Arestarea liderului cartelului mexican al drogurilor Sinaloa, ”El Chapo” Joaquin Guzman Loera face prima pagina a ziarelor americane și este speculata și de strategii de campanie ai candidaților la prezidențialele din SUA. Pentru oficialii mexicani și americani deopotrivă, porecla ”El Chapo” este sinonimă cu uriașa problema a drogurilor, dar și cu corupția și scandalurile politice. În cultura populară, El Chapo a ajuns sursă de inspiratie pentru filmele mexicane, prin două evadări desprinse din scenariile hollywoodiene – într-un cărucior pentru lenjerie murdară și apoi printr-un tunel. Și capturarea sa vineri, 8 ianuarie, este demnă de un film. A fost localizat în Los Mochis, gărzile i-au acoperit retragerea (cinci bodyguarzi au murit în schimbul de focuri), El Chapo a fugit printr-un tunel și a ieșit în canalizarea orașului, a ieșit la suprafață și furat o mașină. A fost localizat din elicopter și apoi capturat.
Cartelul Sinaloa condus de El Chapo este considerat de Agenția americană Antidrog cel mai puternic din Mexic. Sinaloa furnizează peste 80% din heroina, cocaina, marijuana și metamfetaminele din regiunea Chicago, o regiune care funcționează ca un hub și pentru piețele din New York și chiar Vancouver și Los Angeles. Profitul – un kg de heroină în Mexic costă circa 5.000 de dolari, iar la Chicago circa 80.000 de dolari. Traficul de droguri din Mexic este estimat la circa 40 de miliarde de dolari anual. Piața – numărul consumatorilor de heroină din SUA a crescut cu 244% în intervalul 2007-2013 și a ajuns la circa 1,5 milioane de oameni.
Este de înțeles de ce arestarea lui Joaquin Guzman Loera a ajuns imediat o problemă în relația dintre Mexic și Statele Unite. Washingtonul a cerut extrădarea sa în 2014, cu puțin timp înainte ca acesta să evadeze printr-un tunel săpat pe sub închisoare. Procurorul general mexican a spus atunci că extrădarea va veni doar după ce Guzman își va ispăși pedeapsa în Mexic, adica după ”300 sau 400 de ani”. Traficantul a ajuns astfel subiectul unei dispute a orgoliilor. După evadarea spectaculoasă, justitia mexicană a decis să-l extradeze pe Guzman după recapturarea sa, însă acest verdict a fost anulat în octombrie 2015. Acum, după anunțul arestării lui Guzman, Departamentul Justiției din SUA a sugerat că va urmări extradărea în Statele Unite. Însă președintele mexican Enrique Pena Nieto nu a oferit nici cel mai mic indiciu despre ceea ce va urma să decidă. În SUA, Guzman este acuzat deja în șapte dosare, iar presiunea pe oficialii mexicani a crescut foarte mult după ce aceștia au anunțat că Guzman va fi închis în același poenitenciar din care a evadat în 2014.
Se pare că tot ce i-a mai rămas Mexicului în războiul fără rezultate împotriva drogurilor este orgoliul national. Extrădarea lui Guzman devine o chestiune de suveranitate națională, mai cu seamă că arestarea sa vine pe fondul unei răciri a relatiilor cu SUA – Departamentul de Stat a decis să limiteze fondurile pentru operațiunile antidrog din Mexic din cauza încălcărilor drepturilor omului la care s-ar deda autoritățile în misiunile respective, dar și din cauza gestionării catastrofale de către administrația mexicană a asasinării a 43 de studenți de catre un cartel al drogurilor, în mai 2015.
Guzman poate oferi informații sensibile despre relațiile sale cu autoritătile americane și mexicane. Presa americană și cea britanica au scris despre modul în care autoritatile americane ar colabora cu cartelurile din Mexic pentru a afla informații despre cartelurile rivale, închizând în schimb ochii la unele transporturi de droguri sau la traficul de arme. Până la urmă, întreaga logistică a cartelurilor mexicane este achiziționată de pe piața americană.
Nu în ultimul rând, arestarea capului cartelului Sinaloa poate duce la o serie de conflicte pentru succesiune și la o reașezare a raporturilor de forță. Sinaloa cooperează cu Cartelul Golfului din Mexic, iar rivalii lor sunt o alianță a cartelurilor Zetas, Tijuana si Juarez. Sunt alianțe fluide, care variază în funcție de regiune.
