Construita de austrieci, pe vremea in care zona era parte a Imperiului Austriac, calea ferata Oravita – Anina a fost data in folosinta in 1863 si este exploatata in prezent de CFR Calatori, cu un tren a carui vechime este cam de 100 de ani – cel putin vagoanele (chiar daca de-a lungul timpului au mai fost reconditionate).
CFR nu trateaza aceasta cursa ca pe una turistica, ci ca pe oricare alta. Caracterul turistic este dat de vechimea vagoanelor – cu banci din lemn si incalzite pe lemne, la o soba din mijlocul vagonului – si de peisajul parcurs – 14 tunele, 10 viaducte si 21 de kilometri de linie taiata in munte (peste doua treimi din traseu).
Intregul traseu are 34 de kilometri si se parcurge in circa 2 ore – doar dus, biletul costand 10 lei de persoana. Problema e ca, odata plecat din Oravita (trenul pleaca la 11:15 si ajunge, oficial, la 13:05 in Anina), va trebui sa te intorci tot cu acelasi tren, dupa o pauza de circa o ora si jumatate (plecare din Anina la 14:40), neexistand alt mijloc de transport la dispozitie pentru intoarcere. Ca sa nu mai spunem ca nici prin Anina nu ai ce face o ora si jumatate – poate doar sa mananci undeva, dar sansele sunt slabe. Pana anul acesta, trenul statea in Anina doar 30 de minute, dar odata cu noul mers al trenurilor, CFR Calatori a introdus inca o ora de asteptare.
Iar ca sa-ti faci o idee despre ce inseamna traficul feroviar prin cele doua orasele, trebuie sa stii ca Oravita – Anina este singurul tren de pasageri care opreste in cele doua gari (si in haltele aferente de pe traseu).