Ai sub 40 de ani, dar intri într-o cameră și îți dai seama că ai uitat de ce ai venit? Sau poate, deși ești tânăr, te deranjează că uiți numele unor persoane pe care nu le-ai mai întâlnit de ceva timp?
Îți cauți ochelarii fără să realizezi că sunt deja pe nas de două ore? Ai găsit în frigider un obiect care n-ar trebui să fie acolo? Sau poate îți vine mai greu să-ți amintești anumite cuvinte ori să faci calcule rapide cum obișnuiai? Dacă te recunoști în aceste situații, nu te îngrijora! Găsești mai jos recomandările unui medic renumit, cu pregătire vastă în România, Statele Unite, Marea Britanie și Țările de Jos, care te vor ghida spre pașii corecți.
În România, cazurile de Alzheimer au crescut semnificativ în ultimul deceniu, prevalența bolii fiind de două ori mai mare. Totuși, există semne care pot indica prezența acestei afecțiuni încă din stadii incipiente, oferind posibilitatea intervențiilor timpurii. Deși uitarea ocazională e normală, problemele mai serioase de memorie, cum ar fi dificultăți în a îndeplini sarcini familiare, dezorientarea spațială sau pierderea lucrurilor în locuri neobișnuite, pot fi semnale de alarmă. Recunoașterea simptomelor timpurii și consultul unui specialist cresc șansele de a încetini progresia bolii cu ajutorul tratamentelor disponibile.
Dr. Adrian Stănescu explică faptul că semnele bolii Alzheimer pot fi detectate cu 10-15 ani înainte ca aceasta să ajungă la stadiul de demență. Este important de subliniat diferența dintre boala Alzheimer și demența Alzheimer. În cazul demenței Alzheimer, simptomele devin atât de severe încât afectează activitățile zilnice ale persoanei, iar individul nu mai reușește să facă față sarcinilor de zi cu zi.
Cu 10-15 ani înainte de a apărea simptomele evidente, se poate efectua un examen imagistic specific numit volumetrie de arii corticale. Această tehnică permite analiza volumului hipocampului, o regiune cerebrală esențială, iar dacă volumul său se află într-o anumită limită, mai exact în supercentila 25, se poate anticipa că persoana respectivă are un risc crescut de a dezvolta Alzheimer, iar intervențiile devin necesare. Anterior acestei metode, se utilizau analize din lichidul cefalorahidian, care furnizau rezultate calitative și predictive, deși nu oferau aceeași precizie cantitativă.
Totuși, nu toți sunt dispuși să accepte o puncție lombară pentru extragerea lichidului cefalorahidian. Din fericire, noua metodă de evaluare imagistică este non-invazivă și mult mai accesibilă. Aceasta nu doar că permite un diagnostic precoce, dar oferă și posibilitatea de a distinge între diversele tipuri de demență odată ce sindromul demențial s-a instalat. Astfel, prin analiza ariilor corticale afectate și atrofiate, se poate identifica specificitatea demenței: demența Alzheimer se caracterizează prin atrofie a lobului temporal și parietal, demența frontotemporală implică lobii frontal și temporal, iar demența cu corpi Lewy afectează lobii occipital și parietal. De asemenea, în cazul unei atrofii globale, diagnosticul precis este facilitat de volumetria computerizată, evitând confuzii cu boala Alzheimer.
Dacă realizăm volumetria, putem observa și absența atrofiei de hipocamp. În acest caz, este posibil ca atrofierea să fie provocată de alți factori, cum ar fi toxicitatea, deficiențele hormonale sau chiar, după cum am descoperit recent la o volumetrie efectuată unei paciente, depresia. Aceasta era o femeie de 70 de ani, diagnosticată și tratată pentru depresie cronică încă din tinerețe. Așadar, există posibilitatea ca sindroamele demențiale să fie generate și de alte cauze. De aceea, diferențierea este esențială, deoarece în funcție de rezultatele volumetriei computerizate putem aplica cea mai eficientă terapie.
