Probabil că fiecare familie din România a cumpărat, de-a lungul anilor, medicamente de la Sensiblu. Punctele de comercializare ale grupului de farmacii sunt peste tot, la colț de bloc, în mall-uri, în stații de autobuz, iar fiecare aspirină vândută a crescut profitul oamenilor din spatele lanțului de farmacii. 

Cine sunt, însă, aceștia și cum au construit una dintre cele mai profitabile afaceri din România?

O parte din răspuns se află în PanamaPapers, baza de date scursă din serverele avocaților Mossack Fonseca din Panama. Documentele obținute de RISE arată cum cei patru șefi de la Sensiblu au folosit paradisurile fiscale ca să mute sute de milioane de euro în afara țării, bani cu un statut fiscal incert.

---

Șefii de la Sensiblu

Rețeaua de farmacii este doar partea vizibilă a afacerii. În paralel, vânzările angro către spitale, prin divizia de distribuție Mediplus Exim, contabilizează un flux bănesc de sute de milioane de euro, bani publici. Structura grupului a fost încă de la începuturi, la finele anilor ‘90, netransparentă, incluzînd firme de tip offshore din Olanda, Cipru sau Insulele Virgine Britanice

Una dintre cele aproape 500 de farmacii Sensiblu

Temelia afacerii a fost pusă în anii ‘90 când patru cetățeni străini au înființat grupul ce avea să domine în scurt timp piața românească de produse farmaceutice:

• Walid Abboud, 48 de ani, cetățean libanez și britanic. Peste 30 firme în România. Are afaceri și în zona imobiliarelor, unde are mai multe firme de construcții și consultanță, dar este activ și în industria alimentară.
• Roger El Akoury, 47 de ani, libanez. Peste 35 firme în România. Pe lângă afaceri, Roger mai colecționează și tablouri, pe care le expune pe la muzee din toată țara. Tot el este și promotorul Muzeului pentru Artă Recentă, instituție de cultură care își propune să fie concurentul Muzeului Național de Artă Contemporană.
• Michel Charles Eid, 46 de ani, libanez. Peste 15 firme în România. A fost cel mai implicat în administrarea Fundației Sensiblu, un ONG care a atrage milioane de lei anual pentru acțiuni caritabile.
• Ludovic Robert Charles Simon, 45 de ani, francez. Peste 20 de firme în România.

Lipsa de transparență a grupului de firme, dar și modul în care și-au derulat afacerile cei patru a fost adusă în discuție în mai multe rânduri. În octombrie 2002, de pildă, șeful de atunci al Gărzii Financiare, Neculai Plăiașu, i-a acuzat într-un comunicat de presă pe șefii Sensiblu că, prin împrumuturi și achiziții de companii la prețuri supraevaluate, au scos profitul din țară, eludînd plata unor taxe: „Practic, prin acest sistem de cesionare a părților sociale se realizează scoaterea din țară, fără achitarea unor impozite, a rezultatelor financiare ale diverselor societăți. Totodată acest procedeu poate reprezenta o formă de spălare a banilor, întrucât au intrat in sistemul bancar românesc de la o firmă din străinătate ce poate fi fantomă și au ieșit din sistemul bancar românesc ca venituri realizate legal pe teritoriul României de anumite persoane fizice.”

Fostul comisar general al Gărzii nu a putut fi contactat pe marginea acestor acuzații. Detalii, AICI.

Cu doar câteva luni înainte, în august același an, oamenii de afaceri și-au extins rețeaua de firme offshore care le va permite să ascundă sute de milioane de euro în afara țării. Cei patru au fondat atunci în Insulele Virgine Britanice câte un offshore de căciulă. Cele patru firme din paradisul fiscal aveau să joace un rol foarte important trei ani mai târziu, când au fost folosite în tranzacții secrete de peste un sfert de miliard de euro. Celor patru firme din 2002 li s-au adăugat ulterior altele, înființate tot în insulele din Caraibi. Patronii Sensiblu au ales nume pline de optimism pentru entitățile offshore între care aveau să curgă milioanele de euro: Suntoucher, Dream Catcher, Future Sun, Smooth Winds. Am identificat în baza de date a Mossack Fonseca nouă companii care au fost folosite de cei patru în tranzacții ascunse. Cea mai mare afacere, potrivit contractelor copiate din serverele avocaților panamezi, a avut loc în preajma Crăciunului din 2005, mai precis pe 21 decembrie. Patronii Sensiblu au executat atunci, la indigo, o serie de contracte de împrumut în valoare totală de 280 de milioane de euro. Să-l luăm drept exemplu pe Roger El Akoury: 19 decembrie 2005. Akoury a împrumutat firma Wynding Investments din Insulele Virgine Britanice (IVB) cu 70 de milioane de euro pentru ca această companie „să-și îndeplinească obligațiile financiare”. Contractul menționează că împrumutul va fi acordat nu mai târziu de sfârșitul lunii iunie 2006. Documente din PanamaPapers îl indică pe Akoury drept beneficiar al Wynding.

