigur..dupa ce m-am calmat..”, spune Alexandra.
Aceasta afirmă că în momentul în care nu s-a mai împotrivit ideii, au început să apară mici conexiuni şi încercări.
„Am început să fac poşete din tapet, din inele de bere, huse de telefon..la piele nu mă gandeam….dar s-a gândit ea la mine şi mi s-a oferit spre a o îmblânzi. Din momentul în care am atins-o, am simţit că am găsit ce căutam. Mai departe, îmi amintesc doar de muncă. …muncă, întrebări, căutari şi uneori răspunsuri.. Am conştientizat dupa un an de zile în ce mă bag şi am renunţat la toata viaţa de până atunci, la munca de ‘’ghiseu’’, la zâmbetele de complezanţă, la incercarea de- a face să fie bine. Mi-am schimbat numărul de telefon, cât să fiu sigură că nu mă va mai deranja nimic din tot ce a fost înainte. Am deschis un alt capitol în viata mea. Complet diferit şi foarte nou”, mărturiseşte arădeanca.
Ea mai spune că simte pe zi ce trece cum se deschide o uşă în care intră lumină şi pe măsura ce i se obişnuiesc ochii cu ea, începe să vadă tot mai multe..vede forme, tehnici, culori, frânturi de versuri.
FOTO: arhivă personală
„Unele poşete au fost născute de poezii. Se spune că dacă îţi place ce faci, nu vei munci în viaţa ta niciodată. Eu de ceva vreme nu mai muncesc. Îmi trăiesc viaţa arzând tot mai puternic în ea. Aştept zorile să pot intra în atelier unde timpul curge diferit.Acolo pot opri clipa. Şi tot aşa, în fiecare dimineaţă.
Ultima gamă de poşete create de Alexandra, este gama Versatil, adică trei poşete într-una, cu clapete interschimbabile.
„Omul poate cumpăra geanta cu clapete suplimentare pe aceeaşi temă sau poate comanda trei clapete cu ce vrea. Clapete pictate, pirogravate, embosate sau doar temele pe care le doreşte”, specific Alexandra.
Arădeanca are doi copii, ea provine dintr-o familie de intelectuali, tată ei fiind judecător, dar şi un cunoscut antrenor de fotbal, nea Sandu de la Vagonul cum îl cunosc arădenii. Ea creează poşete mai mult cât timp copiii sunt la şcoală, apoi se ocupă de ei.
FOTO: arhivă personală
Pe lângă această pasiune a mai descoperit una. „L-am mutat pe băieţel de la judo la jiu-jitsu şi odată m-am trezit şi eu pe saltea şi am descoperit o altă lume. Simt că foarte multe lucruri pe care le fac în atelier au legătură într-un fel cu lumea de la jui-jitzu. E ceva ce nu se poate descrie în cuvinte..de cum păşeşti în sală, simţi oamenii de acolo doar cu inima. E o enormaăconexiune energetică şi sufletească între noi”, mai adaugă Alexandra Ghidinceanu.
Despre poezii şi poşete
Despre legătura dintre poezii şi poşete Alexandra spune aşa: „Când mergeam la examene, pe drum sa-mi cuminţesc emoţiile, îmi recitam poezii. Aşa mă linişteam. De multe ori fac asta. De cele mai multe ori, poşeta pleacă de la o poezie, de la nişte frânturi de versuri ce îmi trec prin minte. Fiecare vers îmi trezeşte o emoţie, pe care o pun în poşeta făcută. Creată suna pretenţios. La sfârşit o privesc din prisma emoţiei. Doar aşa le vad. Ele sunt un rezultat extrem de intim. Fiecare împunsătură, fiecare atingere îmi iau din starea şi emoţia de la început. Ele rămân vii şi transmit. Dacă am o zi în care sunt neliniştită, nu pot intra in atelier. Mă respinge. Aştept cu nerăbdare dimineaţa. Fiecare zi îmi aduce ceva nou, se naşte o idee nouă, prinde formă ceva nou. Din păcate sunt extrem de repezită şi lucrez direct pe piele. De multe ori pe cea mai bună. Nu ştiu şi nu am răbdare să fac schiţe. Undeva ele există şi spre sfârşit reuşesc să se nască. Travaliul până apar nici nu mai contează…”, descrie Alexandra.
FOTO: arhivă personală
Preţul poşetelor unicat lucrate manual începe de la 350 de lei în sus, în funcţie de timpul acordat. Alexandra spune că încă nu a participat la nici un târg, iar poşetele nu au fost expuse decât pe Facebook sau pe site-ul www.ag-design.ro. Ea este conştientă că ar trebui să se oprească din lucru şi să gândească o strategie de marketing.
„Totul a început frumos, curat, am avut şansa să am lângă mine cei mai buni oameni în tot ce am facut. Începand de la Lucian Tidorescu, la Titus Muntean, care mi-a facut logo-ul, la Ciprian Todea, care s-a ocupat de site,..la cel mai bun avocat din oraş şi cea mai bună firmă de contabilitate. Însa toate au venit la momentul în care trebuia să vină. Aşa că am învăţat să nu forţez lucrurile”, mai adaugă arădeanca.
Momentan este o pasiune din care Alexandra nu poate trăi. Ea mărturiseşte că au fost anii cu cele mai mari renunţări din partea ei şi a familiei ei.
„Fără ei nu aş fi putut ajunge să fac ceva ce seamănă cu o poşeta. Sper să mă pot revanşa faţa de ei. Nu reuşesc întotdeauna să scot cheltuielile. Plătesc ce arde şi din ce rămâne cumpăr piele şi unelte. Atât. Nu concedii, nu cine în oraş, nu cafele în timpul zilei, nu haine. Din păcate nu este o deschidere aşa mare spre lucruri unicat. Se caută eticheta şi imitaţia”, mai afirmă Alexandra.
Sunt poşete la care, arădeanca a lucrat şi trei luni. Este vorba despre o poşetă cu maci în care fiecare petală e cusută separat. Totul este lucrat manual, doar la anumite poşete căptuşala este cusută la maşină.
Sursă: Adevărul