Așadar, depresia poate lăsa semne vizibile în creier! Prin urmare, ar fi recomandat să facem acest examen imagistic de volumetrie a ariilor corticale, chiar dacă nu am ajuns încă la o vârstă înaintată
Dr. Adr. Stănescu explică: Depresia este deja cunoscută pentru legătura sa cu neuroinflamația, care afectează neuronii și duce la atrofierea cortexului, iar ulterior poate contribui la apariția unor sindroame demențiale. Când vorbim de volumetrie, doar un procent foarte mic, de 1-2%, dintre cei care solicită această analiză se dovedesc ipohondri. Cei mai mulți sunt pacienți cu tulburări cognitive subiective care, în jurul vârstei de 40-50 de ani, încep să uite și își fac griji în legătură cu o posibilă boală de memorie. Alți pacienți au rude cu Alzheimer și, temându-se de o predispoziție familială, aleg să facă această evaluare. Desigur, fiind o procedură cu costuri, mulți ezită, însă ar fi ideal ca persoanele care observă probleme de memorie să facă o *cognoscopie* – o evaluare cu teste, exerciții și desene. Dacă se constată un deficit cognitiv ușor, atunci este recomandată volumetria pentru a evalua gradul afectării neuronale.
În afară de examinările menționate, ce metode putem folosi pentru a preveni această formă de demență, care nu face parte din procesul normal de îmbătrânire, chiar dacă vârsta rămâne principalul factor de risc?
Dr. Adr. Stănescu: Evident, stilul de viață joacă un rol esențial, deși nu putem ignora influența factorilor genetici, chiar dacă aceștia sunt responsabili în doar 5% dintre cazuri. După cum spuneam, obiceiurile zilnice sunt esențiale, iar expunerea la substanțe toxice pe parcursul vieții are un impact major. Fumatul și consumul de alcool ar trebui evitate. Alimentele nesănătoase pot favoriza apariția diabetului zaharat, care afectează vasele mici ale creierului și poate duce la demență vasculară sau mixtă, mai ales în combinație cu o afecțiune degenerativă, precum Alzheimer. Obezitatea cauzează inflamații în întregul organism, inclusiv neuroinflamații, ce pot afecta neuronii pe termen lung. De asemenea, hipertensiunea arterială, un alt factor de risc vascular, poate provoca daune neuronale prin accidente vasculare cerebrale, fie ele evidente și cu simptome motorii, fie „tăcute,” care duc la lacunarism cerebral. Hipercolesterolemia severă este, de asemenea, periculoasă, căci afectarea carotidelor poate declanșa în cele din urmă infarcturi cerebrale.
Când ar trebui să ne îngrijoreze faptul că, ocazional, uităm anumite lucruri – o situație în care ne regăsim cu toții la un moment dat, chiar și la vârsta de 30-40 de ani?
Dr. Adr. Stănescu: Uneori, oamenii vin la consultație deoarece observă ceva neobișnuit, cum ar fi dezorientarea într-un loc cunoscut sau un comportament ciudat. De exemplu, cineva a devenit îngrijorat când a realizat că și-a pus un pantof în frigider. De asemenea, există și semnale care atrag atenția celor din jur, cum ar fi schimbările comportamentale, pierderea inhibițiilor sexuale sau halucinațiile, însă acestea sunt cazuri rare, de obicei raportate de familie medicului. În general, oamenii vin la specialist atunci când observă schimbări ceva mai complexe. Este una să uiți unde ai lăsat cheile și alta să nu mai reușești să reții lucruri esențiale și să simți nevoia de a le nota mereu, ori să te descurci cu dificultate în locuri familiare. Acestea sunt semne că ar trebui să acționezi. Recomand ca orice persoană în jurul vârstei de 40-45 de ani care remarcă dificultăți de memorie, scăderea vocabularului sau alte simptome precum incapacitatea de a face calcule simple, să consulte un specialist pentru o evaluare.
Sunt disponibile tratamente pentru aceste boli neurodegenerative? Atât metode tradiționale, încă eficiente, cât și terapii inovative care merită explorate și considerate?
Dr. Adr. Stănescu explică faptul că, de două decenii, există o terapie valoroasă care stimulează metabolismul neuronal folosind preparate din proteine de vițel sau porc. Acești compuși au demonstrat capacitatea de a mări volumul neuronilor, atât al corpului neuronal, cât și al prelungirilor lor, îmbunătățind conexiunile între neuroni. Această terapie este bine cunoscută și aplicată inclusiv în recuperarea post-accident vascular cerebral. De asemenea, de aproximativ un deceniu, stimularea magnetică transcraniană a devenit o metodă de reactivare a neuronilor, promovând neuroplasticitatea – procesul prin care neuronii nefuncționali redevin activi și restabilesc conexiunile. În prezent, se știe că atrofia corticală nu mai este considerată un criteriu esențial în diagnosticarea demenței, fiind mai important modul în care neuronii supraviețuitori formează sinapse. Exemple de nonagenari și centenari activi din România arată că exercițiul mental zilnic ajută la menținerea sănătății cognitive, formând sinapse noi constant.
