Charlie Smith (29 de ani) şi logodnicul ei cu un nume predestinat, Captain (34 de ani), şi-au vândut casa şi au renunţat la slujbe pentru a trăi liberi.
Uneori, e uşor să visezi, să-ţi imaginezi tot felul de lucruri, să-ţi doreşti ceva. Dar partea cea mai grea, în care trebuie să strângi din dinţi din prima zi în care s-a născut acel vis şi să-ţi urmezi planul fără abatere, riscând enorm, anihilează orice tentativă de a face primul pas, apoi pe-al doilea, apoi pe următorii spre marea provocare. Acolo renunţăm toţi. Doar câţiva reuşesc, iar aceştia sunt cei care au izbutit să-şi păstreze nestinsă scânteia răzvrătirii împotriva a ceea ce erau şi făceau înainte. Înainte de vis. Înainte de impulsul de a dori altceva. Pentru unii, visul e mai puternic decât orice teamă de schimbare.
Aşa a început povestea unui cuplu britanic. Ea, Charlie Smith, are 29 de ani. Logodnicul său, care se prezintă simplu, Captain, reporterilor de la Daily Mail simplu, are 34 de ani. Doi tineri obişnuiţi care se pregăteau pentru o viaţă obişnuită – urmau să se căsătorească, să-şi ia o casă, să aibă copii – au decis să trăiască altfel, făcând ceea ce le place.
Charlie şi Captain au renunţat să mai participe la “rat race” (“cursa şoarecilor”), cum inspirat denumeşte cotidianul britanic existenţa modernă, cu goana necontenită după un salariu mai bun, o casă mai mare, o maşină mai tare, cu plata ratelor şi a facturilor.
Au cumpărat un velier, iar în luna mai anul acesta au ridicat ancora, lăsând în urmă căminul lor din Jersey, din Insulele Canalului, iar până acum au călătorit în Mediterana, unde au văzut Franţa, Spania, Italia, preucm şi insulele Elba, Corsica, Sardinia şi Baleare.
De la paradisiacele insule Maddalena, din Sardinia, la impunătoarele “fiorduri” Calanques, din Franţa, cei doi aventurieri au avut parte de cele mai frumoase experienţe nautice. Într-o zi obişnuită, au timp berechet să-şi facă toate tabieturile – să se bronzeze în hamac pe puntea vasului, să citească o carte, să asculte muzică, să ancoreze şi să vină pe ţărm pentru a explora noi oraşe şi pentru a-şi cumpăra alimente proaspete, să vâslească şi să moţăie fără griji.
“În bucătărie putem să ne facem oricând ceva de mâncare, iar frigiderul ţine băuturile reci. Putem să stăm ore întregi în cabină şi să sporovăim despre una-alta”, îi explică Charlie reporterului de la Daily Mail.
Înainte de marea aventură, Captain lucra ca designer de arhitectură, iar logodnica lui, născută în Noua Zeelandă, era prezentatoare meteo la postul local ITV, dar era şi model. Tentaţia vieţii pe mare a fost însă mai puternică. “După ani de trăit şi lucrat între patru pereţi, ideea de a ne face bagajele şi de a pleca în jurul lumii dormind pe unde găseam, prin tot felul de hosteluri, nu ne-a atras aşa de mult. Partea cu navigatul îmbină călătoria cu ideea de a ne lua <<cuibul>> cu noi”, spune ea.
Întrucât aveau puţină experienţă în navigaţie, cei doi tineri nu s-au aruncat cu capul înainte şi şi-au luat toate măsurile de siguranţă: au făcut cursuri de navigaţie, de supravieţuire pe mare şi de prim-ajutor, şi au învăţat să utilizeze aparatura de bord.
Cu banii încasaţi din vânzarea casei şi-au luat una nouă, una plutitoare – o barcă lungă de 11 metri şi un pic, denumită Silver Paws, apoi au renunţat la serviciile lor.
“A fost un risc mare, am stat de vorbă cu câţiva oameni despre ce înseamnă să punem capăt carierei în această etapă a vieţii noastre”, povesteşte Charlie. “Prea mulţi oameni aşteaptă momentul pensionării pentru retragere şi pentru a pleca pe mare. Noi vedem altfel asta: Nu există recompensă fără puţin risc”, adaugă ea.
Captain şi Charlie, care au devenit prieteni în 2010, încă trăiesc din lucrurile pe care le ţineau în casă şi de care nu mai au nevoie. “Ne-am logodit în 2013, dar până acum am oprit planurile de nuntă fiindcă am cheltuit banii pe o barcă”, spune Charlie.
Cei doi tineri duc acum un stil de viaţă minimalist, axat nu pe deţinerea de bunuri, ci pe acumularea de experienţe noi. Cu bani puţini, ei îşi permit să călătorească mult fără să dea vreun ban pentru cazare. Întrucât barca e mai mică de 12 metri, autorităţile portuare nu-i taxează pentru ancorare în marină, micile porturi pentru iahturi.
Prietenii lor îi admiră şi îi invidiază, la modul pozitiv. Mulţi i-au vizitat şi s-au bucurat de viaţa exotică de la bord. “Aici pot să înveţe să navigheze, pot să aţipească liniştiţi în hamac. Avem de toate: soare, nori, poţi să sari în apă oriunde”, explică Charlie. Cum să nu-i invidiezi? Pozele spun tot.
“Cele mai multe marine au internet wi-fi, deşi acesta nu funcţionează tot timpul. Asta ne încurcă uneori când vrem să vedem prognoza meteo sau să ne actualizăm blogul. Anii în care am lucrat ca prezentoare meteo îmi prind bine acum. Cumpărăm o cartelă de telefon în fiecare ţară pentru a avea acces la internet şi pentru ne lua datele meteo de care avem nevoie”, spune tânăra. “Un alt aspect pe care l-am subestimat a fost că lucruri care ţin de casă, precum curăţenia şi cumpărăturile durează mai mult. Acasă aveam maşina de spălat, ştiam unde găsesc ouă la supermarket şi unde era situat magazinul. Şi mai aveam şi maşina cu care aduceam cumpărăturile”, recunoaşte ea.