Când, în 1987, Academia Ungară a editat acel ridicol „tratat“ de Istoria Transilvaniei, plin de dezinformări şi de interpretări tendenţioase, regimul comunist, în loc să răspundă, la rândul său, cu un tratat academic mai solid decât prostiile de la Budapesta, a editat lucrarea propagandistică Transilvania, pământ românesc, sub redacţia savantului de renume mondial… Ilie Ceauşescu.
Ani de zile, dacă nu chiar decenii, până la apariţia tratatului academic de istoria României, bibliografiile occidentale şi studiile realizate pe baza lor au fost silite să acorde atenţie teoriilor fantasmagorice ale istoricilor maghiari, pentru simplul fapt că pe un general şi istoric improvizat nu-l ia nimeni în serios. Este o lecţie despre cum prăbuşesc cauzele mari oamenii mici. Acelaşi lucru se întâmplă acum cu ideea reunificării României. Port-drapelul ei a devenit fostul preşedinte (deja uitat, dacă n-ar fi tiradele împotriva Justiţiei de el însuşi pervertită) Traian Băsescu.
Un om care a rostit atâtea neadevăruri, în cariera sa, că nu mai este crezut nici dacâ spune că doi şi cu doi fac patru. Dacă spune asta, oamenii îşi aduc aminte că, după ce a anunţat că nu avem nevoie de FMI, peste numai două săptămâni a încheiat un uriaş acord de împrumut cu FMI, a tăiat sporurile, a redus salariile cu 25% şi a impozitat pensiile. Dacă spune că după noiembrie urmează decembrie, “Luna cadourilor” (vă mai amintiţi?), cetăţenii îşi aduc aminte cum a închis spitale şi a trimis acasă bolnavii cu paturile-n spinare. Ş. a. m. d.
Acum, „nea Băse“, cum e cunoscut în mediul votanţilor săi naturali, s-a dat peste cap şi s-a metamorfozat în Apostolul Reunificării. Nimic rău în asta, Republica Moldova este un stat eşuat, un stat captiv (cum spune criticul Vitalie Ciobanu), prizonier al unui scenariu post-sovietic în care o „elită“ de tip oligarhic jefuieşte banul public, în timp ce cetăţenii trăiesc în mizerie. Aspiraţiile europene şi nostalgiile sovietice sunt îngăduite, atâta timp cât nu periclitează 1) temeinica ancorare a republicii în „zona gri“ şi, mai ales, 2) controlul absolut al „elitei“ oligarhice asupra vieţii publice. Un asemenea stat eşuat trăieşte periculos şi, chiar dacă trebuie să fim circumspecţi atunci când vorbim despre frontiere, nu putem face abstracţie de faptul că în Republica Moldova trăiesc câteva milioane de români, cei mai mulţi dintre ei, mult mai prost decât se trăieşte în România. Republica Moldova, în actuala configuraţie, nu are cum ieşi din „zona gri“, adică din proiectul post-sovietic, motiv pentru care este legitim să discutăm despre reunificare ca soluţie.
În esenţă, minus formulările sale cunoscute, de om cu cultură redusă, nu altceva a spus Băsescu tinerilor adunaţi la Universitatea Liberă Internaţională din Moldova. Dar numai că simplul fapt că el, fostul (lamentabil) preşedinte Traian Băsescu, a spus aceste adevăruri, le face automat dubioase. Tocmai pentru că Băsescu a fost preşedintele României şi, timp de 10 ani, nu a făcut nici cel mai mic gest pentru a scoate măcar România din scenariul care i-a fost rezervat, la Moscova, în chestiunea Republicii Moldova. A cauţionat, mai întâi, regimul Voronin, în loc să-l izoleze şi să-i submineze permanent legitimitatea. Dacă „podurile de flori“ rămân în amintirea noastră ca monumente ale demagogiei şi naivităţii, „podul de vin“ care i-a legat pe falşii democraţi de la Cotroceni şi, respectiv, din strada Nicolae Iorga rămâne ca un monument al ruşinii.
Apoi, după ce, prin sacrificiul unor tineri, regimul partenerului de libaţii al lui „nea Băse“ a căzut, „marele strateg“, în loc să condiţioneze susţinerea Puterii de la Chişinău de reforme substanţiale, menite să lichideze scenariul post-sovietic, a cauţionat cleptocraţia pretins democrată şi a slăbit dramatic resursele de inovaţie şi de schimbare ale republicii, dând paşapoarte UE tuturor. Mai ales tinerilor, care au profitat de paşaportul românesc şi au plecat pe capete în Occident, lăsând Republica Moldova pradă mediocrităţilor locale.
Colac peste pupăză, până şi anti-românii cei mai feroci, rusofoni sau „statalişti“, au primit cetăţenia română: de ce să nu fim înjuraţi, pe banii noştri, tocmai de cei cărora le facem un bine? „Nea Băse“ Unificatorul e un tablou kitsch, din cele pictate pe loc de „artiştii“ de pe faleza din Mamaia, cu personajul principal pe fond de cadâne blonde dansând din buric, cămile şi ulcioare cu galbeni răsturnate pe un covor „persan“. E cazul să se oprească, înainte de a murdări şi ultimul ideal pe care n-a apucat să-l pervertească, scufundându-l în golăneala de port. Pentru că despre reunificare trebuie să începem vorbim la modul serios scrie adevarul.ro