Un câmp electromagnetic este un câmp fizic produs în jurul corpurilor care sunt încărcate electric și afectează alte particule încărcate electric.
Mașinile de spălat se numără printre generatorii de radiație electromagnetică cel mai des întâlniți
Fizicianul francez Charles-Augustin de Coulomb a fost primul care, în 1785, a confirmat pe cale experimentală faptul că sarcinile electrice se atrag sau se resping pe baza unei legi similare cu cea a gravitației. O particulă încărcată cu o sarcină pozitivă atrage o particulă încărcată negativ, tinzând să accelereze spre aceasta. Dacă aceasta întâmpină rezistență din partea mediului prin care trece, viteza sa se micșorează, iar mediul suferă o încălzire.
Prima legătură între magnetism și electricitate a fost făcută prin intermediul experimentelor fizicianului danez Hans Christian Oersted, care în 1819 a descoperit că un ac magnetic poate fi deviat cu ajutorul unui conductor sub tensiune electrică. La scurt timp după aflarea acestei descoperiri, cercetătorul francez Andre Marie Ampere a demonstrat că doi conductori purtători de curent electric se vor comporta ca și cei doi poli ai unui magnet.
În 1831, fizicianul și chimistul englez Michael Faraday a descoperit că un curent electric poate fi indus într-un fir și fără conectarea acestuia la o baterie, fie prin mișcarea unui magnet, fie prin plasarea altui conductor cu un curent variabil în vecinătatea conductorului în care se dorește generat curentul.
Sarcinile electrice staționare produc câmpuri electrice; curenții — sarcini electrice mobile — produc câmpuri magnetice. Aceste descoperiri au fost redate de fizicianul englez James Clerk Maxwell, care, în descompunerea ecuațiilor diferențiale care îi poartă numele, a găsit relația dintre locul și perioada schimbării câmpurilor electrice și magnetice într-un anumit punct și respectiv sarcina și densitatea curentului în acel punct.
Un rezultat obținut prin descoperirea acestor ecuații a fost intuirea unui nou tip de câmp magnetic, care se propagă cu viteza luminii sub forma undelor electromagnetice. În 1887, fizicianul german Heinrich Rudolf Hertz a reușit să genereze asemenea unde, punând astfel bazele transmisiilor de radio, radar, televiziune și altor forme de telecomunicații.
Câmpul electromagnetic se propagă indefinit în spațiu, constituind una dintre forțele principale ale naturii, prin unde electromagnetice. Mecanismul de propagare a undelor electromagnetice are la bază fenomenul generării reciproce a câmpului electric și al celui magnetic.
Orice obiect încărcat electric generează câmp electromagnetic. Printre generatorii de radiație electromagnetică cel mai des întâlniți sunt: echipamentele de comunicații mobile (antene, emițătoare, telefoane mobile, routere, walkie-talkie, etc.), aparatura IT (calculatoare, laptop-uri, imprimante, etc.), aparatura audio/video, aparatura electrocasnică (mașini de spălat, aspiratoare, frigidere, roboți de bucătărie, aparate aer condiționat, ventilatoare, etc.), telecomenzi, tablouri și instalații electrice, dispozitive industriale, linii de înaltă tensiune.
Efectele radiațiilor asupra omului au fost stabilite de oamenii de știință. Câmpurile electrice induse în organism generează curenți electrici a căror energie, prin disipare, determină creșterea temperaturii. Deoarece multe reacții biochimice sunt puternic dependente de temperatură, modificarea acesteia are efecte biologice, potrivit site-ului www.protectiamuncii.ro.
În funcție de frecvență, se prevăd valori limită de expunere pentru densitatea de curent pentru câmpurile variabile în timp de până la 1 Hz, pentru a preveni efectele asupra sistemului cardiovascular și a sistemului nervos central; între 1 Hz și 10 MHz, se prevăd valori limită de expunere pentru densitatea de curent, cu scopul de a preveni efectele asupra funcțiilor sistemului nervos central; între 100 kHz și 10 GHz, se prevăd valori limită de expunere cu privire la SAR, pentru a preveni stresul termic al întregului corp și o încălzire excesivă localizată a țesuturilor. În domeniul de frecvențe cuprinse între 100 kHz și 10 MHz, se prevăd valori limită de expunere referitoare atât la densitatea de curent, cât și la SAR; între 10 GHz și 300 GHz, se prevăd valori limită de expunere pentru densitatea de putere, în scopul de a preveni o încălzire excesivă a țesuturilor la suprafața corpului sau în apropierea acestei suprafețe.
Sursa: www.agerpres.ro