Joaquin Guzman Loera s-a născut în 1957 în regiunea Sinaloa, în vestul Mexicului, într-o localitate apropiată de granița cu Statele Unite. A fost maltratat în timpul copilăriei și adolescenței de tatăl sau, un individ care se îndeletnicea cu cultivarea opiului și vânzarea de marijuana. Tânărul Guzman Loera, a cărui educație a fost asigurata de profesori itineranți, s-a dedat acelorași îndeletniciri. S-a făcut cunoscut pentru ”conștiinciozitatea” și ”eficiența” cu care își îndeplinea sarcinile – orice întârziere a furnizorilor echivala cu un glonte tras în capul celui în cauză. A fost remarcat în anii 1980 de liderul de atunci al cartelurilor drogurilor din Mexic, Felix Gallardo. Acesta i-a atribuit o ”feudă” la granița cu SUA, la intersectia deșertlui Sonora cu Baja California, Arizona și California, iar Joaquin Guzman Loera devine ”El Chapo”. Afacerea sa înflorește în urma unui succes al Agenției americane Antidrog împotriva columbienilor ce introduceau droguri via Florida. Aceștia au căutat o altă rută și l-au găsit pe ”El Chapo”. Intrat în atenția americanilor, el a fost imediat remarcat pentru modul ”corporatist” și eficient în care conduce cartelul. A construit tuneluri de sute de metri pe sub granița americană cu structură de beton, iluminate electric și cu aer conditionat. Ca pretutindeni în lumea traficanților de droguri, nimic nu este posibil fără coruperea oficialilor – milioane de dolari și mașini de lux pentru șefi ai politieicare au permis aterizarea unor avioane cargo pline cu droguri venite din America de Sud. La începutul anilor 1990, un agent american a ajuns să-l compare cu Donald Trump, cu o diferență: ”Când Donald Trump te invită în sala de consiliu, s-ar putea să-ți pierzi slujba. Dar când Chapo Guzman de cheamă înăuntru, s-ar putea să-ți pierzi viața”.
Începutul anilor 1990 aduce ascensiunea lui El Chapo în fruntea cartelului Sinaloa și o serie de războaie cu alte grupări similare. Însă tot acum începe povestea hollywoodiană a acestui traficant. În 1991 este arestat, ajunge în fața unui șef al poliției din Ciudad de Mexico, bagă mâna într-o servietă, scoate 50.000 de dolari și apoi pleacă din birou liber. În 1993 este capturat din nou și este condamnat la 20 de ani de închisoare. În opt ani de detenție a condus nestânjenit afacerile prin telefon, iar în 2001 evadeaza ascuns într-un cărucior pentru lenjerie murdară. A fost mai degrabă o uriașă afacere decât o evadare – 78 de persoane au fost bine plătite pentru a pune totul la cale.
Al zecelea cel mai bogat mexican și considerat de Forbes cel mai puternic om din Mexic după miliardarul Carlos Slim, El Chapo a format o adevărată armată care l-a ajutat să scape de autorități un deceniu și jumătate. A folosit mașini blindate, lansatoare de rachete și de grenade, elicoptere și avioane. Toate tentativele de a-l captura viu sa mort prin atacuri aeriene sau la sol au eșuat. A fost capturat a doua oară în 2014, când își vizita cele două fete gemene. Evadeaza însă din nou ca într-un scenariu de film, printr-un tunel de 1,7 km, înalt de 1,7 metri, la adâncimea de 10 metri – oamenii săi aveau experiență în construirea unor asemenea tuneluri. Au folosit date GPS pentru a aduce tunelul exact sub zona dușurilor. Însă, din nou, nimic nu ar fi fost posibil fără coruperea unor oficiali din serviciul de informații al poliției și din Centrul de Investigații și Securitate Națională.
Circa zece mii de morți în fiecare an, scandaluri de corupție uriașe în poliție și alte instituții de forță, un impact demografic reliefat de scăderea speranței de viață în rândul bărbaților tineri, grupuri de autoapărare scăpate de sub autoritatea unui stat neputincios și o armată care a ajuns sa intervină nu împotriva infractorilor, ci pentru a crea zone tampon între aceste grupari, totul sub un președinte căsătorit cu o actriță de telenovele și care pendulează între strategii diferite. Aceasta este imaginea războiului drogurilor din Mexic, o luptă de decenii care a transformat Mexicul într-un stat eșuat, în viziunea multor analiști americani.
Președintele Pena Nieto a declarat după arestarea lui Guzman: ”Misiune indeplinită. L-am capturat”. A mai adăugat că aceasta ar trebui să redea mexicanilor încrederea în guvernul pe care-l conduce. Însă este puțin probabil.
Strategia mexicană în războiul împotriva cartelurilor duce mai degraba la anarhie decât la o soluție. S-a ajuns ca grupările de justițiari care încearcă să protejeze comunitățile să se tranforme la rândul lor în grupuri criminale. Guvernul nu a găsit decât soluția de a câștiga loialitatea acestora înarmându-le pe banii contribuabililor și oferindu-le chiar grade militare membrilor lor. Și astfel s-a ajuns ca poliția mexicană să devină o struțocămilă, undeva între trupe de mercenari și forțe de ordine. Pe acest fond, alegerile legislative și locale din iunie 2015 au marcat un moment rușinos – în timpul campaniei electorale au dispărut 43 de studenți, au fost asasinați patru candidați și alți trei au fost dați dispăruți. Iar această disoluție a autorității se resimte în SUA. Ferite de ocean și de o mulțime de programe de securitate pentru zborurile aeriene, ”insula” Statele Unite ale Americii are totuși un călcâi al lui Ahile – granița cu Mexicul – iar aici El Chapo a făcut legea timp de zeci de ani.
Sursa: cotidianul.ro