După 30 de ani de luptă împotriva HIV, oamenii de știință propun o nouă strategie pentru a învinge defensiva ermetică a virusului. O echipă de cercetători americani a identificat un punct slab în scutul viral și a produs un anticorp care să-l atace. Anticorpul artificial 8ANC195 neutralizează virusul cu o eficiență mult sporită, promițând să devină cât de curând o terapie utilizată și în spitale.
Virusul HIV atacă cu precădere celulele sistemului imunitar și oferă posibilitatea altor patogeni să paraziteze organismul slabit, conducând în cele din urmă la oprirea funcțiilor vitale. În ciuda progresului medicinii moderne, doctorii din întreaga lume nu dispun la această oră de un tratament eficace împotriva HIV.
Limitele sistemului imunitar
Particulele HIV măsoară mai puțin de un sfert de milimetru. Virusul este alcătuit dintr-o sferă de glicoproteine, un scut ce înconjoară informația genetică de tip ARN. Genomul acestui virus este de un miliard de ori mai mic decât genomul uman. Cu toate acestea, virusul se simte ca acasa în sistemul circulator al omului. Proteinele din scutul virusului recunosc cu acuratețe un tip de receptori din membrana limfocitelor T, celule din sânge cu rol de santinele ale sistemului imunitar. Odata ancorat de membrana limfocitelor, virusul își descarcă informația genetică in citoplasma lor. Agentul infecțios se folosește apoi de mecanismele secretorii ale limfocitelor pentru a produce milioane de copii de virusuri noi, care părăsesc celula infectată, distrugând-o.
Noi tactici de luptă
Cercetarea moleculara modernă vine în sprijinul sistemului imunitar copleșit de atacul virusului HIV. Printre modalitățile de combatere a virusului se regăsesc nenumarate medicamente ce îngreunează decodarea informației genetice virale, împiedicând astfel amplificarea sa exponențială . De asemenea, laboratoarele farmaceutice sintetizează noi tipuri de anticorpi, mai capabili să recunoască scutul viral al HIV, cu scopul de a preveni ancorarea virusului de membrana celulelor sitemului imunitar.
În septembrie 2015, o echipă de la Institutul de tehnologie din California a reușit să producă un anticorp artificial care identifică particulele virale cu o fidelitate mult sporită. Anticorpul sintetic 8ANC195G52K5, derivat dintr-un anticorp descris inițial in iulie 2011, se aseamănă celor produși de corpul uman prin faptul că recunoaște și blochează agenții infecțioși direct în sânge, înainte ca ei să infecteze limfocitele. Potrivit Pamelei Bjorkman, lider al grupului de cercetători americani, “produsul sintetic este superior celor naturali datorită arhitecturii sale deosebite. Brațele anticorpului nou au o avengură mărită, care îi oferă posibilitatea să se ancoreze mai bine de suprafața virusului” .
Rezultatele studiului au fost publicate de Cell, prestigioasa revistă științifică americană dedicată științelor vieții. Louise Scharf, prim-autor al articolului din Cell, explica intr-un interviu publicat de site-ul institutului de tehnologie din California că “datorită acestui avantaj, anticorpul sintetic recunoaște diferitele conformații ale glicoproteinelor din scutul viral, îmbunătățind procesul de neutralizare a virusului în sânge“
Anticorpi sintetici în spitale
Dificultățile cu care cercetătorii se confruntă în continuare includ dezvoltarea unei suprafețe de contact a anticorpilor capabilă să identifice cu o fidelitate cât mai mare glicoproteinele aflate în continua schimbare. „Testarea anticorpilor neutralizatori se află deja în stadii avansate în doua spitale universitare din New York si Köln”, spune Scharf. Louise Scharf precizează că Profesorul Michel Nussenzweig, de la Universitatea Rockefeller din New York, care studiază efectul unor anticorpi neutralizatori asemănători (3BNC117 si 10-1074) a obținut rezultate clinice încurajatoare și a constatat că, spre deosebire de anti-retrovirale, care se administrează zilnic, anticorpii au avantajul de a se administra doar o dată la 2-3 luni.
În viziunea oamenilor de știință americani, o terapie anti-virală de succes ar însemna folosirea unui cocktail de anticorpi artificiali ce recunosc suprafețele cel mai des întâlnite ale scutului viral. Pentru a indeplini acest obiectiv, este nevoie în fine de un studiu detaliat al arhitecturii particulelor HIV.
Sursă: natgeo.ro