21 decembrie 2005. Wynding a cumpărat pentru 70 de milioane de euro sută la sută din acțiunile altei firme offshore, Consound Limited, tot din IVB. Consound îi aparține lui Akoury.

Contractele sunt semnate de Akoury sau de către directorii de fațadă din firmele offshore. Libanezul a folosit în acte inclusiv o adresă de pe bulevardul bucureștean Mircea Eliade, la numărul 3. Vecinii de palier în această clădire, care i-a aparținut miliardarului Puiu Popoviciu, trimis în judecată pentru o sumă de infracțiuni, au fost nimeni alții decât oamenii aflați în spatele dezastrului de la RAFO Onești și ei găsiți de RISE în PanamaPapers.

Ceilalți trei șefi de la Sensiblu, Eid, Abboud și francezul Ludovic Simon au executat, simultan, tranzacții în oglindă, folosind alte firme offshore din colecția Mossack Fonseca. În total, contractele semnate de cei patru în decembrie 2005 se ridică la suma de 280 de milioane de euro.

Toamna lui 2006. Consiliul de administrație al Wynding a consemnat într-o minută că „firma urmează să primească în septembrie sau octombrie 2006 în contul #6384888 în banca ING din Elveția o sumă de bani reprezentînd dividende”.

În minută a fost din nou invocat împrumutul de 70 de milioane de euro dintre Akoury și Wynding. În baza acestuia, s-a hotărât ca banii din dividende trebuie vărsați în contul #6384892 deschis tot la ING Elveția, cont personal al lui Akoury. Din nou, și ceilalți trei au acționat pe același calapod și au făcut aceleași mutări referitoare la dividende. Puteți citi despre aceasta mai jos, însă, toate aceste hotărâri legate de dividende au fost luate în contextul în care concernul de firme din care face parte Sensiblu a fost listat pe bursa de la Londra în 2006. În ciuda repetatelor noastre încercări, nici cei patru acționari și nici purtătorul de cuvânt al grupului de firme nu au răspuns întrebărilor adresate de RISE Project.

Mai este de notat și că schimbul de informații între avocații din Panama și cei patru proprietari s-a făcut atât prin email, dar și prin poștă, plicurile fiind remise pe adresa companiei Elarom Exim 94 SRL din București. Această firmă a fost controlată de un personaj controversat, Khalil Chahine, unul dintre actorii din dosarul de corupție Microsoft. Chahine este foarte bine conectat în cercurile politice de la București. El a fost patron al echipei de fotbal FC Național, este înrudit prin alianță cu Dumitru Nicolae „Niro”, și el acuzat de DNA pentru fapte de corupție, iar presa a scris că la nunta lui Chahine din 2009 au fost prezenți Victor Ponta, soția, Daciana Sârbu, dar și Elena Udrea, Dorin Cocoș sau Ion Țiriac, între alții. Ion Țiriac a fost și el servit cu niște offshore-uri de către Mossack Fonseca. Detalii, AICI.

Banii din listarea pe bursa londoneză

În octombrie 2006, afacerea înființată de Eid, Abboud, Ludovic Simon și El Akoury a fost listată pe bursa londoneză. Era exact anul în care procurorii români au clasat investigația penală declanșată împotriva celor patru acționari. Între timp, Mediplus Exim, compania de distribuție a medicamentelor, și, respectiv, Sensiblu, lanțul de farmacii, au fost împachetate într-o nouă structură corporativă ce avea la capătul ei compania A&D Pharma BV, înregistrată în Antilele Olandeze în mai 2006. Unele dintre firmele offshore menționate mai sus au deținut acțiuni în A&D Pharma BV.

Această nouă companie-mamă a ajuns pe bursa londoneză în toamna aceluiași an.

Cei patru proprietari au colectat atunci 136 de milioane de euro de la alți investitori, punând la bătaie o treime din acțiuni. Acționarii au decis să nu listeze direct acțiunile, ci au apelat la un produs mai sofisticat al pieței de capital: GDR – adică certificate globale de depozit.

Aceste instrumente bursiere sunt construite pe baza mai multor acțiuni suport ale companiei listate și implică o bancă depozitară. În cazul A&D Pharma BV, un GDR a fost construit din șase acțiuni. În total, compania din Antilele Olandeze a scos la vânzare 11 milioane de certificate de depozit, la un preț de 12 euro fiecare. În acest caz, banca depozitară a fost Citibank.

Înainte de listare, în iulie 2006, aceeași Citibank a jucat un rol cheie în finanțarea A&D Pharma cu alte 100 de milioane de euro. Banii reprezentau un împrumut sindicalizat contractat de la mai multe bănci locale. Liderul consorțiului bancar a fost tot Citibank.

Cei patru fondatori au decis brusc delistarea companiei la începutul anului 2011, provocând nemulțumirea unor fonduri de investiții care plasaseră bani pe bursă. A urmat, rapid, un proces la Amsterdam, în care investitorii nemulțumiți au cerut blocarea operațiunii, acuzând prețul scăzut pentru răscumpărarea certificatelor, dar și conflicte de interese în afacerile derulate de conducerea grupului.

