Şansele ca aceste fenomene să cauzeze accidente sunt mai mari în cazul în care avionul circulă deasupra unor lanţuri montane.
Dacă aţi călătorit vreodată cu avionul, probabil că aţi fost puşi cel puţin o dată în situaţia de a fi martorii unor turbulenţe în timpul zborului. Pentru cei care zboară rar, o astfel de experienţă poate fi înfricoşătoare, însă pentru piloţii şi echipajul care se confruntă cu astfel de momente aproape în fiecare zi, această manifestare nu mai reprezintă ceva neobişnuit. Cu toate acestea, există şansa ca în timpul unei manifestări de acest tip avionul să fie avariat sau chiar distrus?
Experţii susţin că aeronavele sunt proiectate pentru a suporta un nivel impresionant de tensiune. În acest sens, avioanele sunt construite în aşa fel încât componentele lor să aibă o marjă de siguranţă ridicată, pentru a rezista chiar şi unor turbulenţe foarte severe. De exemplu, există o posiblitate extrem de mică ca vreun pilot să asiste la manifestarea unui nivel de turbulenţă necesar pentru a îndoi lonjeronul (element de rezistenţă în formă de grindă) uneia dintre aripile aparatului de zbor .
Aripile unui avion sunt proiectate să reziste la o sarcină de 1,5 ori mai mare decât cea pe care o întâmpină, de obicei, în timpul zborului. Această capacitate este testată, în mod normal, în laboratoare, unde vârfurile aripilor sunt flexate până la un unghi de 90 de grade. Flexarea şi îndoirea aripilor sunt două caracteristici proiectate încă de la început, fiindcă în cazul în care aripile ar fi rigide, ele s-ar rupe mult mai uşor. În acest mod sunt gândiţi şi zgârie-norii.
În ceea ce priveşte semnificaţia turbulenţei, aceasta este o perturbaţie produsă în aer, însă care nu se aseamănă cu valurile sau curenţii marini. În cazul în care nu există nici un obstacol în calea unui val de turbulenţă, acesta se va desfăşura lent, dar dacă acest întâmpină rezistenţă, va face tot posibilul să o distrugă. Dat fiind faptul că aerul circulă şi deasupra formelor de relief, dar şi a structurilor artificiale, fluxul de aer de la altitudini mari este perturbat şi devine turbulent. Prin urmare, dacă vom decola de pe un aeroport situat la altitudini mai mari, există şansa să fim martorii unor turbulenţe încă de la decolare.
Cel mai probabil, turbulenţele de la altitudini mari sunt cauzate de condiţiile meteorologice ce creează diferenţe de presiune. Acestea cauzează întreruperea fluxului de aer. Adesea, termenul ,,gol de aer” este folosit pentru a explica acest lucru pasagerilor, însă semnificaţia lui este alta. Aeronava se deplasează, de fapt, în direcţia aerului turbulent, care poate circula în sus sau în jos, sau dintr-o parte în cealaltă. Acest lucru face ca avionul să piardă sau să ia uşor altitudine, motiv pentru care simţim că ne ridicăm de pe scaun sau, în caz contrar, că suntem împinşi.
Turbulenţa este de obicei descrisă cu ajutorul unor termeni calitativi, cum ar fi ,,uşoară”, ,,moderată”, ,,severă” şi ,,extremă”. În cele mai sumbre scenarii, fenomenul poate duce la accidente, însă trebuie precizat faptul că astfel de cazuri sunt foarte rare.
Din păcate, dacă turbulenţele nu sunt gestionate eficient, ele pot duce la accidente mortale. În anul 1966, un Boeing 707 a dispărut de pe radare, după ce pilotul său a hotărât să devieze de la traseul spre Tokyo, pentru a le arăta pasagerilor Muntele Fuji. Curenţii de aer care circulau deasupra muntelui, cu viteze de până la 225 km/h, au rupt practic coada avionului, iar acesta a căzut în gol şi s-a prăbuşit. Toţi cei aflaţi la bord au decedat.
Sursa:descopera