Primăria Şiria a marcat, astăzi, un eveniment important în istoria localităţii şi anume ceremonia de reînhumare a doi dintre cei mai prestigioşi exponenţi ai comunităţii şiriene, scriitorul şi politicianul Ion Russu Şirianu şi fiul acestuia, scriitorul şi publicistul Vintilă Russu Şirianu. Ceremonia a fost oficiată de un sobor de preoţi. Primarul comunei Șiria, ing. Valentin Bot, a declarat că a fost personal la Bucureşti pentru a aduce osemintele celor doi. De asemenea, acesta a precizat că iniţial aceştia urmau să fie reînhumaţi în luna aprilie, însă s-a decis să aibă loc ceremonia pe data de 22 martie 2017.
Cine este Ioan Russu-Şirianu
Ioan Russu-Şirianu (n. 22 iunie 1864, Şiria, judeţul Arad – d. 12 decembrie, 1909, Bucureşti), ziarist, scriitor, director al ziarului „Tribuna”, deputat în Dieta ungară.
S-a născut la Şiria, din părinţi meseriaşi. Este nepot al lui Ioan Slavici şi adept al acestuia, atât în politică cât şi în literatură. După terminarea Institutului Pedagogic din Arad, a luat calea României, stabilindu-se la Bucureşti (în 1884). În capitala României a lucrat ca pedagog la Şcoala de Institutori şi ca profesor la Şcoala particulară a lui Eniu Bălteanu. Apoi demisionează pentru a intra în redacţia ziarului „Românul” al lui Vintilă C.A. Rosetti.
După mai mulţi ani petrecuţi la Bucureşti, se reîntoarce în Transilvania, pentru a prelua direcţiunea faimosului ziar „Tribuna” de la Sibiu. A condus ziarul din 1891, de la retragerea lui G. Bogdan-Duică şi până la criza prin care a trecut publicaţia în 1896. În 1893 întemeiază la Sibiu ziarul „Foaia Poporului”, iar la 1898 înfiinţează împreună cu Vasile Goldiş ziarul „Tribuna Poporului”, cu sediul la Orăştie. După încetarea activităţii Tribunei din Sibiu, ziarul i-a preluat numele şi s-a mutat la Arad. Pentru activitatea sa publicistică a suferit persecuţii din partea autorităţilor austro-ungare, fiind de mai multe ori pedepsit cu închisoarea pentru delicte de presă.
În scurtul interval 1905-1906 a fost deputat de Arad (cercul Chişineu) în Dieta ungară. A fost membru al corporaţiilor bisericeşti ale românilor, membru în sinodul eparhial din Arad, al consistorului diocezei, deputat al congresului naţional bisericesc. A fost delegat la Conferinţa naţională de la Sibiu din 1893. Adept al înaintării Memorandului „fără amânare”, ulterior Russu-Şirianu s-a îndepărtat de gruparea memorandistă Raţiu-Coroianu şi a devenit adept al liberalului Emil Brote.
Ioan Russu-Şirianu a încetat din viaţă la 12 decembrie 1909, la Bucureşti, unde fusese nevoit să se retragă. Avea doar 45 de ani. În obituarul dedicat acestuia şi publicat în ziarul „Drapelul”, Valeriu Branişte scria: “Dacă nici n-am putut totdeauna aproba direcţia lui politică şi tonul lui gazetăresc, ba uneori ne-am văzut siliţi a lua poziţie hotărâtă contra lui, (…) totdeauna a trebuit să-i recunoaştem zelul şi abnegaţiunea cu care şi-a făcut datoria.” Era un ultim omagiu adus “celui care “cu condeiul său ager de multe ori a însufleţit poporul român în lupta grea ce o duce pentru recunoaşterea îndreptăţirii sale naţionale pe acest petec de pământ, care este şi patria lui”.
Vintilă Russu-Șirianu
Vintilă Russu-Șirianu (n. 20 aprilie 1897, Arad, comitatul Arad, d. 25 februarie 1973, București) a fost un dramaturg, traducător, memorialist și publicist român.
A fost fiul lui Ioan Russu-Șirianu. Studiile liceale le face la Arad și Ploiești, apoi urmeză un timp cursurile Conservatorului de Artă Dramatică și ale Facultății de Medicină din București, apoi urmează Facultatea de Litere și Filosofie, fiind în același timp secretarul lui Nicolae Iorga la Liga Culturală.
A fost pentru scurte perioade de timp audient la școli superioare din Londra și Paris. În timpul Primului Război Mondial se înrolează ca voluntar, iar după război, în anul 1919, lucrează la Biblioteca Academiei Române.
A fost secretarului lui Octavian Goga la Societatea Scriitorilor Români între anii 1923 și 1924. În perioada interbelică a fost redactor la Flacăra și colaborează cu versuri, proză, cronici și la Gândirea, Cugetul românesc, Minerva, Sfatul țării, Adevărul literar și artistic, Rampa, Universul literar, Îndreptatea și altele.
În anul 1924, are loc la Teatrul Național din București, premiera piesei Biruitorul, scrisă în colaborare cu Alexandru Băbeanu.
În anul 1927 pleacă la Paris, unde conduce periodicul lunar Revue franco-roumaine, promovând literatura și cultura românească.
Vintilă Russu-Șirianu a fost dezinteresat de soarta scrierilor sale, cele mai multe rămânând rătăcite prin publicațiile vremii și ascunse după pseudonime ca: Cronicarul Dâmbo-viței, Ion Dacu, D. Dinu, Mefistofel, V. Ronea, V. Rugă, V. Sângeru, V. Șerban etc.
Lucrarea sa cea mai importantă, este o suită de schițe memorialistice despre personalități literare și artistice pe care le-a cunoscut: George Enescu, Constantin Brâncuși, Mihail Sadoveanu, Octavian Goga, Panait Istrati, iar în această lucrare sunt incluse și amintirile tatălui său despre Mihai Eminescu, I.L. Caragiale, George Coșbuc.
Moare în București la 25 februarie 1973.
