Medicul arădean, Otilia Ţigănaş, a scris pe blogul personal, un material despre medicamente.
O postare care nu vreau să declanșeze polemici. De aceea, insist. Urmează PUNCTUL MEU de vedere, individual.
Textul este răspuns public la o întrebare care mi s-au pus repetat. De mulți. O deduceți, întrebarea, din răspuns. L-am amânat, fiindcă-i și delicat, bașca nu-i cu DA sau NU. Deci.
Matematic, tehnic, logic, toate pastilele care conțin aceeași substanță chimică, fix aceeași, cu același gramaj, hai să zicem metoprolol succinat, sau perindopril sau furosemid, sau omeprazol, sunt același lucru. Indiferent de fabrica producătoare.
Dacă fabrica producătoare este una autorizată, nici un argument obiectiv (al meu) care să pună la îndoială calitatea produsului, nu este susținut de dovezi. Personal, nu nu am motive să mă îndoiesc de calitatea micilor din piață, (dacă-s autorizați!) versus a celor oferiți la un hotel de patru stele. Mă refer la calitate pastei de mici! Adică a bazei. Nu la calitatea servirii, a tacâmurilor și a feței de masă.
Diferența de preț pe aceeași substanță – produsă acolo sau dincolo, poate fi uriașă. URIAȘĂ. În adâncul inimii EU (!!) – nu “noi medicii” ci EU -, nu găsesc o corespondență imediată calitate- preț, LA MEDICAMENTE.
Lucrez la țară, într-o comunitate cu mulți pensionari, pensii mici, de CAP, bolnavi cronici, tratament lunar obligatoriu, oameni care sunt nevoiți să-și împartă pensiuța aia nenorocită între rețeta lunară, var pentru gard, lemne, plata săpașilor la porumb, a facturilor de utilități și… nepoții de la oraș. Din acest motiv, câtă vreme nu am dovezi clare, evidente, că produsul X fabricat la patru stele ar fi SIGUR mai eficient decât cel fabricat la două stele, prefer varianta ieftină, dar continuată. Fiindcă îi duce buzunarul. O prefer, deci, variantei: „respect medicația 2-3 luni, apoi, când mă sufocă neputința financiară, las totul baltă.” Sau “continui tratamentul scump, în schimb îmi permit banană doar de Crăciun, ca pe vremea împușcatului. În restul anului, numa` gem de prune făcut de mine.”
Prefer compromisul – unui “absolut” de care NU SUNT CONVINSĂ.
Analize sofisticate de eficiență, biodisponibilitate, rată de absobție, alea alea… făcute de specialiști în farmacologie, există. Produsul A, comparat cu B. Posibil ca graficele statistice colorate, să arate o mică diferență.
Dar graficele nu arată nici sacrificiile URIAȘE ale pensionarului care-și rupe de la gură fructele, sau un piept de pui la grătar, pentru medicamentul “princeps”. Și nici câte luni la rând va respecta pensionarul meu linia de patru stele, atunci când costul medicamenului îl bagă în foamete.
Necum cazurile (nu puține!) gen “țara arde și baba se piaptănă”, când septuagenarul meu fumează de stinge, mâncă porkk la greu, își unge pita cu unsoare presărată cu boia, iar eu stau să-i cânt florile dalbe cu subtilități farmacologice.
În concluzie.
Dacă vă ține buzunarul cu pensii generoase, luați ce-i mai scump. Vezi continuarea pe www.otiliatiganas.ro.