Creşterea preţurilor reglementate la gaze pentru clienţii casnici ai Engie, adică marea majoritate a tuturor clienţilor casnici din jumătatea de sud a ţării, care a avut loc la 1 aprilie, face ca aceste preţuri să devină mai mari decât ale unor furnizori de pe piaţa liberă. Aşadar, schimbarea furnizorului devine o opţiune din ce în ce mai atractivă.
ANRE a anunţat, că, începând cu data de 1 aprilie, “pentru operatorul economic ENGIE România SA se va înregistra o creștere de preț pentru furnizarea reglementată aplicată clienților casnici, creștere datorată, în principal, corecțiilor aplicate pentru perioada trimestrului IV 2016 – trimestrului I 2018, când prețul practicat a fost mai mic decât costurile aferente furnizării, ceea ce însemnă o creștere de 1,2 bani/kWh, de la 11,8 la 13 bani/kWh”.
Acest preţ, de 130 de lei/MWh, a devenit deja mai mare decât unele preţuri practicate de alţi furnizori, în regim concurenţial.
Aşadar, preţul unu MWh de gaze, fără TVA, ar fi mai mic cu 3,7 lei faţă de preţul reglementat, adică cu aproape 2,9% mai mic.
Diferenţa nu este semnificativă pentru cei care folosesc gazul doar pentru aragaz, dar lucrurile se schimbă pentru cei cu louinţe mai mari şi au centrale pe gaz.
Spre exemplu, un apartament cu trei camere şi 70 mp care are centralî murală clasică de 25 kW, ar consuma circa 240 metri cubi de gaze naturale pe lună iarna (temperatură medie de minus 2 grade). Asta înseamnă circa 2,53 MWh, deci economia pe care aţi face-o dacă aţi trece la CEZ ar fi cam de 11 lei (cu TVA inclusă), în medie, într-o lună de iarnă.
Cu cât consumul este mai mare, cu atât economia este mai mare.
Consumatorii casnici de gaze naturale au dreptul să schimbe furnizorul şi să nu mai plătească preţurile reglementate de stat, trecând la un furnizor concurenţial, în urma unei proceduri destul de simple.
Factura la gaze este formată din costul propriu zis al gazului cumpărat de pe piaţă, la care se adaugă tarifele de transport, distribuţie, marja furnizorului, şi taxele. Chiar şi în cazul în care clientul trece la un furnizor concurenţial, aceste tarife, cu excepţia marjei de furnizare sunt reglementate tot de stat.
Ceea ce ar putea face diferenţa în favoarea furnizorului concurenţial este costul gazului. Teoretic, în regim reglementat, ANRE avizează cel mai mic cost posibil al gazului care ajunge în factura consumatorului final, dar acel cost are şi el mai multe componente. De exemplu, la reglementat, furnizorul trebuie să asigure gaz şi din înmagazinare, cu costul suplimentar aferent, dar furnizorul concurenţial poate să vină cu oferte care nu au gaz din înmagazinare. De aceea, facture poate fi mai mica.
Riscul furnizorului concurenţial
În general, furnizorii concurenţiali vă asigură un preţ fix pe o lună, cu menţiunea că acesta poate varia în funcţie de schimbările pe care ANRE le aduce tarifelor pe care le reglementează. Dacă furnizorul respectiv dă faliment sau dacă nu îşi mai poate onora contractual, sau dacă denunţaţi contractul cu el pentru că nu vă mai convine preţul trecuie să ştiţi un lucru: nu vă mai puteţi întoarce în regim reglementat, aşa cum se întâmplă cu furnizorul concurenţial de energie electrică. Spre deosebire de energie electrică, unde puteţi reveni la furnizorul de ultimă instanţă, la gaze nu este osibil acest lucru. Aşa că, dacă încetaţi contractul cu un furnizor concurenţial pe care l-aţi ales după ce aţi plecat de la Engie (cazul jumătăţii de sud a ţării) veţi putea încheia un contract de furnizare doar cu un alt furnizor concurenţial scrie economica.net