O familie din oraşul arădean Curtici s-a apucat, de aproximativ cinci ani, de cultivarea fructelor. Acum, membrii familiei muncesc 10 luni pe an pentru a aproviziona cu fructe sute de persoane din Arad. Livada deţinută de familia Don se întinde pe cinci hectare, însă în timp această suprafaţă ar putea creşte.
În urmă cu cinci ani familia Don decidea să se reprofileze. Să nu mai producă legume şi să se axeze pe fructe. A fost o decizie înţeleaptă, spune, acum, capul familiei, Gheorghe. Acesta, alături de soţia Elena, de copiii Ciprian şi Ovidiu, de nora Ildiko şi nepoţelul Patric munceşte în livada familiei timp de zece luni pe an. „Am renunţat la legumicultură, deoarece, în judeţul Arad, acum 7-8 ani a existat o cădere mare, din pricina afluxului de marfă din Ungaria sau alte ţări către România. Soiurile noastre nu mai aveau căutare, acestea se consumă proapsete şi sunt excelente timp de două-trei zile, dar apoi devin moi. A existat o cădere de consum, motiv pentru care am renunţat la legume.
În ceea ce priveşte fructele, şi acestea vin din alte ţări, dar nu în cantităţi atât de mari. În plus, sunt foarte puţine livezi în România. Am decis să investim în ceva de viitor. O livadă, dacă este bine îngrijită, poate da roade şi peste 30 de ani. Ca producător, nu câştig mai mult decât comerciantul, dar satisfacţia e enormă. Am un nepoţel de patru ani, deci mai prinde şi el. Deja merge singur cu un tractor care tunde iarba, e zilnic în livadă. Estre o plăcere şi pentru el, şi sper că îi va rămâne această plăcere şi pe viitor”, ne povesteşte Gheorghe Don.
Întrega familie Don, compusă din cinci persoane, munceşte la această livadă nu mai puţin de zece luni pe an. Produc mai multe feluri de fructe, apreciate de cei care le consumă. „Noi muncim cinci persoane. Suntem autodidacţi în ceea ce priveşte pomicultura. Din luna mai până în noiemrbrie avem toată gama de fructe: cireşe, zmeură, nectarine, vişine, piersici, mere, patru soiuri de pere, prune. Vindem în pieţele de en-gros şi în târguri. Eu şi soţia suntem pensionari, noi facem o parte a muncii până la ora 15.00, când vin copiii de la lucru. După aceea facem ce e mai greu. Este o afacere de familie, nu avem un câştig fabulos. Noi nu avem timp să mergem în piaţă să eliminăm în acest fel piaţa de en-gros, e mult de muncă, la producţie. Dacă nu munceşti de calitate nici nu poţi să vinzi, să ai produse bune. Investiţie mare, un an de zile ne-am documentat am căutat materile de calitate am lucrat cu cei de la Institutul din Aiud, nu ne-am aruncat cu capul înainte.
După trei ani apar şi primele roade, Această perioadă a fost axată doar pe investiţie şi pe muncă. Ne scotem investiţia în cinci ani”, mai spune Gheorghe Don. Unul dintre fiii lui Gheorghe Don este Ciprian. Acesta se ocupă de partea de aprovizonare, de a livra comenzile. „De două ori pe săptămână merg la clienţii cărora le ducem produele noastre. Cine a cumpărat de la noi anul trecut, acum e client sigur, întrucât avem produse de calitate. Avem zeci de familii care cumpără direct de la noi. Ne dorim să ne cerificăm bio, însă această procedură durează cam trei ani”, ne spune Ciprian Don. Acesta spune că cele mai vândute fructe sunt piersicile şi nerctarinele şi că se achiziţionează cantităţi mai mari de către persoanele care pun gemuri sau fac compoturi pentru iarnă. Familia Don produce, în decursul unui an, aproximativ 30 – 35 de tone de fructe .