Amsterdamul nu a fost întotdeauna aşa cum îl vedem astăzi şi acest lucru i se datorează, într-o proporţie considerabilă, şi româncei Cornelia Dinca, care a dat oraşului un suflu nou .
La vârsta de unsprezece ani, Cornelia Dinca, împreună cu familia, a emigrat din România în Canada de Vest, în Calgary. Acolo, Dinca şi-a petrecut adolescenţa, iar mai târziu a obţinut o diplomă de licenţă în Chimie şi Ingineria Petrolului la Universitatea din Calgary. Cornelia a petrecut ceva timp, lucrând în industria de combustibili fosili, dar Europa o chema mereu înapoi.
“Mi-am propus să-mi iau un an liber, să trăiesc în Franţa, înainte de a începe universitatea şi, de asemenea, am finalizat un proiect în echipă în Germania”, îşi aminteşte Dincă. Ulterior, a lucrat pe bani puţin la o firmă de consultanţă privind schimbările climatice din Amsterdam.
Experienţa de viaţă şi munca în Amsterdam au fost, însă, o transformare importantă, care i-au orientat interesul de la sustenabilitatea mediului către urbanismul locuibil. Pentru a-şi suplimenta veniturile, a lucrat ca ghid turistic. Cornelia Dinca prezenta turiştilor fotografiile istorice ale străzilor Amsterdamului, care erau sufocate de maşini, iar reacţiile erau aproape întotdeauna aceleaşi: “Oamenii spuneau întotdeauna exact acelaşi lucru: ‘Arată la fel de îngrozitor ca oraşul meu’ “, îşi aminteşte Dinca.
Dinca şi partenerul său din California s-au mutat pentru scurt timp în America de Nord, în 2013, fiind atraşi de reputaţia Vancouver-ului pentru politica progresistă şi pentru nivelul de trai ridicat.
După o perioadă de 9 luni, Dinca a decis că e timpul să se întoarcă la a doua ei casă şi a finalizat masteratul în Planificare Urbană la Universitatea din Amsterdam, cu accent pe explorarea conexiunii dintre transport şi planificarea utilizării terenurilor.
Când a venit timpul să selecteze proiectul pentru teză, Dinca şi-a reamintit vechile fotografii alb-negru pe care le arăta turiştilor şi şi-a pus o întrebare convingătoare: “De ce să nu înveţe oraşele din propriile greşeli şi din succesele istorice ale semenilor lor? “
Cornelia a stabilit şi a definit o mai corectă cuantificare ale etapelor cruciale pe care trebuie să le parcurgă un oraş ca să devină unul prietenos oamenilor şi reacţia aproximativă a localnicilor la aceste etape.
“Vorbind în general, am identificat în Amsterdam trei perioade distincte din timpul secolului XX. Le-am numit epoca pre-război, post-război şi post-maşini”, explică Dinca.
Densitatea mare, străzile mixte construite înainte de al Doilea Război Mondial au fost, fără îndoială, cele mai uşor de readaptat, în timp ce străzile de după război s-au dovedit a fi mult mai dificile din cauza densităţii lor scăzute, zonării inflexibile şi designului auto-centric.
Indiferent de intenţia de proiectare originală, urbaniştii, pur şi simplu, au echipat străzile pentru a găzdui diversitate de mijloace de transport. “Nu era vorba doar despre construirea pistelor pentru biciclişti”, insistă Dinca, “Ci despre construirea străzilor care sunt mai degrabă destinaţii şi nu canale colectoare de maşini şi trafic aglomerat. A fost urmărit scopul încetinirii totale a vitezei până când oamenii vor alege să meargă pe jos sau cu bicicleta”, explică Cornelia Dinca.
sursa: www.descopera.ro;