În 29 ianuarie, Parlamentul a aprobat numirea în funcţia de premier a Vioricăi Dăncilă, după demisia lui Mihai Tudose, cauzată de dezacordurile din interiorul Partidului Social Democrat (PSD), care face parte din coaliţia de guvernare PSD-ALDE. Numirea Vioricăi Dăncilă este a doua schimbare a premierului în ultimele şapte luni.
“Cabinetul Vioricăi Dăncilă a prezentat programul său de guvernare, care include propuneri pentru noi reduceri de taxe, majorarea salariului minim şi a pensiilor. Acestea includ majorarea salariului minim cu 100 de lei net pe an până în 2020, creşteri anuale ale pensiilor în sectorul public, exceptări de la taxe pentru medici din 2019 şi eliminarea impozitului pe dividende. Programul readuce în discuţie o propunere de reducere suplimentară a TVA cu un punct procentual din ianuarie 2019, propunere care fusese suspendată de precedentul premier pentru a îndeplini ţintele fiscale. Încă trebuie elaborate legi pentru aceste măsuri”, se arată în comunicatul Fitch, citat de Agerpres.
Politica fiscală pro-ciclică a sprijinit creşterea, dar a sporit riscul supraîncălzirii economiei. Un impuls fiscal solid a contribuit la creşterea economiei, al cărei motor a fost consumul robust. PIB-ul României a urcat anul trecut cu aproape 7%, cel mai ridicat nivel din UE. În timp ce economia operează peste capacitate, noi măsuri de relaxare fiscală riscă să sporească dezechilibrele macro-economice, majorează potenţial presiunile inflaţioniste, slăbeşte competitivitatea şi adânceşte deficitul de cont curent, pe care îl estimăm în medie la 3,4% din PIB în 2018-2019, de la 2,3% din PIB în 2016”, apreciază agenţia de evaluare financiară.
În 7 februarie, Banca Naţională a României (BNR) a majorat dobânda cheie cu 25 de puncte de bază, la 2,5%, după o creştere de 25 de puncte de bază în ianuarie. Presiunile inflaţioniste se dezvoltă mai rapid decât se aştepta BNR şi estimăm o creştere de cel puţin 50 de puncte de bază a dobânzii anul acesta.
Numirea Vioricăi Dăncilă a evitat perspectiva unor alegeri anticipate, dar nu a eliminat tensiunile politice şi nemulţumirea opiniei publice faţă de planurile Guvernului de reformare a Justiţiei.
În acest context, Guvernul ar putea fi înclinat să menţină politica fiscală relaxată, deşi în următorii ani România are ca obiectiv un deficit bugetar sub plafonul impus de UE de 3% din PIB, iar acesta rămâne o importantă ancoră politică. Aceasta a fost evidentă în 2017, când Guvernul a redus cheltuielile de capital pentru a atinge ţinta. Totuşi, în condiţiile în care nu sunt propuneri pentru noi taxe în programul guvernamental, iar măsurile existente de majorare a veniturilor sunt dependente de îmbunătăţirea respectării obligaţiilor fiscale, riscul unor derapaje fiscale a sporit, avertizează Fitch.
Estimările prevăd o încetinire a consumului gospodăriilor şi o înăsprire a politicii monetare, care va duce la scăderea ritmului de creştere al economiei la 3,8% în 2018 şi 3,3% în 2019, ceea ce va avea un impact negativ asupra veniturilor guvernamentale. Previziunile Fitch sunt mai scăzute decât ale Guvernului şi aceasta explică parţial de ce agenţia crede că deficitele fiscale pentru 2018 şi 2019 vor depăşi limita stabilită de UE, urcând la 3,4% din PIB anul acesta şi apoi la 3,6% din PIB anul viitor.
În 12 ianuarie, Fitch a confirmat ratingurile pentru datoriile pe termen lung în valută şi monedă locală ale României la “BBB minus”, perspectiva asociată pentru ambele calificative fiind stabilă.
Plafonul de ţară al României a fost confirmat la “BBB plus”, iar calificativul pe termen scurt în valută şi monedă locală a fost confirmat la “F3”.
“Ratingul de tip investment grade atribuit României este sprijinit de nivelul moderat al datoriei publice şi indicatorii privind PIB-ul per capita şi guvernanţa care sunt în linie cu intervalul ‘BBB’. Cu toate acestea, relaxarea fiscală pro-ciclică şi creşterea rapidă a salariilor, care depăşeşte creşterea productivităţii, reprezintă un risc la adresa stabilităţii macroeconomice”, susţine Fitch.
Politica fiscală expansionistă a slăbit finanţele publice ale României, susţin analiştii agenţiei, care estimează că deficitul guvernamental al României a ajuns la 3% din PIB în 2017, neschimbat faţă de 2016, dar mai rău decât deficitul de 0,6% din 2015. Totuşi, performanţa fiscală din 2017 a fost favorizată de creşterea economică solidă, care nu poate fi susţinută, crede Fitch. Ţinta bugetară a fost îndeplinită numai prin implementarea a jumătate din cheltuielile de capital planificate. În urma reducerilor de taxe, raportul datorie guvernamentală/PIB este unul din cele mai scăzute din regiune, în timp ce măsurile de creştere a salariului minim, a salariilor din sectorul public şi a pensiilor au majorat cheltuielile de bază, consideră agenţia.
Pentru 2018, ţinta României este un deficit fiscal (ESA 2010) de 2,96% din PIB. În opinia Fitch, proiecţiile optimiste privind creşterea economiei şi a veniturilor, şi lipsa unei estimări privind impactul măsurilor privind cheltuielile discreţionare au determinat agenţia să estimeze un deficit mai ridicat, de 3,4% din PIB. Presiunile fiscale vor veni de pe urma reducerilor suplimentare de taxe şi majorarea salariilor şi a pensiilor.
Conform Comisiei Europene, deficitul fiscal structural al României este estimat la 3,3% din PIB în 2017, adâncindu-se în doi ani cu trei puncte procentuale. Bugetul pe 2018 va avea ca rezultat o deteriorare suplimentară, contrară reglementărilor fiscale şi ale UE, România riscând să reintre în procedura de deficit excesiv, din care a ieşit abia în 2013.
La sfârşitul lui 2017 s-a înregistrat o creştere a raportului datorie guvernamentală/PIB a României la 38%, de la 37,6% în 2016, conform estimărilor Fitch.
Perspectiva stabilă asociată ratingului “BBB minus” atribuit României reflectă opinia Fitch potrivit căreia riscurile în creştere şi în scădere la adresa ratingului sunt în prezent echilibrate. Principalii factori de risc care, individual sau colectiv, ar putea duce la o acţiune negativă de rating sunt: deficite fiscale ridicate, care să ducă la o creştere a raportului datorie guvernamentală/PIB şi o supraîncălzire a economiei, care să prezinte un risc la adresa macrostabilităţii economice. În sens invers, principalii factori care, individual sau colectiv, ar putea duce la o acţiune negativă de rating sunt: reducerea riscurilor de instabilitate macroeconomică, implementarea unei consolidări fiscale care să îmbunătăţească traiectoria pe termen lung a raportului datorie guvernamentală/PIB şi o îmbunătăţire sustenabilă a finanţelor externe.