Arădeanul Nelu Scricpiuc este fotograful care a obţinut medalia de aur FIAP la International Art Photographic Salon ,,Varadinum” Oradea. De asemenea, a reuşit să aibă trei lucrări acceptate în cadrul „Golden Woman 2017”. Pasiunea pentru fotografie o are de când era copil. Primul aparat şi l-a cumpărat cu bani de la colindat.
„Artele vizuale au fost mereu o provocare pentru mine. Încă de mic copil eram captivat de aparatele foto. Nu erau atât de accesibile la acea vreme însă îmi amintesc şi acum că atunci când vedeam fotografii aveam o licărire în ochi şi îmi promiteam că şi eu voi ajunge să fotografiez. Nu conta atunci ce voi fotografia dar mă tenta să am un aparat foto al meu. Bineînţeles că părinţii nu îşi permiteau să îmi cumpere unul, doar pentru că aveam eu un moft. Însă la vârsta de 14 ani, un prieten de-al fratelui meu, care ştia cât de mult îmi doream un aparat foto a venit şi mi-a spus că el pleacă în armată şi că, dacă vreau îmi lasă mie aparatul lui. Ţin minte şi acum cât de bucuros am fost şi de încântat că el a decis să îmi lase mie o asemenea «comoară». Deja vizualizam ce fotografii voi realiza, pe cine voi poza”, spune Nelu Scripciuc.
Acesta povesteşte că fratele lui însă, i-au dat planurile peste cap. „Fiind cu 10 ani mai mare decât mine, a spus că nu se poate aşa ceva. Dacă eu voi primi aparatul îl voi strica. Şi atunci a luat aparatul de fotografiat şi l-a închis în dulap. Cum se apropiau sărbătorile de iarnă, după ce m-am necăjit puţin am găsit şi soluţia salvatoare. Aveam să îmi iau propriul meu aparat, din bani câştigaţi de mine. Cum ? Ei bine, mi-am convocat prietenii de joacă şi am pornit prin sat cu colindul. La final, când am împărţit banii şi am văzut că îmi pot permite să îmi cumpăr aparatul visat bucuria a fost imensă. Aşadar mi-am luat un aparat rusesc Smena 8 – parcă şi acum îl văd – care la acea vreme a costat 305 lei. Am mai făcut eu economii şi mi-am cumpărat filme şi apoi ….am trecut la treabă. Am început să fotografiez tot ce îmi cădea la mână – de la animalele din curte, peisaje, oameni de pe stradă, colegi de clasă”, mai mărturiseşte arădeanul.
Doi ani mai târziu, un verişor a lui avea de vânzare un aparat de mărit. Ştiind că Nelu este pasionat de aşa ceva a mers la el să îl întrebe dacă nu vreau să îl cumpere.
„Fericit, am mers acasă, i-am explicat mamei mele cât de important este să am un asemenea aparat şi am convins-o să mi-l cumpere. A costat 500 de lei şi l-a cumpărat. Mai apoi, mi-am luat materiale fotosensibile, şi mi-am improvizat un laborator în bucătărie. La început familia nu prea a fost de acord însă a înţeles cât de important era pentru mine. Şi eu am făcut câteva încercări şi nu a prea ieşit nimic. După câteva zile am reuşit să obţin prima poză (fotografie). Am fost super fericit. Şi de aici pot spune că a pornit pasiunea şi dragostea pentru arta fotografică. Între timp am ajuns la liceu. Datorită pasiunii mele îmi câştigam banii de buzunar pentru că le făceam colegilor fotografii iar ei mă plăteau”, mai adaugă Nelu Scripciuc.
În anul 1989 a convins-o pe mama lui să îl înscrie la Școala de Arte din Arad, pe care a absolvit-o doi ani mai târziu cu nota 10. Au urmat şi alte specializări în domeniul artei fotografice. S-a specializat în meseria de laborant foto la Fabrica de Produse Fotosensibile AzoMureş din Târgu Mureş, apoi după ce s-a angajat la Arad după orele de la serviciu mai lucra cu jumătate de normă la un laborator foto din municipiu.
În anul 1997 a văzut un anunţ într-un ziar local, în care scria că ziarul Observator angajează fotoreporteri. Nu a stat prea mult pe gânduri şi s-a dus la concurs, unde a fost acceptat. Un an mai târziu, în 1998 s-a înscris în Foto Club Arad iar în 2000 a avut prima expoziţie personală, cu tematica „nuduri”. Tot în acelaşi an a fost ales preşedinte la Foto Club Arad, pe care l-a condus până în 2008, când a decis cu alţi colegi să constituie o altă Asociaţie, care funcţionează şi astăzi şi se bucură de un real succes.
