Sărbătoarea Paștelui: Cum s-a ajuns de la răstignirea lui Hristos, la iepurașul de Paște și vânătoarea de ouă

Paștele este cea mai solemnă sărbătoare a religiei creștine care continuă sărbătoarea Înălțării Domnului și solemnitatea Rusaliilor.

Originile Paștelui

Cuvântul ”Paște” derivă din greacescul pascha, care la rândul său  provine din aramaicul pasah și înseamnă propriu-zis ”a trece pe lângă”, deci ”trecere”. Evreii și-au amintit trecerea peste Marea Roșie de la sclavia Egiptului la eliberare. Pentru creștini este sărbătoarea trecerii de la moarte la viață a lui Isus Hristos.

În rândul evreilor, Paștele (Pesach) a fost inițial legat de activitatea agricolă.Mai târziu, Paștele devine sărbătoarea anuală a eliberării evreilor din sclavie, un sens adăugat ca o amintire a fuga din Egipt și a faptului că stâlpii ușii au fost pictați cu sângele mieilor.

Chiar și astăzi la evrei, masa de Paște are loc după o ordine precisă numită Seder: se mănâncă alimente amare pentru a-și aminti de amărăciunea sclaviei egiptene.

Potrivit publicației FC, pentru a sărbători Paștele, israeliții din timpul lui Isus mergeau la Ierusalim în fiecare an, ocazie cu care Isus a meres și el acolo. Moartea lui s-a produs, de fapt, cu ocazia Paștelui evreiesc. Pentru creștini, El este ”mielul pascal care ne ferește de moarte”, ”Cristosul sacrificat, Mielul fără cusur şi pată” (1 Corinteni 5,7-8).

De ce se mănâncă miel

Tradiția consumului de miel pentru Paște vine de la Pesah, Paștele evreiesc. De fapt, mielul face parte din originea acestei sărbători. În special, se face referire la momentul în care Dumnezeu a anunțat pe poporul lui Israel că îi va elibera din sclavia Egiptului spunând: ”În această noapte voi trece prin Egipt și voi lovi cu moartea pe fiecare întâi născut egiptean”.

Astfel, ordonând poporului Israel să-și marcheze ușile cu sânge de miel, astfel încât el să poată recunoaște pe cine să lovească cu pedeapsa lui și pe cine nu. În creștinism, simbolul mielului și jertfa lui au căpătat valoare de răscumpărare a păcatelor.

Împodobirea ouălor

Tradiția împodobirii ouălor datează de la primii creștini care pictau ouăle în roșu, pentru a comemora sângele lui Hristos, și le împodobeau cu cruci sau alte simboluri.

Simbolismul oului este evident: viața se naște din ou, care la rândul său a fost asociat cu renașterea lui Hristos și, prin urmare, cu Paștele.

Una dintre ipotezele care stau la originea acestei datini ar fi aceea conform căreia Maica Domnului, venind să-și vadă Fiul răstignit, a adus niște ouă într-un coș, pe care l-a așezat sub cruce, iar acestea s-au înroșit cu sângele Domnului.

De la comemorarea răstignirii lui Hristos, la simbolul iepurașului de Paște

Ce legătură are iepurele în contextul sărbătoririi Paștelui? Iepurașul de Paște provine de pe meleaguri germane și simbolizează fertilitatea. Prima apariție a iepurașului ca simbol al Paștelui a avut loc în Germania, în jurul anului 1500.

O veche legendă păgână spune că zeița Eostre a găsit într-o iarnă o pasăre ranită pe câmp, în zăpadă. Zeița a vrut să o salveze de la moarte și a transformat-o într-o iepuroaică ce și-a păstrat posibilitatea de a depune ouă. În semn de mulțumire pentru binefăcătoarea să, iepuroaica obișnuia să decoreze ouăle făcute și să le dăruiască zeiței.

Astfel, misionarii creștini ajunși în mijlocul triburilor nordice, au asociat legenda păgână cu sărbătoarea Paștelui pentru a-i converti mai ușor la creștinism. A fost o modalitate pentru a nu provoca noi conflicte sângeroase în încercarea de a le face pe acele triburi să renunțe la credințele lor păgâne.

Practic, misionarii au încercat să îi adapteze treptat tradiției creștine. Și, cu timpul, s-a reușit acest lucru: sărbătoarea păgână a zeiței Eostre avea loc la aceeași data cu sărbătoarea creștină a Învierii Domnului.