Ion Iliescu s-a arătat foarte speriat de redeschiderea dosarului loviturii de stat din 1989: „Eu îi înțeleg pe cei care au avut pierderi. Dar asta a fost! A fost caracterul cel mai radical de tranformare din tot arealul nostru. Nici ungurii, nici cehii, nici polonezii nu au avut asta, nici măcar bulgarii. Deci la noi a fost o mișcare radicală de înlăturare a vechiului regim, cu sacrificii umane. Revolta din decembrie a însemnat sacrificii umane. Acum să stăm să tot … plângem morții, în loc să tragem concluziile politice adecvate pentru tot procesul de dezvoltare a societății românești…”. “Nu CEDO. CEDO este alimentată de oameni de aici, interesați să întrețină așa ceva. (…) Nu știu cui slujește așa ceva. Altminteri, nu e nicio problemă. Dar, pusă sub acest aspect, deci luarea la întrebări și analize pe plan judiciar… A fost un moment de istorie cu părți bune și cu părți mai puțin bune, cu stări conflictuale. Am trecut peste ele, am depășit. Ce rost are să dezgropăm…? Ele trebuie să formeze obiectul unor asemenea dezbateri în cazul unor oameni care stau și studiază istoria, ca să tragem învățăminte, nu să tot întreținem o stare…”, a adăugat Ion Iliescu, referindu-se la redeschiderea celor două dosare.
Ce îl sperie cel mai tare pe Ion Iliescu este hârtia semnată pe 24 decembrie 1989 de el deși la acea vreme era încă directorul Editurii Tehnice. Prin hârtia redactată și semnată (vezi foto) Iliescu a înființat un “Tribunal Militar Excepțional” care să-i judece pe Nicolae și Elena Ceaușescu.
La punctul 1 din acest „Decret” se declara ca “urgența este impusă de dorința, în acest caz, a tuturor cetățenilor cinstiți ai României”.
La punctul 2 se stabilește că acest “Tribunal Militar Excepțional” – inființat de Ion Iliescu – va judeca această cauză “în conformitate cu prevederile legale rămase în vigoare, în ceea ce privește procedura și dreptul material penal”.
Iar la punctul 3 se preciza că “acest tribunal va fi alcătuit în componența stabilită de Legea pentru organizarea judecătorească“.
În încheiere, documentul este semnat de Ion Iliescu, care se autodeclara, pe 24 decembrie 1989, “președintele Consiliului Frontului Salvării Naționale”.
Doar că Iliescu a devenit președintele CFSN pe 26 decembrie
Mai întâi că, pe 24 decembrie 1989, Ion Iliescu nu avea calitatea de președinte al Consiliului FSN.
Consiliul Provizoriu al FSN și-a desemnat “președintele” pe 26 decembrie 1989. Mai exact, la două zile după semnarea decretului de către Iliescu și la o zi după ce cuplul Ceaușescu fusese deja executat.
La data de 24 decembrie Ion Iliescu nu avea absolut nici o calitate juridică sau constituțională care să-i permită formarea unui “Tribunal Militar Excepțional” și nici să se prevaleze de titulatura de “președinte al CFSN”, cum singur s-a trecut pe hotărâre.
Apoi documentul a rămas scris de mână până pe 5 ianuarie 1990, când a fost dactilografiat.
Tribunalul a fost ilegal
Gelu Voican Voiculescu – încercând să acopere această evidentă uzurpare de calități oficiale ale decretului semnat de Ion Iliescu – a afirmat: “Acest decret a rămas scris de mână din rațiuni de protecție a secretului, neriscându-se dactilografierea”. “Revoluționarii” lui Iliescu nu riscau nici măcar “dactilografierea”, în schimb îl condamnau la moarte pe cel care era încă șeful statului. Cel puțin oficial. Să remarcăm ca “decretul” a fost redactat integral și semnat de Iliescu, fără număr de înregistrare. Totodată, consultând Monitotul oficial observăm că Decretul cu nr.1 este cel din 26.12.1989 pentru numirea lui Petre Roman în funcția de prim-ministru.
Ceea ce înseamnă că Ion Iliescu a semnat ilegitim un document ilegal, lovit de nulitate din punct de vedere juridic, care a condus la executarea a doi oameni.
Rezultă și că “Tribunalul Militar Excepțional” care i-a judecat pe soții Ceaușescu la 25 decembrie 1989, la UM 01378 din Targoviste, a avut, la rândul lui, un caracter ilegal.
Mai rezultă că soții Ceaușescu n-au fost executați după o procedură legală, ci au fost, pur și simplu, asasinați. O seamă de alte detalii, rămase secrete pentru opinia publică din România, trebuie aduse la cunoștință, după 20 de ani.
În dorința de a-i exonera pe Ion Iliescu și pe membrii completului, pe Dan voinea și pe „avocatul” Lucescu de orice responsabilitate în asasinarea soților Ceaușescu, Gelu Voican Voiculescu a emis teoria “legitimității revoluționare”, amintind de Revoluția Franceză (1789), care a procedat similar. L-am fi înțeles pe Gelu Voican Voiculescu dacă soții Ceaușescu – prinși de “popor” – ar fi fost spânzurați sau împușcați (cum se intenționase, tot în „cadru organizat”).
Dar chiar Ion Iliescu îl contrazice pe Voican Voiculescu. Pentru că – așa cum vedem – Ion Iliescu apelează la un “cadru legal”.
Ion Iliescu semnează un „Decret”, pentru înființarea unui “Tribunal Militar Excepțional”, care la punctul 2 stipulează foarte clar că acest tribunal va judeca cauza “în conformitate cu prevederile legale rămase în vigoare, în ceea ce privește procedura și dreptul material penal”.
Astfel încât nu mai este vorba de nici o “legitimitate revoluționară“ – inexistentă în Drept – ci de simularea unui proces așa-zis legal.
Deși decretul susținea că “această cauză se va judeca cu prevederile legale în vigoare”, procesul s-a derulat în 55 de minute, fără depunerea de probe și audierea vreunui martor, cu avocații apărării desemnați din oficiu, pe post de acuzatori ai clienților lor (ca în epoca stalinistă).
De altfel judecătorul Gică Popa s-a sinucis cuprins de remușcări după două luni. Acum după ce în 2012 omorul a devenit inprescriptibil ca și infracțiune, toți cei care au fost complici la uciderea soților Ceaușescu: colonelul judecător Ioan Nistor, asesorii populari, căpitanul Corneliu Sorescu, locotenentul-major Daniel Candrea și locotenentul Ion Zamfir, grefierul, plutonierul-major Jan Tănase, procurorul militar Dan Voinea și avocații din oficiu Constantin Lucescu și Nicolae Teodorescu pot fi condamnați. Și bineînțeles Ion Iliescu, cel care le-a înlesnit comiterea infracțiunii.
Pentru că din punct de vedere legal. niște români conduși de Ion Iliescu au constituit un grup infracțional, fiecare având rolul bine determinat, asociindu-se astfel pentru uciderea celor doi dictatori români. Dan Voinea a prezentat falsului tribunal, în fals, că cei doi se fac vinovați de moartea a 60.000 de victime ale căror nume nu au fost prezentate și că au încercat să fugă din țară pentru că aveau în străinătate peste un miliard de dollari la bănci. Banii nu au mai fost găsiți. I-o fi luat Voinea, că el avea informațiile.
Sursa: www.curentul.info / Foto: www.todayonline.com