Harutiun Frenkian, un armean care a fugit în România din calea prigoanei turceşti din 1915, a înfiinţat trei mari fabrici de zahăr, printre care şi cea de la Arad.
Vorbim de fabricile de la Arad, Chitila şi Timişoara. Fabricile de zahăr au fost dotate cu instalaţii din Cehoslovacia, iar în anii ’20 specialiştii cehi au venit la Arad să le monteze. Câţiva au rămas să asigure funcţionarea şi mentenanţa instalaţiilor. Unul dintre ei este şi străbunicul arădeanului Claudiu Cristea, fiului celebrului architect Miloş Cristea.
Patronul armean era un filantrop. În 1938, printr-un testament olograf, alesese destinaţia averii sale, prin crearea unei fundaţii care să-i poarte numele: 15 milioane de lei pentru Academia Română, în vederea acordării de burse pentru studenţi; bijuteriile aflate în seiful 78 al Băncii Comerciale, 178.000 acţiuni ale fabricilor de zahăr din Chitila şi Arad, 10 milioane de lei şi orice avere mobiliară, creanţe din ţară şi din străinătate – pentru construirea unui spital cu 80 de paturi; fonduri pentru construirea unui cămin pentru copiii de ţărani; zeci de milioane de lei pentru construirea de şcoli primare; sume importante pentru Ministerul Sănătăţii şi Crucea Roşie. În anul 1942 a creat la Bucureşti un spital pentru răniţi. Aproviziona cu lemne bisericile armeneşti din Constanţa şi Bucureşti.
În 1948 averea sa este naţionalizată şi pentru a scăpa de închisoare se adăposteşte la Focşani, iar apoi se refugiază în munţi, la stâni. Ultima „afacere” a sa: colinda noaptea berăriile din Focşani, vânzând miez de nucă copt, ţinut într-un borcan cu apă, fără ca nimeni să bănuiască că avea în faţă un fost nabab. Fabrica de Zahăr din Arad, un adevărat monument de arhitectură industrială, a fost făcută una cu pământul prin nemernicia autorităţilor şi nepăsarea arădenilor.
Istoricul Antoniu Martin spune că Harutiun Frenkian a fost un important om de afaceri. „Harutiun Frenkian a fost un exponent de seamă a comunităţii armene din România interbelică, unde s a refugiat din Anatolia natală din fata persecuţiilor turceşti din 1915. În România s-a remarcat ca un important om de afaceri în industria zahărului, având mai multe fabrici în toată ţara, de la Chitila până în Timişoara. Fabrica din Arad a fost înfiinţată în 1925, având sediul în Piaţa Avram Iancu, nr 7, iar societatea care o administra se numea «Romcolind». Dincolo de a fi un mare industriaş, Frenchian a fost şi un mare filantrop, finanţand spitale, cămine de bătrâni, lăsând prin testament averea sa considerabilă Academiei Române, ministerului sănătăţii şi Crucii Roşii, precum şi în scopul construirii unui spital cu 80 de paturi. În 1948, i-a fost naţionalizată averea, acesta ajungând sa şi duca viaţa de pe o zi pe alta, ca mulţi alţi oameni de afaceri din perioada interbelica” spune istoricul arădean.
Acesta mai precizeză că Harutiun Frenkian se înscrie în galeria unor mari personalităţi de origine armeana din România, precum Spiru Haret, Virgil Madgearu sau Ana Aslan. Harutiun Frenkian a fost prolecrit regele zahărului în România.