Laureatul premiului Nobel pentru Chimie, profesorul Stefan Hell, a devenit cetăţean de onoare al localităţii natale, Sântana. Cu emoţii, dar şi cu bucurie în suflet, acesta a participat la manifestările prilejuite de cei 265 de ani de învăţământ sântănean, unde a şi vorbit despre plecarea lui din ţară şi reîntoarcerea. Acesta a fost întămpinat cu aplauze şi multă recunoştinţă de către reprezentanţii liceului ce îi poartă numele. Au paritipat la eveniment autorităţi locale, reprezentanţi ai partidelor politice, profesori, elevi, dar şi unii invitaţi de seamă. De asemenea, Liceului din Sântana poartă numele Liceul Tehnologic «Ştefan Hell». Totodată, oamenii de afaceri din Sântana l-au numit ambasator bussines.
„Deşi a trecut mult timp, Aradul şi regiunea aceasta unde am petrecut 15 ani din viaţă fac parte din identitatea mea şi aşa va fi pentru totodeuna”, spune Stefan Hell. Profesorii şi elevii liceului sunt mândri că la şcoala respectivă a învăţat un om de o asemenea valoare.
„Când am plecat din Sântana cu părinţii, cu trenul, aveam 15 ani, credeam că mă voi întoarece într-un an sau doi ca mai toţi cei care au plecat din Sântana pentru a-şi face o nouă viaţă în Germania. Prietenii şi rudele mi-au rămas în Sântana, până şi câinele meu a rămas aici pe care îl credeam cel mai inteligent. Omul nu ştie niciodată ce îi rezevă viitorul. Lucrurile nu s-au întamplat aşa cum m-am gândit. Nu m-am putut întoarece până în 2012, la circa 34 de ani după ce am plecat. Aveam aproape 50 de ani şi veneam împreună cu soţia mea şi cu cei trei copii ai mei, toţi născuţi în Germania. Am găsit aici lucruri şi oameni noi, dar au fost şi câteva clădiri, de exemplu care au rămas neschimbate”, a declarat Stefan Hell.
Amintim că în luna octombrie 2014 alături de Eric Betzig şi William E. Moerner, arădeanul a câştigat premiul Nobel pentru chimie. Stefan W. Hell s-a născut pe 23 decembrie 1962 în comuna Sântana din judeţul Arad. El a făcut şcoala gimnazială I-VIII la Sântana. Dirigintele lui era Marta Folmann, iar ca profesor de chimie îl avea pe Ioan Klink.