În final, cei patru fondatori au răscumpărat certificatele cu 4,5 euro/GDR, adică la un preț de aproape trei ori mai mic decât cel la care au fost vândute în 2006.

Alte împrumuturi

Caruselul împrumuturilor către firme offshore continuă până în zilele noastre.

De exemplu, tot potrivit documentelor din PanamaPapers, în august 2007, Akoury a folosit din nou Wynding pentru a da un împrumut. De data aceasta el a creditat Wynding ca să dea împrumut un milion și jumătate de dolari unei firme din Cipru, YSC Pharma Management and Finance Limited, „pentru investiții”.

Patru ani mai târziu, în 2011, YSC a deschis o subsidiară în România, Vending Zone SRL, o afacere cu automate de snacks-uri și cafea, care în prezent deține peste 600 de distribuitoare în toată țara, în instituții publice, în gări și spații pietonale.

Conform informațiilor RISE, plățile către firme offshore s-au făcut constant în cadrul grupului din care fac parte farmaciile Sensiblu.

Din spatele masonului

Tentativa noastră de a obține un punct de vedere de la patronii Sensiblu a fost o aventură în sine.

Am încercat, la început, să luăm legătura cu Roger El Akoury și partenerii săi prin departamentul de comunicare al A&D Pharma, dar solicitarea a rămas fără nici un răspuns din partea lor. Ne-a sunat din partea lor, chiar a doua zi, Florin Ghiulbenghian, om de afaceri și mason asumat. Ghiulbenghian l-a invitat pe reporterul RISE la reședința sa, o casă de patrimoniu, cu pereții tapetați de tablouri și icoane, vizavi de Direcția Națională Anticorupție. Vecinii procurori au fost vizitați de Ghiulbenghian chiar la începutul acestui an, când acesta a traversat strada pentru câteva denunțuri împotriva fostului șef SRI, Virgil Măgureanu.

Reporterul RISE a solicitat o întâlnire cu proprietarii Sensiblu, dar Florin Ghiulbenghian a insistat că aceștia nu vor să discute decât prin intermediul său.

El ne-a povestit că îi știe pe oamenii de afaceri încă de la începutul anilor 2000 și că a fost mandatat să vorbească în numele lor.

Ghiulbenghian a adăugat că banii, cei 280 de milioane de euro rulați prin firmele înființate de Mossack Fonseca, ar proveni din listarea pe bursă a A&D Pharma și că motivul unei structuri de firme offshore atât de complexe nu a fost ascunderea sumelor față de Fiscul din România, ci față de americani, care, după atentatele din 11 septembrie 2001, verificau atent tranzacțiile cetățenilor arabi: „Această structură financiară a fost aleasă la recomandarea consultantului fiscal din acea perioadă, pentru a minimiza riscurile de înghețare a fondurilor ca urmare a acțiunilor de după 2001. (n.r. -Erau) cetățeni arabi, sume mari de bani din operațiuni în țări non-UE”, a spus Ghiulbenghian. RISE Project nu a putut să verifice veridicitatea acestor afirmații deoarece reprezentanții Sensiblu au refuzat să răspundă direct întrebărilor adresate. De altfel, ulterior, Ghiulbenghian ne-a transmis altceva:

„Nu au încasat niciodată acești bani și nici nu au cunoștință despre primirea unor astfel de sume în conturile vreunuia dintre ei. În cazul în care veți publica totuși aceste minciuni, intenționează să acționeze împotriva dumneavoastră cu toate mijloacele legale”

După ce afaceristul și-a făcut ieșirea din scenă, am fost contactați de avocatul Mihai Rapcea, membru fondator al organizației Noua Dreaptă. (Detalii, AICI)

Avocatul Rapcea ne-a spus că are un contract de consultanță juridică cu Mediplus, parte din grupul de firme al celor patru și că a auzit vorbindu-se despre RISE Project la sediul firmei. „Îi știu eu”, a spus avocatul, și ne-a sunat să ne întrebe ce urma să publicăm.

Am mers la sediul casei de avocatură pe care Rapcea o deține în Centrul Vechi. I-am dat aceleași detalii ca lui Ghiulbenghian, ne-a spus că îl vede des la muncă pe Walid Abboud și va încerca să ne pună în legătură cu el.

Cu toate acestea, și această încercare de a-i contacta pe patronii Sensiblu a rămas fără succes, iar departamentul de comunicare al A&D Pharma nu ne-a răspuns la telefon, email sau la mesaje.

sursa riseproject.ro

Victor ILIE, Paul RADU
Au contribuit: Roxana Jipa, Daniel Bojin

---

 

Documentele #PanamaPapers au fost obținute de către Süddeutsche Zeitung de la o sursă anonimă. Publicația germană a oferit datele organizației International Consortium for Investigative Journalism care a cooptat RISE Project în acest proiect.