Loja Szechenyi a fost prima organizaţie masonică din oraşul Arad. Înfiinţată în anul 1870, în contextul relaxării regimului absolutist din Imperiul Austro-Ungar, loja arădeană a aderat încă de la fondare la Marea Lojă a Sfântului Ioan din Ungaria.
Istoricul arădean Antoniu Martin spune că, dincolo de numeroasele activităţi cu caracter filantropic realizate în beneficiul persoanelor nevoiaşe şi copiilor orfani, loja şi-a concentrat atenţia asupra consolidării interne, atât din punct de vedere administrativ, cât şi din perspectivă iniţiatică.
Acesta spune că organizarea internă, raportarea la celelalte loji din obedienţă şi modalităţile de relaţionare cu comunitatea profană au fost reglementate foarte clar în „Constituţia“ pe care loja a adoptat-o în primele luni de funcţionare.
„Documentul stipula şi detalia toate aspectele legate de structura lojii, funcţiile din cadrul acesteia, precum şi principiile după care trebuiau să se călăuzească «fraţii», atât în interior cât şi în viaţa profană. Din capul locului se preciza că «loja Szechenyi» reprezintă totalitatea masonilor reuniţi legal din Arad, în scopul practicării liberei masonerii conform celor trei grade ioanite: ucenic, calfă şi maestru. Un accent foarte important se punea pe autonomia lojii, care nu putea fi încălcată de nimeni, nici măcar de unele decizii luate la nivelul Marii Loji a Sfântului Ioan din Ungaria”, afirmă Antoniu Martin.
Conform constituţiei, putea deveni membru al lojii arădene orice bărbat cu reputaţie bună, major, independent financiar şi care manifestă interes pentru scopuri înalte. Nu putea accede în sânul lojii: cei care nu aveau cetăţenie, cei cu dizabilităţi care ar afecta capacitatea psihică şi fizică şi servitorii.
„Se stipula clar că fiecare membru, conform cererii de adeziune, avea acest statut timp de trei ani cel puţin, după care putea solicita retragerea dacă considera necesar. Un articol preciza că fiecare mason, indiferent că practică sau nu la un moment dat, trebuie să păstreze secretul cu privire la ritualurile practicate în lojă, la diversele cutume masonice sau la aspectele de ordin administrativ intern ale lojii. Chiar dacă cineva era exclus din lojă, nu îşi pierdea statutul de mason. Un capitol important era dedicat dregătorilor care gestionau loja. Erau stabilite un număr minim de dregătorii: venerabilul, primul supraveghetor, al doilea supraveghetor, oratorul, trezorierul şi secretarul. Mai puteau fi desemnaţi şi alţi dregători în cazul în care loja va considera necesar: secretarul cu corespondenţa, arhivistul, acoperitorul. Loja putea desemna şi membrii de onoare, de obicei dintre foştii venerabili sau persoane în etate cu un anumit prestigiu”, mai specifică istoricul arădean.
Cea mai importantă demnitate era cea a Venerabilului. El era capul lojii, gestionarul ritualului şi preşedintele tuturor ţinutelor. Reprezenta organul consiliului maeştrilor, în faţa căruia răspundea pentru acţiunile sale, fiind şi cel care aplica deciziile acestui for. Venerabilul se îngrijea ca ţinutele să se desfăşoare corespunzător, să nu fie încălcat spiritul masonic sau legile statului. Una dintre atribuţiile sale consta în a aplana eventualele conflicte dintre membrii lojii.
Constituţia avea şi un capitol aparte privind relaţiile dintre „fraţi”. Astfel, aceştia trebuiau să manifeste fraternitate şi solidaritate în relaţiile dintre ei, precum şi cinste şi fidelitate. Erau exceptate doar situaţiile când erau afectate relaţiile unui mason cu familia sa, cu profesia sau cu legile în vigoare. Celor care deţineau gradul de maestru le revenea misiunea de a gestiona treburile lojii, de a-i coordona pe calfe şi ucenici. Cele două categorii nu aveau drept de vot în lojă, doar maeştrii putând decide asupra acceptării profanilor pentru a fi iniţiaţi sau puteau deţine funcţii în lojă.
„Erau bine definite şi situaţiile în care un membru putea să afecteze imaginea lojii. Certurile privind cazurile de onoare trebuiau anunţate consiliului maeştrilor. Dacă cel în cauza refuza, era suspendat sau chiar exclus. Dacă un membru era cercetat în legătură cu o acuzaţie profană, respectivul avea interdicţie de a frecventa loja până la sentinţa definitivă, urmând ca apoi consiliul lojii sa decidă relativ la statutul său masonic. Fiind un document masonic extrem de elaborat şi complex, Constituţia primei loji din Arad a influenţat dezvoltarea masoneriei din oraşul de pe Mureş, pe întreaga durată a secolului al XIX-lea, reprezentând totodată şi o sursă de inspiraţie pentru alte regulamente interne specifice lojilor din Transilvania şi Banat”, încheie Antoniu Martin.
Sursă FOTO: sctdr.ro