Pe de altă parte, este important să avem la dispoziție și terapii non-invazive care pot fi utilizate ca metode de prevenție, precum și suplimente care să sprijine dieta noastră
Dr. Adr. Stănescu afirmă că oxigen-ozonoterapia acționează la nivelul fiecărei celule din organism, nu doar al neuronilor. Această terapie are efecte antiinflamatorii, iar inflamația este un proces care poate agrava degenerarea neuronală. De asemenea, oxigen-ozonoterapia are abilitatea de a elimina radicalii liberi din celule, inclusiv din neuroni, deși aceștia nu reprezintă principala cauză a degenerării neuronale. În general, cauza degenerării neuronale este acumularea de beta amiloizi și proteina tau. Cu toate acestea, oxigen-ozonoterapia ajută neuronii să fie mai eficienți și să funcționeze mai bine, fiind extrem de benefică în cazul proceselor neurodegenerative.
În altă ordine de idei, a fost adoptat un protocol din SUA pe care l-am integrat și noi. Este vorba despre protocolul ReCODE, dezvoltat de profesorul Dale Bredesen, care, după evaluarea mai multor parametri, propune un program terapeutic personalizat numit Ketoflex 12/3. Acest program include intervenții terapeutice ce se concentrează, în primul rând, pe o dietă specifică bazată în principal pe plante, excluzând complet produsele cu zahăr și înlocuind majoritatea carbohidraților cu grăsimi vegetale. “12” se referă la necesitatea de a menține un post alimentar de minimum 12 ore în cazurile de deficit cognitiv ușor, iar “3” indică faptul că ultima masă a zilei ar trebui consumată cu cel puțin 3 ore înainte de culcare. De asemenea, programul promovează exerciții fizice regulate, un somn odihnitor de 8 ore fără întreruperi, gestionarea stresului și activități stimulative pentru creier. La final, sunt incluse și suplimente menite să reducă nivelul de beta-amiloid, proteina care se acumulează și afectează neuronii. Suplimentele precum ashwagandha și ginkgo biloba fac parte din acest program ReCODE.
Se discută despre tratamente anti-îmbătrânire capabile să acționeze la nivelul ADN-ului pentru a remedia secțiunile deteriorate. Cât de sigure sunt însă aceste noi terapii regenerative?
Dr. Adr. Stănescu: Așa cum am discutat despre terapia sistemică cu oxigen-ozon, putem aplica aceeași logică pentru orice tip de terapie regenerativă, deoarece acestea au capacitatea de a rejuvena celulele, inclusiv neuronii. Molecula NAD (nicotinamida) nu doar că este populară, dar este și bine studiată, având în vedere că va fi integrată în curând în practica medicală standard. Această moleculă influențează alte molecule numite sirtuine, pe care unii dintre noi le moștenesc, în special cei cu o familie care prezintă longevitate, în timp ce alții au nevoie de stimulare suplimentară. În termeni simpli, în absența toxicității și a factorilor epigenetici semnificativi, sirtuinele se îndreaptă către anumite zone ale ADN-ului și își îndeplinesc rolul de a prelungi viața. Dacă apare o problemă, sirtuinele se deplasează pentru a remedia afectarea la nivelul ADN-ului. Prin urmare, aportul de NAD contribuie la creșterea nivelului de sirtuine, astfel încât acestea să fie suficiente pentru a face față stresului, problemelor epigenetice și pentru a sprijini longevitatea.
Totodată, merită menționat că există și alternative preventive, incluzând toate terapiile antioxidante. Acestea pornesc de la glutation, care poate fi administrat prin perfuzie, continuând cu rezveratrolul, ce are efecte variate și s-a demonstrat că poate crește nivelul de sirtuine. În final, coenzima Q10, cunoscută pentru acțiunea sa la nivel mitocondrial, completează această listă de soluții preventive.
Este important de subliniat că toate aceste tratamente necesită o prescripție medicală. De asemenea, unele terapii regenerative, dacă nu sunt administrate sub supravegherea strictă a medicilor specializați, pot conduce la apariția cancerului. Aceste intervenții trebuie realizate la intervale specifice, cu o anumită alternanță și în cantități precise, aspecte pe care medicii specialiști în anti-aging și gerontologie le cunosc foarte bine.