Medicul arădean, Otilia Ţigănaş, revine pe blogul personal cu o postare în care vorbeşte despre medicamentele compensate.
Este chiar de azi. Este “din nou” și de aceea revin cu o veche temă. Încercând s-o fac cât mai simplă și didactică.
AXIOMĂ
Nu toate medicamentele „compensabile” pot fi și compensate. De medicul de familie.
Indiferent ce zice farmacista, vecina voastră, verișoare de la oraș, sau medicul din spital. S-ar putea ca ei să nu cunoască exact limitele impuse nouă – MF – de Casa de Asigurări.
Temă pentru acasă.
Scrieți fraza de mai sus, de zece ori, pe o foaie cu linii.
Gata? Bun.
Test fulger.
Dacă farmacista vă zice din calculator: „Dar medicamentul cutare poate fi compensat!”, asta înseamnă că SIGUR îl poate compensa medicul de familie?
Hmm?? Nu vă grăbiți, gândiți-vă bine, recitiți întrebarea. Eventual recapitulați ceea ce am învățat azi. Se poate și copia.
Răspuns corect:
– NU.
Curs pentru avansați:
Unele produse se pot compensa fără griji.
Altele, doar la anumite boli.
Ba mai mult, doar la un anumit stadiu al acelei boli. Astea sunt “cu protocol”. De exemplu, un medicament „cu protocol” poate fi compensat doar la boala A, (trecută-n protocol), chiar dacă el i-ar face bine și bolii B, cea pe care o ai tu. Dacă nu ai boala A, nu se poate compensaaaa! Nici dacă ai boala A, stadiul întâi. (Sunt doar exemple.)
Altele nu le pot compesnsa decât anumiți specialiști, (nu toți!). Oricum, alții decât medicul de familie.
Ultimele (și cele mai parșive), sunt cele pe care le putem compensa și noi, medicii de familie, dacă ȘI NUMAI DACĂ alt medic, cel din policlinică (ambulatoriu) sau spital, a lucrat corect. Dacă a respectat diagnosticul din protocol, a redactat corect scrisoarea medicală către noi la toate bifele și, (VITAL!), dacă are contract cu Casa. Altminteri, fără contract, NU SE POATE. Scrisoarea lui nu este acceptată de CAS, fie el prof universitar, Ministrul Sănătății sau Președintele tării.
Noa asta-i cumplită și despre asta voiam să scriu, de fapt, astăzi.
Știți cum este să depinzi tehnic de altul? Uite cum lucrăm. Un posibil scenariu SF.
Doamnă X, de 70 de ani! Aveți dreptul la pensie, da?
Am. Normal, am cotizat totă viața.
Dar, conform legii, poștașul nu vă mai poate da pensia în mână, decât dacă poștașul din cartierul vecin are bocancii lustruiți. Iar pentru asta, el ar trebui să-și facă un selfie cu bocancii lucind de box și să-l înmânze poștașului dvs.
Exact așa-i cu noi, medicii de familie! Și cu voi, bolnavii români.
Și atunci, normal că i-o tragi în freză poștașului de pe scara ta de bloc, fiindcă pe el îl prinzi în pragul ușii. Și-i vezi tolba plină cu banii de pensii, vecinei îi dă, că pensia ei vine fără lustrul celuilalt, (ea-i din altă lege). Iar pe tine te sare.
Și clar nu începi să umbli prin cartiere îndepărtate să-l convingi pe cel de care, de fapt, depindea lucrarea – să-și facă bocancii.
Reclami la Dirigintele Poștei, îi umfli un ochi celui care ți-a ieșit în drum, sau o suni înjurând pe cumnată și-i povestești ce vremi de rahat trăim.
Dar cel mai mișto (deliciiiiuuuu!!) este atunci când, aceeași lege, aruncă-n Monitorul Oficial termenii “lustruiți”și “ghete”, fără norme. Și depinde de ochiul subiectiv al privitorului de selfie, dacă lustrul e corect sau nu. Dacă prin „ghete” înțelegem „încălțăminte” la modul general, deci și botinele elegante, bascheții din pânză, sau dimportivă, o luăm ad literam.
Cum dialogăm noi pe gup FB profesional?
Hmm… sunt curați bocancii celuilalt poștaș, dar nu i-a dat cu cremă, or din lege deduc că ar fi trebuit cremuiți în aceeași zi. Zice un distribuitor de pensii din Satu-Mare.
Măi, eu nu deduc că ar fi trebuit chiar cremuiți, legea zice numa` „să lucească”. Eu cred că nu riscăm nimic dacă dăm pensiile!
Ba să știi că-n Rahova i s-au imputat pensiile celui care le-a înmânat fără să se vadă crema în selfie. Imaginea era și ștearsă.
Da?? Nasol. Păi, să se judece atunci. Va câștiga. Eu nu mai dau pensii, dacă nu-s și cu silicon, ghetele colegului!
De silicon nu zice, zice să lucească! Eu dau și dacă-s numai cu cremă.
Să vedeți!… vine cu noutăți, poștașul din Galați. Azi am primit un selfie din București, Clinica Y, cu imagini siliconate, dar la mănuși. Erau mănuși de piele. Deci pot da pensiile la oameni? Vine Paștele, mi-e milă de ei.
Nuu! sar poștașii moldoveni. Nouă n-au imputat toate pensiile date pe mănuși. Ne-au controlat la ghete.
Dar dacă-s cizme cu carâmb înalt, toc cui, cum am primti ieri selfie din Cluj, dăm? Doar le putem interpreta ca fiind ghete.
Eu spun să dăm… intervine împăciuitor poștașul din Sibiu. Dacă-s negre, e okay.
Beeeey, cine a zis ceva de „negru” în protocol? La mine vin cu ghete – ghete, chiar de alpinism, dar roșii.
?!?!