Medicul arădean, Otilia Ţigănaş, a postat pe blogul personal, un material despre câinii „ucigaşi”.
„Sunt nevoită să mă situez de o anume parte, în povestea care va urma.
În ciuda diplomației mele, aici nu pot rămâne “în două luntrii”.
Problema omului sfâșiat de câine.
Introducere.
Respect adoratorii de animale. Dar nu-s eu acela. Iubesc oamenii, mulți oameni, totuși recunosc că NU sunt “fan animale de casă”. De nici un fel. Nu-s eu nici fan ACDC, în schimb ador Pink Floyd.
Da, mi-e frică de câini. Am fost „compostată”, mică fiind, de un câine. Și undeva mi-a rămas. Repet. Mi-e frică de câini. Așa cum mi-e frică de viteză, de Montagne Russe, de omul drogat. Le evit.
Nu consider în regulă ca haite de câini să muște/ucidă/hăcuiască oameni în cartiere, în numele dragostei pentru animale. Nu aparțin fanilor Brigitte Bardot. În adâncul inimii, (eu nefiind Brigitte Bardot ca să mă ia careva în seamă), prefer „eutanasierea” câinilor (ca potențial pericol al integrității corporale), imaginilor cu oameni mutilați de câini. Ohh, sigur că adevărul e undeva la mijloc și excesele sunt păguboase! Împușcați-mă, părăsiți-mă, urâți-mă! Aș ucide mii de câini de dragul vieții unui singur om. Așa-s eu. Sadică. Perversă. Prefer omul, câinelui. Sau ursului. Sau lupului.
Bon. Despre astea, am tăcut cu anii. Dar le-am gândit mereu.
Știți cum le gândeam? Hai să vă zic concret.
Când vedeam la știri oameni masacrați de câini, iar în paralel asociațiile care mărșăluiau cu pancarte în favoarea animalului… înjuram urât, mă înfuriam ca la minciunile politice la TV. Știind CLAR că, în secolul 21 (construit totuși de om), nu-i normal ca un câine să ucidă omul. La el acasă.
Azi scriu toate astea, fiindcă traversez (în paralel, de la distanță) drama surorii unei dragi prietene.
Sora /victima este profesoară.
Prietena, medic ca și mine.
Imaginile precedente sunt reale, originale, imediat după atac.
Sora atacată de câini PE STRADĂ/ Gorj, pe domeniul public și făcută praf. Te uiți la pozele ei și plângi. Eu am luat Extraveral.
Povestea detaliată, (îmbrățișată rapid de presă, ca știre!) o găsiți în linkurile din josul postării.
Și nu contează politicul, aici.
Nici reacția cadrelor medicale, sau performanțele sistemului sanitar.
Contează doar că un om era să moară din cauza unui câine. Pe stradă.
Iar eu nu cred că e bine.
Că mori în junglă, la animal acasă, sfârtecat de un leu furios e una, iar că zaci prin spitale sfâșiat de câini românești gorjeni „ușor neliniștiți”, e alta.
-Deținătorii de câini de luptă, ucigași, agresivi, ar trebui monitorizați mai ceva ca posesorii de arme de foc. Zic.
-Iar haitele canine sălbatice, de cartier, care pun în pericol securitatea OMULUI, trebuie lichidate. Cum ne zbatem să lichidăm SIDA sau rujeola, fără pic de milă. Păi, dragi concetățeni, o rujeolă la adult e MULT sub gravitatea sfârtecării acestei femei!
Așadar lichidate rapid, eficient și total! Zic.
Că doamna Brigitte Bardot se revoltă de „cruzimea noastră” – români rudimentari lipsiți de sentimente -, este cu domnia sa, fără plăgi sângerânde pe față!
Așa… și eu pot milita, la pensie, pentru respectarea tigrilor din Malezia. Sunt superbi!
Numa`… când îmi rupe tigrul nepotul la Hășmaș, ucid și tigrul și militantul! Și guvernul și FB-ul și…și pe mama lu tigru.
Povestea detaliată e aici:
http://www.gorjeanul.ro/actualitate/profesoara-primarului-mazilu-sfasiata-de-un-rottweiler-chiar-langa-leaganul-din-carbunesti#.V0yp6Pl961u