Istoricii români specialişti în monarhie analizează ce se va întâmpla cu Casa Regală a României şi rolul pe care îl vor juca principesa Margareta şi prinţul Radu Duda.
Retragerea Regelui Mihai din viaţa publică este un fapt nemaiîntâlnit în istoria României. De obicei, monarhii domneau până la moarte, dacă nu renunţau la tron de bunăvoie sau siliţi de adversarii politici prin abdicare.
Istoricii monarhişti explică rigorile Curţii Regale la schimbarea suveranului. Dat fiind rolul onorific al instituţiei în viaţa oficială a României, o ceremonie restrânsă va avea loc în Casa Regală, în cadrul căreia principesa Margareta, cea mai mare dintre cele cinci fiice ale perechii Mihai I al României & Ana de Bourbon-Parma, va fi învestită cu titlul de şef al Casei Regale a României, ce era deţinut până acum de tatăl său.
Coroana – devenită simbolică – rămâne astfel în păstrarea principesei Margareta, în calitate de Custode. Adevărata Coroană de Oţel, purtată de regele Carol I şi de succesorii săi la tron, este în păstrarea Muzeului Naţional de Istorie a României. Coroana regală este făcută din oţelul unui tun otoman capturat de ostaşii români în Războiul de Independenţă de la 1877.
„Moştenitoarea regelui nu va fi regină, pentru că nu a fost vreodată învestită cu acest titlu. Soţul ei, Radu Duda, va fi prinţ-consort, niciodată rege. Dacă se revine la monarhie, atunci Margareta sau altcineva – deşi ea este cea mai potrivită pentru acest titlu – va fi regina României“, explică istoricul George Varsami, custodele Muzeului Cuibul Reginei din Portul Constanţa. Pavilionul Cuibul Reginei a fost construit pe malul mării de regele Carol I, ca reşedinţă de vară pentru regina Elisabeta. Locul este tapetat cu fotografii, cărţi, obiecte care prezintă istoria Casei Regale a României şi legăturile cu Constanţa, iar la loc de cinste stă fotografia regelui Mihai în singura vizită pe care a întreprins-o la Constanţa, în vara anului 1998, după revenirea în ţară.
Margareta, succesoare şi la tronul britanic
Principesa Margareta este născută la 26 martie 1949, la Lausanne, Elveţia, în timpul exilului tatălui său. Datorită legăturilor de sânge din familia regală europeană, Margareta se află pe linia de succesiune a Coroanei britanice. „Să nu se uite niciodată ceea ce reprezintă principesa Margareta în lume! Ce influenţă are, câte relaţii la cel mai înalt nivel! Totuşi, atâta vreme câtă Parlamentul României nu se va transforma în Adunare Constituantă pentru a modifica astfel Constituţia şi a vota schimbarea formei de guvernământ, Margareta va avea în România doar un rol simbolic – spre deosebire de ceea ce înseamnă ea pe plan mondial. La ora actuală, Casa Regală a României este doar parte a istoriei, atât“, afirmă istoricul George Varsami.
Custodele Cubului Reginei este convins că mişcarea republicană va lua avânt şi dă exemplul altor capete încoronate ale Europei, care au făcut pasul înapoi din viaţa publică.
„Regina Victoria a Mării Britanii s-a retras din viaţa publică după moartea soţului ei, prinţul consort Albert de Saxa-Coburg Gotha, în decembrie 1861. Retragerea ei a fost dublată de căderea imperiului francez (după Bătălia de la Sedan – 1870 şi înfrângerea Franţei de către Prusia lui Bismarck) şi proclamarea celei de a III-a Republici Franceze. Curentul republican britanic a fost cuprins de frenezie şi se părea că nu mai era decât un singur pas până la înlăturarea monarhiei. A fost nevoie de eforturile deosebite ale premierului Disraeli pentru reatragerea Suveranei spre îndeletnicirile regale. În 1876, Regina a devenit (la propunerea aceluiaşi Disraeli) Împărăteasă a Indiei şi a pus capăt izolării autoimpuse. România nu este, însă, Marea Britanie şi, din păcate, cred că ne vom îndrepta spre o veşnică şi netradiţională, în istoria Romaniei, republică. Aş da orice să mă înşel!“, mărturiseşte George Varsami.
Ce spun legile
Constituţia României din 1866 prevedea excluderea perpetuă a femeilor şi a coborâtorilor lor de la linia de succesiune regală. „În lipsă de coborîtori în linie bărbătescă ai Măriei Sele Carol I de Hohenzollern Sigmaringen, succesiunea Tronului se va cuveni celui mai în vârstă dintre fraţii sei sau coborîtorilor acestora. Dacă nici unul dintre fraţii sau coborîtorii lor nu s’ar mai găsi în viaţă, sau ar declara mai dinainte, că nu primesc Tronul, atunci Domnitorul va putea numi succesorul seu dintr’o dinastie suverană din Europa cu primirea representaţiunei naţionale. Dacă nici una, nici alta nu va avea loc, Tronul este vacant“, proclama legea fundamentală a ţării.
Constituţia din 1923 întăreşte această discriminare a Legii salice (Lex Salica), care prevede excluderea femeilor din procesul succesoral – fie la funcţie (tron), fie la proprietăţi. „Cu excepţia Angliei, toate ţările europene au impus respectarea acestei legi. A fost eliminată în Austria prin Pragmatica Sancţiune a împăratului Carol al VI-lea, în 1713. Restul ţărilor elimină prevederile în secolul al XIX-lea. Printr-o decizie a Casei Regale din 2007, sub şefia Majestăţii Sale Regele Mihai I, prevederile legii salice au fost abrogate, moştenitoarea de drept devenind Principesa Margareta, care preia toate prerogativele regale“, menţionează Varsami.
În acest caz, site-ul Casei Regale a României precizează: „Ordinea de Succesiune la Tron şi la Şefia Casei Regale a României este bazată pe principiul primogeniturii cu preferinţă masculină, Normele Organice abrogând astfel principiul salic al primogeniturii masculine absolute, cu excluderea femeilor şi a descendenţilor lor“.
Un fapt demn de consemnat este subliniat de istoricul de la Cuibul Reginei. Casa de Hohenzollern, din care se trage familia regală a României, a avut propria Constituţie încă din anul 1833, cu 33 ani înainte ca Statul român să aibă acest act legislativ fundamental, în iunie 1866.
Regele Mihai şi George Varsami, la Cuibul Reginei din Portul Constanţa 1998 Arhiva personală G. Varsami
Sursa: www.adevarul.ro