Majarca albă este un soi de viță-de-vie pentru vinuri albe, care se cultivă, în prezent, în zona Banatului.
Majoritatea autorilor sunt de părere că soiul ar fi originar din Banat, fapt consemnat și în celebrul ”Dictionnaire encyclopedique des cepages”, realizat de Pierre Galet (2000), un amplu dicționar al soiurilor existente în lume, în care se afirmă despre Majarca albă că este un soi de viță-de-vie pentru vinuri albe, originar din Banat, cultivat în Ungaria, în România, în provincia Banat, în Voivodina (”Cepage de cuve blanc qui serait originaire du Banat, cultive en Hongrie, en Roumanie dans le Banat, en Vojvodine et dans la partie orientale de la Croatie”). Totodată, soiul este amintit și în volumul ”Wine grapes. A complete guide to 1368 vine varieties, including their origins and flavours” (2012), avându-i ca autori pe Jancis Robinson, Julia Harding și Jose Vouillamoz, care afirmă că Majarca albă este un soi foarte vechi de origine balcanică, originar probabil din Banat, regiune istorică aparținând astăzi României, Serbiei și Ungariei.
Având în vedere că, în Banat, viticultura se practică din timpuri îndepărtate, cel mai probabil soiul Majarcă albă are o origine foarte veche, contribuind, alături de alte soiuri, la renumele unor centre viticole ale locului. Alături de soiurile Creață și Steinschiller, alcătuiește sortimentul tradițional din centrul viticol Teremia, valorificând astfel terenurile nisipoase. Este admis în cultură și în alte centre viticole din Banat, precum: Recaș, Tirol și Silagiu.
Cultivat de la începuturi în Banatul istoric, parte a Daciei, cuprins între Carpații Meridionali, Dunăre, Tisa și Mureș, Majarca albă a avut, de-a lungul timpului, multe sinonime, în limbi diferite, printre care: Slankamenka, în limba sârbă, Feher Slankamenka, în limba maghiară, Slankamenka Weiss, în germană, potrivit oenologului Ion Pușcă, în volumul ”Vechi soiuri românești de viță-de-vie”.
Majarca albă este un soi autofertil. Fiind puțin pretențios în ceea ce privește solul și expunerea la soare, poate fi cultivat și pe terenuri nisipoase. Este sensibil la ger și la mană, dar este rezistent la secetă și are, de asemenea, o rezistență mijlocie la făinare și la putregaiul cenușiu, potrivit prof. dr. Liliana Rotaru, în volumul ”Soiuri de viță-de-vie pentru struguri de vin” (2009).
Strugurii sunt de formă cilindrică, uniaxiali, cu boabe dese pe ciorchine, care, la maturare deplină, au o culoare verzuie, cu pete ruginii pe partea însorită. Miezul este zemos, dulce, nearomat, dar cu un gust plăcut.
Majarca albă ajunge la maturitate deplină în cea de-a doua parte a lunii septembrie — prima parte a lunii octombrie, când strugurii acumulează între 170 și 190 g/l zaharuri, în funcție de condițiile naturale ale zonei. Asigură producții mari, de 15.000-16.000 kg/ha, ajungând uneori până la 22.000 kg.
Din strugurii acestui soi se obțin vinuri seci, ușoare, răcoritoare și fructuoase, cu o tărie alcoolică situată între 10-12% vol. Sunt vinuri plăcute la gust, cu o aromă discretă, specifică soiului și cu o aciditate de aproximativ 4 g/l. Este de preferat a fi consumate ca vinuri tinere, în primul an, cel mult în cel de-al doilea an de la obținere.
Vinul de Majarcă albă se armonizează cu mâncăruri pe bază de pește sau fructe de mare, cu carne de pasăre la grătar, dar și cu brânzeturi proaspete moi.
Sursa: www.agerpre.ro