Poziția anti-evreiască și anti-masonică a descoperitorului insulinei, Nicolae Păulescu – motivul pentru care nu a primit Premiul Nobel?

Cunoscut în prezent de întreaga lume drept cel care a descoperit insulina, profesorului Nicolae Paulescu nu i s-a acordat nici până în prezent recunoașterea internațională cuvenită, premiul Nobel fiind acordat și în cazul descoperirii lui unor oameni de știință care nu îl meritau.
“Comitetul de acordare a Premiului Nobel pentru Fiziologie sau Medicină din anul 1923 îi recompensează pe Frederick G. Banting și John Macleod din Canada, pentru demonstrarea primului tratament eficace pentru diabet la om.
În ce-i privește pe Banting și Best, fiziologul scoțian Ian Murray îi considera drept niște cercetători care au confirmat descoperirile lui Paulescu. Răspunzând campaniei internaționale inițiată de fiziologul scoțian Ian Murray, profesorul A.W.K. Tiselius, vicepreședinte al Fundației Nobel, recunoaște în 1969 meritele lui Nicolae Paulescu în descoperirea tratamentului antidiabetic, exprimându-și speranța că ‘opera de pionerat’ a lui Paulescu va fi elogiată cum se cuvine de forurile științifice internaționale . În cartea ‘The Priority of N.C. Paulescu in the Discovery of Insulin’, publicată în 1976, profesorul Ioan Pavel a prezentat documente incontestabile care atestă meritele lui Paulescu.”
Născut la 8 noiembrie 1869 în București, Nicolae Constantin Paulescu urmează clasele elementare la Școala primară de băieți nr. 1, Culoarea de Galben. În 1880 se înscrie la „Gimnaziul Mihai Bravul” (Liceul Mihai Viteazul). A studiat medicina la Paris, începând cu anul 1888 iar în 1897 obține titlul de Doctor în Medicină cu teza „Recherches sur la structure de la rate” (Cercetări asupra structurii splinei).

A lucrat în spitalele din Paris „Hôtel-Dieu” și apoi la spitalul “Notre Dame du Perpétuel-Secours”. A fost secretar de redacție al revistei “Journal de Médecine Interne”.
În anii 1897-1898 urmează cursurile de chimie biologică și fiziologie generală la Facultatea de Științe din Paris, obținând în 1899 titlul de Doctor în Științe cu lucrările „Cercetări experimentale asupra modificărilor ritmului mișcărilor respiratorii și cardiace sub influența diverselor poziții ale corpului” și „Cauzele determinante și mecanismul morții rapide consecutivă trecerii de la poziția orizontală la cea verticală”.
Obține al doilea doctorat în științe cu dizertația „Étude comparative de l’action des chlorures alcalines sur la matière vivante” (Studiu comparativ asupra acțiunii clorurilor alcaline asupra materiei vii) la Universitatea din Paris în 1901.
Se reîntoarce în țară și este numit profesor de Fiziologie la Facultatea de Medicină și Director al Clinicii de Medicină internă de la spitalul St. Vincent de Paul din București.
“În sesiunea din 23 iulie 1921 a Societății de Biologie, Nicolae Paulescu prezintă în patru comunicări rezultatele cercetărilor sale privind acțiunea extractului pancreatic în cazurile de diabet, comunicări ce sunt publicate în revista Societății. Paulescu publică separarea unui principiu activ antidiabetic din pancreas, pe care îl denumește pancreina, și în numărul din 31 august 1921 al revistei de specialitate ‘Archives Internationales de Physiologie’, revistă cu apariție simultană în Franța și Belgia. În anul 1922, Paulescu obține, de la Ministerul Industriei și Comerțului din România, brevetul de invenție nr. 6255 intitulat ‘Pancreina și procedeul său de fabricare’.
Aceste publicații au precedat cu 8-10 luni anunțarea de către Fr. Grant Banting și Ch. Herbert Best din Toronto (Canada) a descoperirii insulinei. Bazându-se pe o traducere incorectă a textului articolelor publicate, Banting și Best neagă influența rezultatelor la care ajunsese profesorul Paulescu și afirmă că deși Paulescu a demostrat eficacitatea extrasului pancreatic în a reduce cantitatea zahărului sau a ureei din sânge a animalelor diabetice, el ar fi declarat că injecțiile nu ar avea efect.”

Se pare însă ca viziunea politică a marelui cercetător (întemeietor al Uniunii Naționale Creștine alături de Alexandru C. Cuza în 1922) l-au impiedicat în a primi, așa cum i se cuvenea, premiul Nobel dar și alte premii post mortem. Este cunoscută atitudinea critică la adresa evreilor și masonilor a lui Nicolae Paulescu și hotărârea cu care acesta lupta împotriva lor:
„Cauza ajunsă înaintea domniilor-voastre este conspirația Forțelor Oculte mondiale de a ni se lua dreptul la suveranitate și de a fonda aici în spațiul carpato-ponto-dunărean Israelul european. Israelul european: stat bi-național cu evreii clasa conducătoare și exploatatoare în calitate de națiune învingătoare și cu noi, românii, clasa subordonată și exploatată în calitate de națiune învinsă.” declarația profesorului Nicolae Paulescu din 23 martie 1924, la procesul lui Corneliu Zelea Codreanu.
S-a stins din viață la 19 iulie 1931 în București. În 1990, Nicolae Paulescu a fost numit post mortem membru al Academiei Române.
„În anul 2005, după studierea scrierilor antisemite ale lui Nicolae Paulescu, organizația International Diabetes Federation a decis să renunțe la orice asociere cu Nicolae Paulescu și să nu accepte decernarea de premii în numele lui Paulescu la congresele organizației.” (wikipedia)
Sursa: cunoastelumea.ro